Alexei și Maria Dalbenka au votat pentru Svetlana Tikhanovskaya pe 9 august 2020 la alegerile prezidențiale din Belarus și apoi s-au îndreptat, prudenți, dar optimiști, către casa lor de la țară.
Alexandr Lukașenko a fost acuzat că a falsificat rezultatele alegerilor din Belarus, ocupând poziția de președinte fără întrerupere din 1994. Soții Dalbenka erau însă optimiști, au sperat ca lucrurile să fie diferite de această dată.
Erau convinși, ca mulți alții că Țihanovskaia, o nou venită pe scena politică și înlocuitoare de ultimă clipă a soțului ei, un cunoscut vlogger care a documentat corupția în țară, arestat împreună cu alți potențiali contestatari ai campaniei prezidențiale, ar fi putut să fie înlocuitoarea lui Lukașenko.
„Am contactat mulți alți oameni și chiar oameni din Ministerul de Interne spuneau că vor vota pentru Țihanovskaia,” a spus Alexei Dalbenka într-un interviu acordat serviciului Europei Libere din Belarus.
Îți mai recomandăm Belarus | Două site-uri de știri au primit eticheta de „organizații extremiste”Proteste pașnice
Contrar susținerii publice aflată în scădere ca urmare a refuzului administrației liderului autoritar de a instituii măsuri de carantină în contextul pandemiei de Covid-19 care a dus la o creștere mare de infectări în Belarus, Lukașenko s-a declarat câștigător al alegerilor din 2020, susținând că ar fi obținut 80% din vot. Țihanovskaia a ocupat locul doi în cursa prezidențială, obținând puțin peste 10%, rezultat contestat de către mase drept o farsă.
Proteste pașnice au izbucnit la Minsk înainte ca oficialii să anunțe rezultatele alegerilor după ce un sondaj preliminar realizat de o agenție a statului a indicat că Lukașenko avea să câștige alegerile. Forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene și au bătut protestatarii cu bastoane spre groaza soțiilor Dalbenka care urmăreau situația de la periferie.
„Am intrat pe internet și am început să citim despre ce se întâmpla. Am decis imediat să ne întoarcem la Minsk,” a spus cuplul.
Maria Dalbenka s-a alăturat unui lanț format din protestatari anul trecut.
De a lungul următoarele luni și săptămâni Belarusul a fost acaparat de un val de proteste la o scară lipsită de precedent în istoria țării. Peste 200.000 de oameni au ieșit în stradă protestând în capitală în luna august.
Îți mai recomandăm Belarus | Încă șapte condamnări politice. De ce-și vânează Lukașenko opozanțiiLiderul țării a dat de mult timp dovadă de lipsă de toleranță față de disidenții care îi puneau sub semnul întrebării conducerea. Astfel, Lukașenko i-a întâmpinat pe protestatari cu o represiune puternică care a depășit până și standardele stabilite de el în trecut. Peste 32.000 de cetățeni ai Belarusului au fost reținuți de către polițiști. Alte sute au fost bătuți de poliție pe străzi și în custodie iar rapoartele despre tortura în detenție nu au fost un lucru iești din comun. Cel puțin trei decese au fost atribuite represiunii autorităților. Liderii de opoziție au fost închiși sau nevoiți să fugă din țară, printre care și Țihanovskaia care a fugit în Lituania la o zi după alegeri. ONG-urile și presa independentă au fost percheziționate la sediile lor unde au avut loc și arestări ale jurnaliștilor.
Alexei Dalbenka a spus că el și soția sa au fost protestatari activi. El a vorbit la unul dintre protestele din Minsk și mai târziu s-a alăturat unui consiliu înființat de Țihanovskaia pentru a organiza ce sperau ei să fie un transfer pașnic al puterii.
Alexei spune că și-a spus punctul de vedere în Piața Independenței. „Poate mi-am supărat familia dar am spus tot ce aveam de spus despre familia Lukașenko.” El adaugă că atât el cât și soția lui s-au alătura consiliului lui Țihanovskaia ulterior. Soția lui făcea înainte de plecarea din țară parte și dintr-un comitet împotriva torturii care documenta cazurile victimelor abuzurilor poliției.
Chiar dacă au reușit să scape de arest, soții Dalbenka care au fost informați de către cunoștințele din guvern că erau urmăriți.
„Am fost foarte vizibili la proteste. Ni s-a spus că [poliția] avea să vină după noi,” spune Alexei. Înainte de luna septembrie cuplul a decis să părăsească țara.
„Obținusem vize canadiene, dar Canada era închisă în mare parte ca urmare a pandemiei cauzate de Covid-19. Totuși, mai întâi Maria și apoi eu, am reușit să ajungem în Toronto.” Alexei a povestit că s-a urcat în avion, rugându-se să devină om liber și ca avionul să decoleze cu bine.
Îți mai recomandăm „Marș al democrației" în Belarus. Al 13-lea weekend de protest anti-LukașenkoDiaspora în creștere
Soții se alătură numărului mare de cetățeni ai Belarusului plecați din țară care la fel ca și soții Dalbenka s-au temut de procesele penale care îi păzeau în țară. Sectorul IT, unul dintre puținele care prosperă în cadrul sistemului altfel ineficient al țării al cărei economie este controlată de către stat, a fost decimat ca urmare a unui exod al profesioniștilor fugiți din Belarus.
Nu există statistici privind numărul exact al cetățenilor care au plecat din Belarus. În punctul cel mai critic al protestelor din septembrie și octombrie 2020, Ministrul de Interne al Belarusului raportase că 13.000 de cetățeni au plecat din țară, majoritatea îndreptându-se către țări vecine ca Polonia, Lituania și Ucraina.
Se crede însă că numărul real al persoanelor care au fugit este mult mai mare iar Lukașenko a complicat procesul de părăsire a țării pentru cetățenii Belarusului de atunci. În iunie guvernul condus de el le-a interzis majorității cetățenilor să părăsească țara dând ca motiv pentru decizie pandemia de Covid-19.
Acea decizie a venit la o lună după ce guvernul lui Lukașenko a șocat lumea după ce a oprit un zbor Ryanair în drum spre Vilnius și apoi către Minsk la bordul căruia se afla jurnalistul Roman Protasevici împreună cu prietena lui. Oficialii guvernelor din vest au denunțat arestul jurnalistului drept „o deturnare sponsorizată de stat” iar SUA și Uniunea Europeană au impus sancțiuni asupra regimului condus de Lukașenko.
Soții Dalbenka spun că se simt bine veniți în Canada.
„În Toronto, cel puțin jumătate din populație sunt migranți. Nu simți de care naționalitate ești aici. Oamenii pot să meargă la magazin în pijamale, nimănui nu îi pasă cum ești îmbrăcat, ce freză ai. Oamenii se bucură pur și simplu de viață,” a spus Alexei. „Toată lumea zâmbește și nu sunt [zâmbete] false! Îți zâmbesc ca să te asigure că totul este în regulă, că sunt primitori și că nu îți vor face rău. Mergeam pe bicicletă când aceasta s-a stricat. Poliția s-a grăbit să mă ajute. A fost fantastic.”
Un protest de solidaritate pentru Belarus în Toronto anul trecut.
La 7.000 de km de Belarus, Toronto este departe în mai multe feluri de viața lăsată în urmă de cuplu și în special față de viața dusă de cei doi pe perioada Uniunii Sovietice.
Ei s-au născut în sud vestul Belarusului în 1962 și au fost școliți parțial în Ucraina. Alexei Dalbenka a spus că „s-a alăturat rangurilor de disidenți” la o bază de strategii pentru rachetele sovietice unde a fost trimis în forțele armate în anii 1980 la o bază din regiunea Semipalatinsk din Kazahstan unde se desfășurau experimente nucleare în secret.
„Am citit multe, printre care și materiale clasificate. Ceva s-a conectat la mine în mite. Am realizat ce rușine era această Uniune (URSS). În Kazahstan am fost martor la toate urâciunile regimului sovietic,” a povestit Dalbenka. În 1987 spune că a refuzat să continue serviciul în armată și a fost dat afară ca urmare din Partidul Comunist.
„Un imperiu oribil”
Odată cu colapsul Uniunii Sovietic în 1991, Dalbenka a fost încântat. „Am fost atât de fericit când am realizat că acest imperiu oribil s-a prăbușit. Aveam speranțe mari pentru viitor.”
În celălalt capăt al lumii, el și cu soția lui rămân activi, încercând să aducă schimbări înapoi acasă.
Alexei și Maria Dalbenka la un raliu de solidaritate pentru Belarus din Canada.
El crede că evenimentele din ultimul an i-au unit pe cetățenii Belarusului, inclusiv pe cei care trăiesc în străinătate. Tinerii se declară acum cu mândrie drept belaruși.
„Este grozav. Ne unim în sfârșit. În anii 1980 am încercat să îi unesc pe belarușii din armată însă degeaba. Cu toții aveam grijă de noi înșine. Acum suntem uniți. Sunt convins că vom fi aici pentru o perioadă scurtă iar apoi ne vom întoarce acasă în curând.”
Aliona Lyavonchanka este de origine din Belarus și trăiește de 13 ani în Toronto unde este președinta unei asociații pentru cetățenii belaruși din Canada. Ea spune despre compatrioții ei din Canada că sunt foarte activi de la alegerile contestate încoace, susținând proteste și creând grupuri de susținere pe platformele de socializare cum sunt Telegram și Facebook.
„Oamenii s-au împreunat pentru a îi ajuta pe cei de acasă. Nu pot să spun cine pentru că ar putea exista consecințe. Am organizat concerte, atât offline cât și online, întâlniri pe Zoom și am adunat donații pentru a ajuta îi ajuta pe cei din Belarus,” a spus Lyavonchanka.
Având în vedere că viitorul Belarusului se află la mijloc, Dalbenka este convins că țara trebuie să se țină departe de Rusia al cărui președinte, Vladimir Putin, pare să exercite tot mai mult controlul Moscovei asupra țării mult mai mici și mult mai slabe condusă de Lukașenko care este tot mai izolat de către vest.
„Trebuie să arătăm clar că susținem opțiunea europeană,” a spus Dalbenka. „De ce naiba avem nevoie de Rusia? Nu va face decât să ne distrugă.”
Articol realizat de corespondentul Tony Wesolowsky al serviciului din Belarus al Europei Libere.
Îți mai recomandăm Uniunea Europeană nu recunoaște învestirea lui Alexandr Lukașenko