#10Întrebări | Adrian Cioroianu: Regele Charles al III-lea cunoaște România mai bine decât toți strămoșii săi la un loc

Regele Charles al III-lea este bine cunoscut în România în urma deselor vizite pe care le face în Transilvania, unde are o casă tradițională săsească în satul Viscri din județul Brașov. S-a implicat în proiecte de protecție a biodiversității și a vizitat deseori și Bucureștiul. În 2017, el a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României".

Prințul Charles a participat în decembrie 2017, la funeraliile Regelui Mihai al României. Cele două Case Regale sunt înrudite.

„Probabil acum va veni ceva mai rar în România, dar vom avea un suveran al Marii Britanii care ne cunoaște mai bine decât toți strămoșii lui la un loc”, spune istoricul Adrian Cioroianu în interviul pentru Europa Liberă.

Provocările majore ale viitorului rege țin de chestiunile interne, a completat acesta, dar Charles al III-lea are toate datele pentru a deveni un monarh eficient în ciuda perioadei complicate pe care o traversează Marea Britanie, Europa și lumea.

Istoricul Adrian Cioroianu

1. Moartea Reginei Elisabeta a II-a a fost descrisă drept un moment care va schimba pentru totdeauna Marea Britanie. Dincolo de simbolistica unui sfârșit, ce înseamnă acest moment pentru monarhia britanică?

Adrian Cioroianu: Aș spune că orice sfârșit e un început. E un vers, dar se aplică și politicii. Evident că lucrurile se schimbă, societatea se schimbă, fiecare epocă are nevoie de oamenii ei. Noi trebuie să fim atenți la prezent și să ne intereseze viitorul, respectând, în același timp, aceste figuri ale trecutului, inclusiv ale trecutului recent.

Regina Elisabeta a II-a era, într-un fel, un om al acestui trecut recent și până ieri al prezentului, dar eu sunt convins că nu trebuie să privim în termeni catastrofali. Marea Britanie va mai avea lideri de anvergură, a avut dintotdeauna și, într-un fel, trebuie să ne consolăm cu ideea că natura umană este suverană și e chiar deasupra regilor.

2. Ce va fi de urmărit în politica externă a Marii Britanii , în relațiile internaționale în următoarea perioadă?

Adrian Cioroianu: Marea Britanie este destul de consecventă în urmărirea propriilor sale interese. Unul dintre premierii săi, Lordul Palmerston, e cel care spunea că numai interesele sunt veșnice, nu și aliații sau dușmanii și fără îndoială că așa stau lucrurile. Cred că în momentul de față, pe termen scurt, rămâne acest angajament al Marii Britanii pentru sprijinirea Ucrainei și, din păcate „divorțul” de Uniunea Europeană.

Pe termen mediu vom vedeam, nu știm ce se întâmplă. Și, sigur, rămâne urmărirea intereselor în ceea ce se cheamă Commonwealth, pentru că e de admirat maniera în care Marea Britanie a gestionat imperiul său colonial. Franța, de exemplu, a ajuns la război în Algeria. Marea Britanie, în schimb, a reușit, prin diplomație, să evite confruntărilor violente și să își menționă acest Commonwealth, un fel de comunitate benevolă a unor fost colonii, cu rezultate bune până acum.

Cred că acestea sunt coordonatele pe care putem urmări politica externă viitoare, dar trebuie să fac precizarea că politica Marii Britanii e una predictibilă, ca a oricărui stat serios.

3. Va fi menținerea Commonwealth-ului principala provocarea a Regelui Charles al III-lea sau mai degrabă chestiunile interne?

Adrian Cioroianu: Cu siguranță problemele interne vor fi marea provocare pentru că natura societăților noastre se schimbă atât de mult, atât de profund și atât de divers, încât aș spune că problemele interne sunt în mod inerent din ce în ce mai importante.

Acest lucru îl vedem în Statele Unite, în orice țară democratică, îl vedem în Marea Britanie. E limpede că există o diviziune internă inerentă a lumii democratice. Și mai mult decât atât, în Marea Britanie a cunoscut secole de confruntări între religiile ei creștine, iar de un secol e un peisaj chiar mai diversificat. Din punct de vedere cultural, religios, avem de-a face cu musulmani, cu hinduși care trăiesc acum în Marea Britanie.

Peisajul țării s-a schimbat și, uneori, această schimbare îi ia prin surprindere pe anumiți oameni. Poate că și Brexit-ul și-ar găsi o explicație în schimbarea accelerată a acestui peisaj, care pe unii i-a neliniștit. Și au crezut că ieșirea din Uniunea Europeană va încetini acest proces. Lucrurile sunt complicate și asta face ca provocările să fie în principal la nivel intern.

4. Noul Rege al Marii Britanii are opinii puternice și publice pe o serie de teme dezbătute în societate, precum combaterea schimbărilor climatice, de exemplu. Va reuși să renunțe la implicarea în acestea, să rămână neutru, așa cum cere noua funcție?

Adrian Cioroianu: Cu siguranță, pentru că e în fișa postului. Asta înseamnă să fii rege sau regină în Marea Britanie. Va conta curentul majoritar din societate. Asta a făcut ca Regina Elisabeta a II-a să fie considerată partizană a Brexit-ului. Așa cum în privința Scoției a fost împotriva independenței Scoției, pentru că la nivelul Marii Britanii, majoritatea nu dorește independența Scoției.

La fel va fi cazul și în privința lui Charles al III-lea. Va fi pus și el în situația de a începe aceste discuții. Și referitor la destinul Scoției, care s-ar putea la anul să încerce un nou referendum de indecență, problema Irlandei de Nord, problemele sociale, economice, politice și trebuie să joace rolul de arbitru pentru că asta așteaptă societatea de la el.

Va trebui să fie un arbitru vizibil, dar, în același timp, discret. Prezent, dar care nu trebuie să dea impresia că tutelează vreun segment al societății , pentru că atunci și-ar încălca atribuțiile constituționale.

5. Emoția publicului britanic după moartea Regiei a fost comparată de unii comentatori cu cea exprimată la moartea Prințesei Diana, fosta soție a Prințului Charles. Va afecta această amintire parcursul noului Rege?

Adrian Cioroianu: Nu va afecta pentru că totdeauna lumea înregistrează aceste „borne”, dar ele trec în registrul trecutului. Lumea e interesată în principal de ce va fi mâine. Poți să ai o nostalgie față de ziua de ieri, dar interesul real al oamenilor e legat de cea de mâine.

Prințul Charles s-a căsătorit cu Prințesa Diana în 1981. Cei doi au divorțat în 1996, iar Prințesa Diana a murit în 1997. În 2005, Charles s-a căsătorit cu Camilla Parker Bowles, considerată unul dintre motivele neînțelegerilor dintre Charles și Diana.

Toți britanicii vor fi foarte atenți mișcările noului premier, Liz Truss, la comportamentul viitorului rege, dar Charles al III-lea e suficient de matur. Nu am nicio îndoială că își va îndeplini rolul așa cum trebuie și având un aparat care păstrează coordonatele tradiționale fără a ignora elementele de noutate.

Drept care nu cred că această emoție îl va afecta pe viitorul rege, sigur că, până la urmă, a compara între ele personajele e firesc, dar fiecare personaj evoluează în concordanță cu epoca lui și sunt convins că Charles al III-lea se gândește mai curând la acest deceniu și își va dori să fie un rege pentru acest deceniu, nu unul al trecutului.

6. Dar va rămâne Charles rege un deceniu? Se vorbește deja despre posibilitatea de a renunța în favoarea fiului său.

Adrian Cioroianu: Da, există această posibilitate, în același timp cred că măcar un număr de ani are toate datele pentru a rămâne. Nu văd ce l-ar putea grăbi, decât, evident, dacă ar fi o înțelegere pe care noi nu o știm, caz în care, fiind un pact de familie, sigur că el nu e neapărat public.

Altfel, e la o vârstă a maximei puteri din toate punctele de vedere pentru misiunea unui rege. E născut în 1948, împlinește anul acesta 74 de ani, are toate datele să fie un bun monarh. Cât timp va rămâne și cum, e de văzut.

Cunoaștem aceste discuții referitoare la posibila grăbire a succesiunii către fiul său, William, dar, în același timp vedem cu toții că episodul mariajului cu viitoare regină consoartă, Camilla, a fost acceptat de societate, a fost acceptat de Regină, nu mai sunt un impediment de niciun fel și își poate duce până la capăt misiunea.

7. Sunt numeroase motive pentru care e greu de crezut că poate să se apropie de popularitatea mamei sale, va reuși însă să mențină monarhia prezentă în viața britanicilor într-un mod pozitiv?

Adrian Cioroianu: Popularitatea Reginei are destul de mult legătură și cu această lungă perioade de timp – 70 de ani în care vrând, nevrând, fiecare britanic, fiecare european, fiecare om al lumii cât de cât informat știe despre ea. Figura ei a devenit din ce în ce mai cunoscută, e parte acum din cultura populară.

Fotogalerie | Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii - o viață în imagini

8. Au fost unele momente grele pentru monarhia britanică în ultimele decenii și faptul că au trecut a fost pus de multe ori tocmai pe seama popularității Reginei Elisabeta a II-a. Cum s-ar descurca fiul său?

Adrian Cioroianu: Nu ar fi indicat pentru Charles și nu cred că și-ar propune să intre într-o competiție de imagine cu mama sa, dar popularitatea nu e sinonimă cu eficiența. Sunt convins că Regele Charles va fiu un rege eficient și bun din punct de vedere al îndatoririlor sale, că nu trebuie să își depășească îndatoririle constituționale.

9. În ce măsură e relevant acest moment pentru România? Pentru relațiile bilaterale?

Adrian Cioroianu: Dincolo de pasiunea netrucată, naturală și sinceră a Prințului Charles, viitor Charles al III-lea pentru viața rurală din anumite zone ale României, în speță Transilvania, sigur că la nivel politic relațiile vor fi aceleași. Ce a fost până în 8 septembrie 2022 va continua – suntem aliați într-o serie de formate, în principal în NATO, avem relații diplomatice la înalt nivel și foarte bune.

Prințul Charles, la muzeul Satului din București, în 2017.

Rămâne această notă de culoare, o notă plăcută a prezenței fostului Prinț Charles deseori, practic an de an, în România. Probabil acum va veni ceva mai rar, dar măcar vom avea un suveran al Marii Britanii care ne cunoaște mai bine decât toți strămoșii lui la un loc.

10. Care credeți că e una din cele mai importante moșteniri pe care le lasă Regina Elisabeta a II-a Marii Britanii?

Adrian Cioroianu: Cred că această suprapunere dintre calitățile ei, care au evoluat odată cu societatea, și schimbările întregii lumii.

Dacă ne gândim la cum era lumea în 1952, când a devenit Regină și cum e lumea pe care ea o lasă în urmă, e o diferență epocală. În șapte decenii s-au concertat practic evoluții care altă dată ar fi luat secole. În 1952 omul nu părăsise planeta, azi ne punem problemele stațiilor spațiale permanente.

Nu mai vorbim de civilizația digitală. Când a urcat ea pe tron, cel mai modern aparat era televizorul. Or, acum, televizorul e uneori un element de muzeu în comparație cu civilizația digitală. În toată această enormă schimbare a societății, ea a reușit să ofere britanicilor un reper.

Atunci când schimbare e foarte rapidă, simțim nevoia să vedem și un orizont sigur, un far. Regina a reprezentat acest reper și cred că acesta e motivul pentru care mulți au lăsat o lacrimă în amintirea ei și se gândesc cu prețuire și cu drag la cea care le-a fost regină.

Fotogalerie | Marea Britanie o plânge pe Regina Elisabeta a II-a