Politician, antreprenor, filantrop, miliardar a cărui bancă a fost implicată într-o schemă de spălare a banilor, Ruben Vardanian a jucat multe roluri în cei 54 de ani de viață. Cel mai recent rol al său, cel de prim-ministru al guvernului de facto din regiunea separatistă Nagorno-Karabakh, va fi probabil unul dintre cele mai de scurtă durată dintre roluri.
După ce și-a luat cetățenia armeană în iunie 2021, Vardanian, care este de origine armeană, a renunțat la cetățenia rusă un an mai târziu și a anunțat că intenționează să se mute în Nagorno-Karabah, unde a devenit prim-ministru în capitala Stepanakert, în noiembrie 2022.
Dar în februarie, la mai puțin de trei luni de la noul său rol și la mai bine de două luni de la începerea blocadei azere asupra Nagorno-Karabah, Vardanian a fost demis din funcția sa de liderul etnic armean al regiunii de președintele Arayik Harutiunian, pe motiv că Vardanian a fost văzut de Azerbaidjan ca fiind prea aproape de Kremlin.
Liderul Nagorno-Karabah Arayik Harutiunian (dreapta) s-a întâlnit cu Ruben Vardanian în septembrie.
Cu toate acestea, miliardarul rămâne optimist.
„Poziția de ministru de stat nu a fost un obiectiv pentru mine. Ci un mijloc de a-mi atinge mai eficient obiectivele în Nagorno-Karabah", a scris Vardanian în comentariile trimise prin e-mail la RFE/RL după demiterea sa.
Ministrul de stat este al doilea după președinte și este denumit în mod obișnuit prim-ministru, o poziție care a fost abolită în mod oficial în cadrul unui referendum din 2017.
„Așadar, scopul meu rămâne neschimbat: să fac totul pentru a avea un Artsakh armean sigur, liber și demn”, a adăugat el, folosind numele armean pentru regiunea separatistă.
Îți mai recomandăm Noi violențe în Nagorno-Karabah | Cel puțin 100 de persoane au murit în confruntările dintre Armenia și AzerbaidjanNumit cândva unul dintre „părinții fondatori" ai pieței bursiere rusești, Vardanian și-a făcut averea în lumea haotică și cu mize mari a băncilor după căderea Uniunii Sovietice.
În 1991, Vardanian a cofondat Troika Dialog, o firmă de investiții bancare și de gestionare a activelor cu sediul la Moscova. După ce a ocupat funcția de director general al unei importante companii de asigurări rusești, Rosgosstrakh, în 2013, Vardanian a cofondat VB Partners, o companie de investiții cu active în administrare în valoare de peste 1,5 miliarde de dolari, care includ acțiuni la banca armeană Ameriabank.
Scandalul „Troika Laundromat”
La fel ca majoritatea magnaților din lumea post-sovietică, averea lui Vardanian a atras o atenție deosebită.
În 2019, „Troika Laundromat”, o investigație realizată de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), o rețea globală de jurnaliști de investigație, a susținut că Troika Dialog s-a aflat în centrul unei scheme globale de spălare de bani de aproape 9 miliarde de dolari, care a permis unora dintre cele mai influente persoane din Rusia să transfere în secret bani, să se sustragă de la plata impozitelor și să ascundă bunuri în străinătate.
În timp ce OCCRP a declarat că Vardanian era „președintele, directorul executiv și partenerul principal al Troika” la momentul presupuselor infracțiuni, a mai spus că nu există „dovezi definitive" că acesta știa de schema respectivă. Vardanian însuși a respins unele dintre acuzații ca fiind „pure invenții”.
Ruben Vardanian (centru), CEO-ul Troika Dialog, la Școala de Management din Moscova SKOLKOVO în septembrie 2012.
Prietenia sa percepută cu elita rusă nu a scăpat de atenția Washingtonului.
În urma invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022, Vardanian a fost menționat într-un proiect de lege din Camera Reprezentanților din SUA, ca parte a așa-numitei „Putin Accountability Act”, care prevede ca cei apropiați de președintele rus să fie supuși unor sancțiuni personale.
Mișcarea a stârnit speculații potrivit cărora decizia lui Vardanian de a renunța la cetățenia rusă a fost motivată de dorința de a evita eventuale sancțiuni împotriva sa.
„Dacă aș fi vrut să mă sustrag sancțiunilor aș fi putut pleca în Uruguay sau altundeva în America de Sud", a declarat Vardanian pentru RFE/RL prin Zoom în ianuarie, adăugând că decizia sa de a deveni cetățean armean și de a-și asuma un rol politic important în Nagorno-Karabah a fost motivată de patriotism și de dorința de a-și servi țara.
Vardanian s-a născut la Erevan dintr-un tată arhitect, originar din vestul Armeniei, și o mamă pianistă, ale cărei rădăcini se întindeau până la Tbilisi, Georgia, și „Artsakh”, a spus el.
Îți mai recomandăm Situația din Nagorno-Karabah, stabilizată după încălcarea încetării foculuiÎn schimb, copiii săi s-au născut la Moscova și au vizitat în mod regulat Nagorno-Karabah împreună cu tatăl lor. „Copiii mei au crescut într-un mediu diferit. Ei s-au născut în Rusia. Fiul meu a făcut voluntar alegerea pentru a servi în armata din Artsakh", a declarat Vardanian.
A trăit printre vedete
Cunoscut filantrop, care s-a amestecat cu familia regală britanică și cu vedete de film de la Hollywood, Vardanian a declarat odată că el și soția sa plănuiau să doneze mai mult de 80% din averea lor.
O mare parte din activitatea sa filantropică s-a concentrat asupra Armeniei și Nagorno-Karabah, inclusiv restaurarea Mănăstirii Tatev din secolul al IX-lea și a prestigiosului UWC Dilijan College, un internat internațional situat în munții luxurianți din nordul Armeniei.
„Cred că cel care are mai mult trebuie să dea mai mult înapoi. Dacă ai făcut multe lucruri în viața ta și vrei să fii alături de poporul și națiunea ta, trebuie să dai înapoi”, a spus el. „Sunteți gata să vă sprijiniți națiunea sau nu?”.
Actorul George Clooney (centru dreapta) și Ruben Vardanian îi acordă Premiul Aurora pentru trezirea umanității lui Marguerite Barankitse (centru), o lucrătoare umanitară din Burundi, la o ceremonie la Erevan, în aprilie 2016.
Sprijinul lui Vardanian pentru națiunea sa a fost pus la grea încercare în calitate de prim-ministru, cea mai mare parte a scurtului său mandat fiind dominată de blocada coridorului Lachin.
Singura rută terestră care leagă Armenia de Nagorno-Karabah este blocată de la jumătatea lunii decembrie 2022 de protestatari azerbaidjeni care pretind că sunt activiști de mediu. Armenia i-a acuzat pe protestatari că acționează cu sprijinul oficial al Azerbaidjanului, acuzație pe care regimul președintelui Ilham Aliev o neagă.
Ca urmare a blocadei, cetățenii enclavei cu populație majoritar etnic-armeană s-au confruntat cu o criză umanitară, cu familii separate și lipsuri acute de alimente și medicamente.
În timpul mandatului său de prim-ministru, Vardanian apărea în direct aproape în fiecare zi la televiziunea locală, îndemnând etnicii armeni din Nagorno-Karabah să rămână uniți și să reziste. „Nu există gaz, electricitatea este întreruptă timp de multe ore pe zi”, a spus Vardanian.
„Nu există fructe, legume, pește. Nu există elemente ale unei vieți normale. Este o provocare din punct de vedere economic și psihologic. Dar, de asemenea, oamenii sunt pregătiți să ne apărăm pământurile natale”.
În imposibilitatea de a primi îngrijiri medicale, unele persoane au murit de la începutul blocadei, a spus Vardanian, deși nu a precizat câte.
„Este o catastrofă umanitară. Occidentul trebuie să recunoască faptul că acest lucru este inacceptabil. Nu este important dacă Artsakh este recunoscută ca independentă, ci umilirea a 129.000 de armeni. Este o greșeală. Occidentul trebuie să exercite mai multă presiune asupra regimului Aliyev”, a declarat el.
Baku și Erevan se află de ani de zile într-un conflict pe tema Nagorno-Karabah. Separatiștii susținuți de Armenia au cucerit această regiune cu populație majoritar armeană din Azerbaidjan în timpul unui război la începutul anilor 1990, în urma căruia au murit aproximativ 30.000 de persoane.
Eforturile diplomatice de soluționare a conflictului au adus puține progrese de-a lungul anilor, iar cele două părți au purtat un alt război în 2020, care a durat șase săptămâni și a provocat moartea a aproximativ 7.000 de persoane, înainte de a se ajunge la un acord de încetare a focului mediat de Rusia.
La 23 februarie, liderul Nagorno-Karabahului, Harutiunian, a anunțat că Vardanian a fost demis din funcție. Insistând că nu a fost rezultatul unor presiuni din partea Baku sau Erevan, Harutiunian a atribuit decizia sa unor „diferențe tactice” între el și Vardanian cu privire la o serie de „factori”, inclusiv „interesele actorilor geopolitici”.
„Demiterea mea a fost decizia președintelui. Din partea mea, consider că această decizie este greșită din punct de vedere tactic, pentru că în această situație nu ne ajută să facem față provocărilor. Dimpotrivă, ne slăbește”, a declarat Vardanian în comentarii trimise prin e-mail.
„O parte din munca mea consta în comunicarea zilnică cu lumea exterioară. O audiență internațională era informată despre evenimentele în curs de desfășurare din Artsakh, despre rezistența oamenilor. Astfel, Azerbaidjanul dorea să oprească acest lucru. Ei vor ca nimeni să nu știe și să nu vorbească despre comportamentul lor față de oamenii din Artsakh.”
Pe lângă discuțiile cu RFE/RL, Vardanian a apărut în ianuarie la France 24 și la programul emblematic de interviuri HARDTalk al BBC, în luna ianuarie.
Ruben Vardanian a fost intervievat de BBC HARDTalk pe 22 ianuarie.
Imediat după demiterea lui Vardanian, în mass-media armeană au apărut informații potrivit cărora aceasta s-ar fi datorat condițiilor impuse de Azerbaidjan în legătură cu posibilele negocieri de pace.
În timpul unei discuții în cadrul Conferinței de Securitate de la München din februarie, președintele azer Aliev a făcut aluzie la Vardanian ca fiind un impediment în calea negocierilor, afirmând că Baku nu era dispus să negocieze „cu persoana care a fost exportată din Rusia pentru a avea poziția de lider în Karabah”.
Oficialii azeri s-au supărat în mod constant și public pe numirea lui Vardanian, acuzându-l că lucrează pentru Rusia.
„Este tentant să spunem că Harutiunian și conducerea armeană au cedat presiunilor Azerbaidjanului pentru a-l concedia pe Vardanian și pentru a satisface cererile Azerbaidjanului”, a declarat analistul Benjamin Poghosian, directorul fondator al Centrului de Studii Strategice Politice și Economice cu sediul la Erevan.
„Au existat, de asemenea, evoluții politice interne în republica Nagorno-Karabah, iar comunitățile mici au propria lor dinamică. Dar, la 24 de ore după ce Vardanian a fost concediat, știm că s-a ajuns la un acord pentru restabilirea pe scară largă a aprovizionării cu gaz și electricitate în Nagorno-Karabah.”
În ultimele luni, livrările de gaz și electricitate către regiunea separatistă au fost întrerupte, autoritățile etnice armene spunând că Azerbaidjanul se află în spatele întreruperilor, acuzații pe care Baku le neagă.
O întâlnire pentru a discuta despre blocarea coridorului Lachin între oficialii din Nagorno-Karabah și Azerbaidjan - prima de la începutul blocadei în decembrie 2022 - a fost confirmată ca având loc la 24 februarie, la o zi după demiterea lui Vardanian.
Oficialii din ambele părți s-au întâlnit din nou la 1 martie pentru a discuta despre blocadă, aceasta fiind a doua întâlnire de acest fel în decurs de o săptămână.
Îngrijorări atât în Baku, cât și în Erevan
Ahmad Alili, directorul grupului de reflecție independent cu sediul la Baku, Centrul de analiză a politicilor din Caucaz, a declarat la 27 februarie pentru site-ul de știri Caliber.az că decizia de a-l demite pe Vardanian ar fi putut fi cel mai mic dintre cele două rele pentru armenii din Karabah.
„Dintre cererile înaintate de Azerbaidjan, Armenia a ales-o pe cea de concediere a lui Ruben Vardanian pentru a obține, eventual, concesii în procesul de instalare a unui punct de control pe drumul Lachin în viitor”, a spus el.
„Erevanul a decis ca, după ce va îndeplini cea de-a doua cea mai importantă cerință a Baku - și anume demiterea lui Vardanian - mediatorii internaționali să pună presiune asupra Azerbaidjanului, spunând că Erevan face concesii și Baku nu”.
În calitate de prim-ministru de facto din Nagorno-Karabah, Ruben Vardanian se întâlnește cu oamenii din Stepanakert. (fișier imagine)
Faptul că Vardanian a fost considerat de către oficialii azeri ca fiind o figură atât de importantă - și una care merită să fie înlăturată - s-a datorat, probabil, percepției lor cu privire la legăturile miliardarului cu Moscova.
„Reacția exagerată a Azerbaidjanului față de Vardanian a fost aceea că l-a perceput în mod eronat ca pe un om aflat într-o misiune dirijată de Putin”, a declarat Richard Giragosian, director al Centrului de Studii Regionale, un think tank cu sediul la Erevan.
Cu toate acestea, îngrijorările cu privire la Vardanian nu au venit doar de la Baku, ci și de la Erevan, unde unii politicieni l-au văzut ca pe un Bidzina Ivanishvili armean, o referire la oligarhul care a dominat politica georgiană din 2012 și despre care mulți cred că este îndatorat Rusiei.
La 21 februarie, deputatul parlamentar pro-guvernamental Gagik Melkonian a declarat că Vardanian a acționat la ordinele Kremlinului, unul dintre acestea incluzând „crearea unei rupturi între Armenia și Karabakh”.
În condițiile în care unele critici ale Armeniei și Azerbaidjanului la adresa lui Vardanian sună adesea foarte asemănător, analistul Giragosian a declarat că a fost „un acord accidental faptul că atât Pashinian, cât și Aliev doreau ca Vardanian să plece”.
Prim-ministrul armean Nikol Pashinian.
Se pare că Vardanian și Pashinian au avut o relație spinoasă, cel puțin în parte din cauza deciziei lui Pashinian din 2018 de a închide un proiect de investiții public-privat, Centrul pentru Inițiative Strategice, pe care Vardanian îl susținuse financiar. Proiectul a fost înființat de predecesorul lui Pashinian, Karen Karapetian, pentru a atrage investiții străine în Armenia.
„Nu am timp să mă uit la ceea ce face Pashinian”, a spus Vardanian, întrebat despre direcția pe care a luat-o Armenia sub conducerea lui Pashinian, care este prim-ministru din 2018. „Nu vreau să comentez despre afacerile armenești”.
Având o bază de putere politică foarte mică în Armenia și în Nagorno-Karabah, nu este de mirare că Vardanian a avut mult de lucru, mai ales într-o perioadă de criză intensă.
În timp ce forțele de menținere a păcii rusești „au încercat să ne ajute, aducându-ne alimente umanitare”, a declarat Vardanian, forța în mare parte slabă a însemnat că mulți armeni se simt dezamăgiți de presupusa asistență internațională - nu doar de către forțele de menținere a păcii, ci și de către Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC).
Armenia este membră a OTSC - o alianță militară eurasiatică condusă de Rusia, asemănătoare NATO, cu principiul conform căruia un atac asupra unuia dintre ei este un atac asupra tuturor.
În septembrie 2022, când ciocnirile puternice de la graniță au inclus bombardamente de artilerie din partea Azerbaidjanului asupra sudului Armeniei, apelurile guvernului armean pentru sprijin militar din partea OTSC au fost refuzate. „Eșecul din Nagorno-Karabah al forțelor de menținere a păcii și al OTSC l-a contaminat pe Vardanian cu un fel de scepticism”, a declarat Giragosian.
De la demiterea sa, Vardanian a promis în mod public că va continua să lucreze în Nagorno-Karabah. „Este destul de inteligent... în ceea ce privește investițiile în relații publice și filantropie”, a declarat Giragosian.
„El este sincer. Cred că a crezut cu adevărat în misiunea sa în Nagorno-Karabah. Fie că este vorba de patriotism sau naționalism, a existat un grad de sinceritate”.
Având în vedere viața bună pe care a dus-o, frecventând elita politică a Rusiei, și având în vedere acuzațiile de nereguli aduse împotriva sa, Vardanian pare să aibă o piele groasă. „Iubesc criticile", a spus el. „Mă ajută. Mă descurc bine cu ele".
Vorbind pentru postul de știri rusesc RBC în noiembrie 2021, Vardanian a declarat că este interesat să intre în politica armeană, adăugând că într-o zi ar putea dori „să fie liderul țării”. Cu o avere estimată la un miliard de dolari, demiterea sa din funcția de prim-ministru ar putea să nu însemne sfârșitul carierei sale politice.
„Sunt o persoană fericită. Trăiesc o viață plină”, a declarat Vardanian. „Am pace interioară și una dintre cele mai mari provocări este atunci când nu ești împăcat cu tine însuți. Uneori, proiectele eșuează, dar este în regulă”.
Îți mai recomandăm Ciocniri între Armenia și Azerbaidjan. Motivele conflictului