Libertatea presei. Marile probleme din România și cum se raportează la jurnaliști premierul Belgiei

Jurnalistul Alin Cristea, de la publicația online debraila.ro, a semnalat într-un articol publicat acum câteva zile că premierul României, Nicolae Ciucă, a „gafat” în timpul unei vizite pe șantierul podului suspendat de la Brăila.

Prim-ministru a precizat reprezentanților mass-media prezenți la eveniment că proiectul este „în întârziere”, în condițiile în care termenul de finalizare al investiției ar fi fost, potrivit jurnalistului, decembrie 2022.

Știrea, una obișnuită pentru orice redacție de știri, s-a viralizat și i-a deranjat pe reprezentanții Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), instituția din România responsabilă de proiectele de mare infrastructură.

Instituția a reacționat prin Alin Șerbănescu, purtătorul de cuvânt al CNAIR, care l-a sunat pe jurnalistul brăilean și, printre altele, i-a transmis „rugămintea” de a nu mai „dezvolta subiectul în continuare”.

„Rugămintea” reprezentantului CNAIR a fost văzută de jurnalistul brăilean ca o ingerință asupra politicii editoriale. Alin Cristea a făcut public în Libertatea dialogul purtat cu Șerbănescu, cel din urmă justificând, ulterior, că „nu am zis să nu dezvolte subiectul, ci să-l dezvolte corect”.

„Am cerut să nu insiste pe ideea de gafă, pentru că nu este o gafă”, a declarat Șerbănescu.

Incidentul este ultimul dintr-un lung șir de presiuni, directe sau indirecte, la care au fost supuși jurnaliștii români în ultimii ani.

În raportul Departamentului de Stat al SUA sunt menționate, de pildă, amenințările cu moartea pe care le-a primit jurnalista Emilia Șercan din partea fostei conduceri a Academiei de Poliției, dar și hărțuirea jurnaliștilor Libertatea cu o suită de procese intentate de primarul Sectorului 4 din București, Daniel Băluță.

Astfel de incidente grave par izolate, însă ele sunt rezultatul unei abordări din ce în ce mai opace – pe alocuri agresive – pe care politicul și instituțiile din România le au când se raportează la presă.

Potrivit Indexului din aprilie 2021 cu privire la libertatea presei al organizației Reporteri fără Frontiere (RSF), în România „viziunea guvernului despre jurnalism și libertate de exprimare încurajează cenzura și autocenzura”.

„Mecanismele de finanțare a presei sunt, în multe cazuri, opace sau chiar corupte, iar politicile editoriale sunt subordonate intereselor proprietarilor, care le folosesc adesea ca instrumente de propagandă. În același timp, informațiile despre proprietarii unor entități media sunt ascunse publicului”, e constatarea privind libertatea presei din România.

O altfel de viziune. Ce spune premierul Belgiei

Printre țările europene cu cei mai buni indicatori privind libertatea presei se numără și Belgia, țară care depășește la acest capitol democrații precum cele din Germania sau Franța.

Premierul belgian, Alexander de Croo, a vorbit recent, într-o vizită efectuată în sediul Europei Libere de la București, despre cum încearcă guvernul belgian să protejeze libertatea presei și despre cât de complicată este această misiune.

Premierul Belgiei, Alexander de Croo, alături de directorul Europei Libere, Elena Tănase, în timpul unei vizite efectuate de oficialul belgian în redacția Europei Libere.

„Libertatea presei e un efort continuu, e un obiectiv pe care nu îl atingem niciodată până la capăt, pentru că trăim în societăți schimbătoare, în care politicienii se schimbă, iar acesta e un lucru bun, în care jurnaliștii se schimbă, iar tehnologia are un rol important”, a spus Alexander de Croo.

„E bine să existe un mediu deschis către presă, către faptul că uneori s-ar putea să nu fim de acord în toate privințele, dar exprimăm aceasta prin cuvinte, nu intimidări sau presiuni.”

Obișnuiți cu refuzurile politicienilor de a participa la interviuri, jurnaliștii români prezenți la întâlnirea cu Alexander de Croo l-au întrebat pe acesta de câte ori interacționează el cu presa din țara sa.

Premierul a spus că merge frecvent, cel puțin o dată pe săptămână, la emisiunile informative în direct, chiar și pentru 5 – 8 minute de interviu pe o anumită temă.

Participă, de asemenea, la emisiuni sau interviuri mai lungi cel puțin o dată pe lună și are frecvent conferințe de presă. În plus, se întâmplă de câteva ori pe săptămână ca jurnaliștii să se aștepte la răspunsuri de la premier pe teme specifice.

Cât despre solicitarea întrebărilor în avans, pretenție invocată adesea de politicienii români înainte de un interviu, premierul belgian spune că această abordare este incompatibilă cu respectul pe care reprezentantul unei instituții publice trebuie să îl aibă față de media și față de public.

Alexander de Croo: Cred că un interviu e mai bun atunci când se pun întrebări dificile.

Presiuni asupra jurnaliștilor. Puncte de vedere în Parlament

Vizita în România a premierului belgian s-a suprapus scandalului generat de acuzațiile aduse de jurnalista Emilia Șercan Poliției Române. Aceasta acuză autoritățile că ar fi încercat să o compromită după ce a publicat o investigație referitoare la plagiatul premierului României.

Într-o dezbatere care a avut loc recent în Parlament, organizată de USR, Șercan a vorbit despre această experiență, care a determinat mai multe organizații și lideri de opinie din România să se solidarizeze cu jurnalista și să tragă un semnal de alarmă cu privire la degradarea libertății presei din țară.

„Cel mai grav este atunci când un jurnalist este amenințat de autoritățile statului, de oameni care reprezintă instituțiile statului”, a spus Șercan, la dezbaterea care a avut loc în Parlament.

Despre pericolul pe care îl reprezintă pentru democrație slăbirea libertății presei a discutat, la același eveniment, și Cristina Lupu, de la Centrul de Jurnalism Independent.

„Nicio țară nu devine Rusia peste noapte”, a spus Lupu, referindu-se la cenzura și presunile asupra jurnaliștilor din Rusia condusă de Vladimir Putin. Rusia este țara europeană cu cei mai scăzuți parametri privind libertatea presei, notează Reporteri fără Frontiere.

„Aceste libertăți și protecția de care se bucură jurnaliștii nu se pierd niciodată imediat. Le pierdem cu fiecare lipsă de reacție a societății civile, cu fiecare lipsă de reacție a autorităților, cu fiecare declarație pe care o dă cineva dintr-o instituție publică, în momentul în care echivalează un materialul jurnalistic critic cu fake-news. Și vedem asta, din păcate, în fiecare zi”, a mai spus directorul executiv de la Centrul de Jurnalism Independent.

Dincolo de presiunile sau hărțuirile la care sunt supuși jurnaliștii români, presa românească se confruntă și cu opacitatea instituțiilor publice sau a conducătorilor de stat de a furniza informații.

Președintele României nu obișnuiește să participe la emisiuni televizate sau să acorde interviuri jurnaliștilor români. Conferințele sale de presă sunt rare, iar cele mai dese interacțiuni cu mass-media sunt declarațiile de presă în care nu acceptă întrebări de la jurnaliști.

La rândul său, premierul Nicolae Ciucă acordă rar interviuri. Europa Liberă i-a solicitat premierului, de pildă, un interviu pe 8 aprilie. Am primit „,mulțumiri” de la purtătorul său de cuvânt pentru „interesul” acordat activității premierului, însă nu și interviul solicitat.

Premierul Nicolae Ciucă și ministrul de Interne, Lucian Bode sunt doi dintre reprezentanții statului român care ar trebui să comunice frecvent cu cetățenii, prin intermediul presei.

Unul dintre cele mai notorii cazuri de lipsă de transparență din ultimii ani vine din zona PSD, partid aflat la putere în România.

Europa Liberă a dezvăluit cum partidele din România finanțează direct sau indirect mass-media din țară prin intermediul subvenției primite din bani publici, însă social-democrații au refuzat sistematic să prezinte publicului cui dau acești bani.

Au invocat, de fiecare dată, că interesul comercial e mai important decât cel al publicului și că furnizarea datelor ar putea duce la pierderea unor procese.

Câteva momente de sfidare a presei

Presa românească nu s-a confruntat în ultima perioadă doar cu refuzuri de interviuri sau de informații, ci și cu acțiuni virulente venite dinspre zona politicului.

La Congresul PNL din toamna trecută, de exemplu, mai multe jurnaliste au fost agresate de membrii liberali supărați că reprezentantele mass-media voiau să afle cum se desfășoară votul.

Din Opoziție, un partid cotat de sondajele de opinie ca având intenție de vot de peste 10% - AUR - și-a ales conducătorul printr-un Congres în care a fost refuzat accesul presei.

AUR și-ar dori să guverneze România după alegerile din 2024. Același partid a realizat sondaje pe Facebook în tentativa de a face un așa-zis clasament al celor mai „toxice” entități media din România.

Un alt derapaj este cel al secretarului de stat Raed Arafat. Acesta a catalogat un articol publicat de Europa Liberă, corect din punct de vedere factual, dar critic la adresa sa, ca fiind „fake-news”, fără a argumenta în vreun fel eticheta.

Acuza lui Arafat, retrasă ulterior, a fost publicată pe pagina de Facebook a Departamentului pentru Situații de Urgență - structură publică, din subordinea Ministerului de Interne.