Ignoranța puterilor în stat. Cine e vinovat pentru haosul din justiție provocat de „marea aministie”

Decizia Curții Supreme care stabilește că între 2018 și 2022 a existat un vid legislativ prin neaplicarea hotărârilor Curții Constituționale în materia prescripției penale a produs un cutremur. Unul prognozat încă de acum patru ani, dar pe care politicienii și infractorii l-au așteptat impasibili. Dacă nu chiar cu bucurie.

Decizia de marți a Înaltei Curți nu face decât să constate că în perioada iunie 2018 (data primei decizii a CCR) și mai 2022 (data la care Codul Penal a fost amendat prin OUG) nu a existat nimic din punct de vedere legislativ în ce privește întreruperea cursului prescripției. În plus, hotărârea CCR se aplică retroactiv potrivit principiului legii penale mai favorabile.

În mod concret asta înseamnă că mii de dosare din acea perioadă se vor închide, la fel și multe procese aflate pe rol.

Europa Liberă a arătat care sunt consecințele acestui adevărat haos în justiție și, mai ales, marii ei beneficiari.

Întreruperea prescripției fără să i se comunice inculpatului

Cum s-a ajuns în această situație nu e greu de înțeles. Codul de procedură penală spunea la articolul 155 al. 1 următoarele: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

Text vag, care nu preciza care sunt respectivele acte de procedură penală care duc la întreruperea prescripției.

Faptul că procurorul a făcut un act în dosar, a pus o rezoluție, dar fără să comunice suspectului, nu ar trebui să ducă la întreruperea cursului prescripției pentru că suspectul în cauză nu are cum să afle dacă lucrurile chiar s-au întâmplat. Avocata Elenina Nicuț spune pentru Europa Liberă că prevederea din articolul în cauză nu era corectă.

„Nu se poate să am prelungirea răspunderii penale, pentru că asta înseamnă prescripția, prin niște acte care sunt nu comunicate sau făcute opozabile împricinatului. Nu era corect, nici măcar în civil nu se întâmplă așa ceva”.

La modul concret fiecare act de procedură, oricât de mărunt, putea întrerupe cursul prescrierii, ajungându-se la situații în care termenul prevăzut de lege chiar se dubla. Lăsa, de asemenea, cale liberă abuzurilor.

Experta anticorupție Laura Ștefan spune pentru Europa Liberă că nu se poate arunca vina pe CCR sau Înalta Curte pentru ceea ce ar fi fost obligat să facă parlamentul.

„Este profund anormal ca parlamentul să nu pună în aplicare o decizie a Curții Constituționale și nu putem să aruncăm vina pe CCR și pe Înalta Curte acum pentru ceea ce nu au făcut parlamentul și guvernul. Parlamentul a adoptat o normă impredictibilă în 2014, iar când i s-a spus că nu e Ok, în loc să o pună în acord cu decizia Curții, nu a făcut-o timp de 4 ani, nu vorbim de 45 de zile așa cum spune legea. Și nu e singurul caz de acest fel, sunt probabil nenumărate altele care așteaptă”, spune Laura Ștefan pentru Europa Liberă.

Din informațiile Europei Libere sunt peste de 20 de articole din Codul Penal și Codul de procedură penală declarate neconstituționale și care așteaptă ochiul binevoitor al parlamentului sau guvernului pentru a fi luate în seamă. Ele sunt potențiale bombe cu ceas, așa cum s-a dovedit a fi și prescripția.

Ordonanța lui Predoiu, tardivă

Ulterior, în OUG 71 din 30 mai 2022 articolul 155 (al.1) a fost clarificat: „cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Ordonanța de urgență a fost însă tardivă pentru că timp de patru ani, prin nepunerea în aplicare a deciziei CCR, s-a creat vidul legislativ care a produs tot haosul.

„Ar fi trebuit intervenit legislativ în secunda doi pentru a preveni astfel de daune. S-ar fi putut salva foarte multe, în nici un caz nu am mai fi avut situația de acum. Ordonanța din 2022 este un plasture cu apă sfințită pe o rană supurândă”, spune avocata Elenina Nicuț pentru Europa Liberă.

În pericol sunt și dosarele din 2014, nu doar cele din 2018 încoace

Consecințele deciziei CCR și a Înaltei Curți, dar mai ales cele derivate din pasivitatea politicienilor ar putea fi însă și mai grave.

Avocatul Toni Neacșu susține că se vor închide toate dosarele cu fapte săvârșite înainte de 2014, ba chiar de 2012.

„La modul concret, aceasta înseamnă că, în funcţie de ce infracţiune a fost săvârşită, termenele de prescripţie care vor fi calculate şi care vor putea fi invocate în dosarele aflate încă pe rol sunt cele de opt, de zece ani maximum. Asta ar însemna că aproape toate faptele săvârşite anterior anului 2014, respectiv 2012, vor duce la închiderea dosarelor prin intervenirea prescripţiei”, explică Toni Neacşu într-o postare pe Facebook.

Problema vine din Codurile penale din 2014 și se sparge azi în capul justiției

Forma contestată a articolului 155 datează din 2014, moment în care a intrat în vigoare noul Cod Penal, elaborat și „îmbunățit” de guvernul Liviu Dragnea. Până în 2014, reglementarea din Codul Penal presupunea întreruperea cursului prescripției prin comunicarea către persoana suspectă.

Cu acea ocazie termenele de prescripție au fost reduse drastic, spune pentru Europa Liberă Daniel Horodniceanu, fost șef al DIICOT, astăzi procuror în cadrul DIICOT Iași şi membru în Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor.

Principalul vinovat este legiuitorul și toate se vor sparge în capul justiției, susține el

„CCR s-a transformat în legiuitor pozitiv pentru că a sugerat și cum trebuie să arate legea. Culpa principală din punctul nostru de vedere este la legiuitorul adevărat, adică la parlament. Și apoi la guvern. Ele aveau obligația constituțională să modifice textul în sensul sugerat sau chiar scris de-a binelea de Curtea Constituțională. Acum o să suportăm consecințele pasivității puterilor legislativă și executivă. Toate acestea se vor sparge în capul justiției”, susține Daniel Horodniceanu.

Cum aruncă pisica miniștrii Cătălin Predoiu și Stelian Ion

De la finalul lui 2019, la guvernare au fost PNL, USR și PSD în diverse combinații.

Motivele pentru care în această perioadă nu a fost pus Codul penal în acord cu decizia CCR rămâne un semn de întrebare. Desigur, primul îndrituit s-o facă este parlamentul, dar nici guvernul nu se poate deroba de responsabilitate.

Fostul ministru USR al Justiției, Stelian Ion, susține că în iulie 2021, a finalizat proiectul de modificare a Codului penal și îl consideră vinovat pe actualul ministru Cătălin Predoiu de netrimiterea acestuia în parlament.

„Putea fi trimis imediat Parlamentului, începând cu 8 septembrie 2021. Mai câștigam un an. Cătălin Predoiu însă nu s-a grăbit deloc. A fost ministru al Justiției și în perioada noiembrie 2019-decembrie 2020 și nu a făcut mare lucru pentru a corecta Codul după decizia CCR. Pentru că Predoiu dormea în post și nu trimitea Parlamentului proiectul de modificare a Codului penal, pe care îl lăsasem gata scris la minister”, scrie Stelian Ion pe Facebook.

În decembrie 2021, USR a depus o propunere legislativă de modificare punctuală a art. 155 Cod Penal, dar nici aceasta nu a intrat în dezbaterea parlamentului.

În ce-l privește pe Cătălin Predoiu, imediat după cea de-a doua decizie a Curții Constituționale, din mai anul acesta, spunea că există la minister un proiect de lege care poate fi „adaptat” dacă este necesar.

Din punctul de vedere al lui Predoiu vinovat era tot parlamentul.

„Timp de patru ani, nici Parlamentul nu a reuşit să corijeze această lege. Noi avem la minister un proiect de lege care urmează să fie promovat, în perioada imediat următoare. Este în consultare cu Comisia Europeană şi ne vom adresa şi acestui articol. (...) Din punct de vedere al ministerului, care este iniţiatorul iniţiativei legislative, vom adapta, dacă este necesar, proiectul în curs şi fiecare să îşi facă atribuţiile. Proiectul este gata încă din anul 2020”, spunea atunci Cătălin Predoiu.

Proiectele de legi ale Codurilor penale nu au ajuns însă în parlament nici acum.

Vinovăția parlamentului a fost indicată clar și de Curtea Constituțională în motivarea din 2022, unde acuza „tăcerea”, „pasivitatea” și „inacțiunea” legiuitorului.

Daniel Horodniceanu: Procurorii vor fi supuși presiunilor

Faptul că multe dosare ajung la termenele de prescripție are multe cauze. Una poate ține de lentoarea cu care procurorii se ocupă de anchete, existând dosare care stau cu anii pe masa procurorilor.

Unele dintre cele mai relevante exemple, așa cum a arătat G4media, sunt dosarul Rompetrol care a fost în anchetă timp de 14 ani, dosarul Apa Nova la care ancheta a durat 5 ani sau dosarele 10 august, Buzăianu- Energy Hoding, Tel Drum. Dar acestea sunt doar dosarele în care sunt implicate nume de notorietate, dosarele oamenilor obișnuiți au un tratament și mai complicat.

Nu este neapărat vina procurorilor, care sunt supraîncărcați, ci și al instanțelor unde dosarele sunt tergiversate prin diverse metode.

Rezolvarea unui dosar depinde de complexitatea acestuia și stă mult la procuror fie pentru că este restituit de instanță sau de Camera preliminară, fie dacă s-a făcut o comisie de expertiză sau rogatorie internațională, dacă inculpatul sau suspectul se sustrag ani de zile urmăririi penale, explică pentru Europa liberă procurorul Daniel Horodniceanu.

„Va fi o nouă presiune pe sistem, pentru că se vor face verificări pe fiecare dosar în parte pentru a vedea cât e culpa procurorului. Controalele care s-au făcut până acum nu o să mai fie valabile pentru că se vor lua de la capăt să se vadă exact care cum sunt pe prescripție. Oameni pentru controale avem, oameni pentru dosare nu avem”, punctează Horodniceanu.