Bătălia pentru Donbas | Cărbunele, gazul și siderurgia - miza industrială a conflictului din estul Ucrainei

În 2014, înainte de războiul ruso-ucrainean, Donbasul asigura un sfert din volumul exporturilor Ucrainei. Cea mai mare parte a industriei era concentrată aici. În restul țării, dominantă era agricultură. La opt ani distanță, situația e total diferită. În ciuda punerii pe butuci a industriei grele, cea mai mare resursă cunoscută a zonei rămâne cărbunele, iar gazele naturale, resursa cu cel mai mare potențial.

Imagine generică de la o mină de cărbune, după o explozie în zona separatistă din estul Ucrainei, 4 martie 2015

Zăcământul de cărbune din Donbas se întinde de-a lungul întregii granițe estice a Ucrainei până în apropierea teritoriului Rusiei. Este al patrulea ca mărime din Europa, cu rezerve extractibile estimate între 10 și 60 de miliarde de tone. Zona principală exploatată a câmpului acoperă aproape 9.000 de mile pătrate (23.300 km pătrați) la sud de râul Doneț, dar zăcămintele de cărbune se extind și spre vest, până la râul Nipru.

O mare parte dintre aceste rezerve sunt de înaltă calitate - un sfert sunt antracit, cărbunele cu cel mai mare conținut de carbon, cele mai puține impurități și cea mai mare densitate energetică.

Expertul în energie spune că s-au făcut forări în partea de sud a Ucrainei și că există o estimare că gazele din aceasă zonă ar ajunge consumului Ucrainei pebtru următorii 30 de ani.

„Ucraina are rezerve de gaze concentrate în partea de est, mai puțin în Crimeea, în sud, dar în platoul marin în care se pare că ar fi resurse destul de importante cam cum e la noi, cam cum e și în partea turcească”, arată Otilia Nuțu, expert în energie o altă resursă importantă a Ucrainei.

Conform unei estimări din 2019, Ucraina are 905 miliarde de metri cubi (bcm) de rezerve de gaze naturale, conform clasificării de stat -- suficient pentru a asigura căldura pentru cele 44 de milioane de ucraineni pentru 33 de ani.

Otilia Nuțu spune că Ucraina dispune și de o infrastructură foarte bună și de stocare li de transport gaze care ar putea fi folosită atât într-o direcție, spre Europa de Est, cât și în cealaltă pentru stocare. Experta arată că, fiind în subsol, aceasta este mai protejată de atacurile rusești și ar putea fi folosită.

Donbas - centrul sovietic al industriei grele

După 1918, sovieticii încep să aducă populație rusofonă în Donbas, iar după Al Doilea Război Mondial, Moscova încep dezvoltarea industriei grele în zonă dezvoltând fabrici de metal și îngrășăminte și centrale electrice.

Alte industrii din regiunea Donbas includeau echipamente de furnal și de fabricare a oțelului, vagoane feroviare de marfă, mașini-unelte de tăiat metale, mașini de tunel, recolte agricole și sisteme de arat, șine de cale ferată, vagoane miniere, locomotive electrice , vehicule militare, tractoare și excavatoare.

Regiunea produce, de asemenea, bunuri de larg consum precum mașini de spălat de uz casnic, frigidere, congelatoare, televizoare, încălțăminte din piele și săpun de toaletă. După 1989, nu toate au supraviețuit căderii comunismului, dar multe s-au readaptat.

Expertul în politică internațională Ștefan Popescu spune că evaluarea economică a Donbasului trebuie făcută raportându-ne la perioada de dinainte de 2014.

„Odată ce Rusia a tăiat cele două republici rebele și practic a blocat economic această această regiune, deși au continuat exploatări miniere, nu la adevărata capacitate. Livrările de minereu și de cărbune au mers în două în cele două sensuri și spre Rusia, și către Ucraina, chiar în condițiile separatismului din 2014”,

O analiză a EUObserver din 2015 arăta că, din martie 2014, rebelii și susținătorii autoproclamatei Republici Populare Donețk (RPD) și Republicii Populare Lugansk (LPR) au furat mine deținute de stat, au atacat companii deținute de militari și au confiscat sau jefuit afaceri deținute de străini și ucraineni.

35% dintre ele funcționau sub patronajul rebelilor - aproximativ 23% (18 dintre aceste companii) au fost luate de rebeli și susținătorii acestora, 28% (22 de companii) s-au închis, alte 5% (4 companii) sunt avariate și distruse, în timp ce 9% (7companii) și-au mutat operațiunile în vestul Ucrainei.

Cea mai semnificativă dintre companiile preluate de rebeli este rețeaua de 55 de mine de cărbune a Companiei Miniere de Stat Ucrainene din zona ocupată.

Statul a pierdut controlul acestor mine în iulie 2014 - unele sunt distruse, altele sunt inundate sau închise, dar unele sunt în funcțiune.

Efectul economic al războiului din 2014

Economia Ucrainei s-a schimbat major după războiul ruso-ucrainean din 2014. În 2014, exporturile către Rusia reprezentau un sfert din exporturile Ucrainei și au scăzut cu 35%, în timp ce cele către Uniunea Europeană au crescut cu 12%. Trendul descrescător s-a menținut și în În 2015. Cumulat, în perioada 2014-2015 valoarea exporturilor de mărfuri ale Ucrainei a scăzut cumulat cu aproximativ 40%.

Conflictul armat din Donbas a avut un impact semnificativ asupra economiei Ucrainei. În 2014 și 2015, economia ucraineană s-a contractat cu 6,6%, respectiv 9,8%, regiunea Donbas suferind un declin economic și mai sever.

Potrivit statisticilor oficiale, în 2014 producția industrială a scăzut cu peste 30% în Donețk și cu peste 40% în Luhansk, reprezentând cea mai mare parte a scăderii de 10% din Ucraina în ansamblu. Exploatarea cărbunelui și industria metalelor – ambele puternic concentrate în zonele sfâșiate de război – au fost deosebit de puternic afectate: acele industrii au scăzut cu 30%, respectiv cu 15%, în timp ce construcțiile de mașini, a căror principală piață de export a fost Rusia, a raportat, de asemenea, un declin puternic.

Exporturile oficiale din regiunile Donețk și Luhansk – care reprezentau aproape o treime din totalul exporturilor ucrainene înainte de conflict – au scăzut cu 70% și, respectiv, 95% în aceeași perioadă.

O eventuală cădere a zonei în stăpânire rusă ar putea transforma Ucraina într-o țară eminamente agricolă spun specialiștii. Urmările războiului și a bombardamentelor prelungite ale celor două zone, inclusiv a Mariupolului, un important punct în asigurarea exportului de minereu, nu vor repune zona în situația de dinainte de 2014 în următorii câțiva zeci de ani.