Eugen Ionescu: „Trebuie să ne punem întrebări fără răspuns pentru ca să știm că sîntem oameni”

Din sumar: Eugen Ionescu în dialog Monica Lovinescu despre „Nu”, volumul său de debut din 1934, publicat în traducere la editura Gallimard. Cronica cinemmatografică: „Maccaroni”, de Ettore Scola. Despre volumul „Les Dossiers secrets du terrorisme: Tueurs sans frontières”, de Roland Jaquard.

Colaborează la program: Alain Paruit, Rodica Iulian și Matei Cazacu.

Alain Parruit: „Din vitrinele libăriilor pariziene, alegem astăzi o carte importantă, atît pentru cititorii francezi, care descoperă în ea sîmburele unei întregi opere, cît și pentru cei, mai ipotetici, români, care pot afla aici și atmosfera literară bucureșteană dinainte de război și extrema-i libertate.

Revenim deci asupra volumului e debut al lui Eugen Ionescu, „Nu”, apărut în 1934 în editura Vremea, și publicat acum la editura pariziană Gallimard, în traducerea franceză a lui Marie-France Ionescu, cu o prefață de Eugen Simion și o postfață de Ileana Gregori. Eugen Simion alcătuiește un tablou al pricipalelor curente și momente literare din Românis interbelică. Ileana Gregori semnează un studiu asupra ironiei în „Nu”.

Despre climatul despre extremă libertate în care a putut o carte atît de purtătoare de negație și scandal să apară, Eugen Ionescu își înștiințează cititorul francez în „Cuvântul înainte”: „Aceste pagini, care au peste o jumătate de secol, erau opera unui adolescent furios, ceea ce explică violența lor, deseori injustă, și paradoxurile uneori excesive. Scris pentru a combate autori și o lume care nu sufereau, în fond, decît de păcatele literaților și oricărei literaturi, această carte devine azi un argument pentru reabilitarea unei epoci care pare, în lumina timpului ce-a trecut, incredibil de liberă, și pe care cetățenii de azi ai României o privesc cu cea mai mare nostalgie. Dar, pe lângă stîngăcii și unele incoerențe, sunt cuprinse în aceast carte afirmații mai profunde, de ordin spiritual, despre care am continuat să sciu toată viața, și pe care le-aș mai semna și azi.”

Dar, decît să-l cităm pe Eugen Ionescu, mai bine să-l lăsăm pe el însuși să ne spună ce crede astăzi despre această carte a tinereții lui negativiste. Monica Lovinescu vă propune următoarea convorbire cu Eugen Ionescu.”

Eugen Ionescu: „Trebuie să ne punem întrebări fără răspuns pentru ca să știm că sîntem oameni”