Turcia a început luni să trimită în țările lor de origine o serie de jihadiști occidentali făcuți prizonieri, primii pe listă fiind 11 francezi, 10 germani și un american. La Paris, Le Figaro constată că americanul a fost expulzat de către Turcia la un post frontieră terestru cu Grecia, dar că Grecia refuză să-l accepte și că omul este acum blocat singur în no man’s land, cum îl putem de altfel vedea, pierdut între grilele celor două frontiere, într-o serie de fotografii publicate de cotidianul turc pro-guvernamental Sabah.
Libération, în Franța, vorbește și despre un danez și doi irlandezi expulzați și scrie că procedura expulzărilor spre Franța se practica discret până acum, dar că Erdogan a decis deodată să facă din asta un mare joc politic. Sosirea jihadistului danez luni la Copenhaga, dinspre Turcia, este confirmată de cotidianul danez Jyllands-Posten (cel devenit celebru pentru caricaturile cu Mahomed și scandalul mondial care a urmat).
“Belgia este obligată să-și ia înapoi luptătorii din ISIS”, anunță la Bruxelles cotidianul financiar flamand De Tijd. Dat fiind numărul mare de cetățeni belgieni care au mers să lupte de partea Statului Islamic, poate părea surprinzător că sursele oficiale vorbesc de “mai puțin de cinci” persoane care vor fi returnate din Turcia. Asta poate fi, în bună parte, și pentru că belgienii fiind foarte activi în Siria și Irak, bună parte din ei au murit deja acolo în lupte, iar alții au dispărut sau sunt încă ținuți prizonieri de către kurzi.
Poziția oficială a Belgiei rămâne însă aceea că luptătorii adulți deținuți de kurzi trebuie judecați acolo, la fața locului, și că vor fi repatriați în Belgia doar copiii. Cu toate astea, ministrul turc de interne Süleyman Soylu a spus vineri că toți mercenarii Statului Islamic capturați în Turcia vor fi expulzațispre țările lor de origine. Süleyman Soylu le-a transmis europenilor: «Nu e nevoie să vă agitați atâta: vă trimitem înapoi oricum militanții Statului Islamic. Sunt ai voștri, faceți ce vreți cu ei».
Presa conservatoare în țările Europei occidentale are accente mai alarmiste. Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că Germania nu refuză să-și ia înapoi cei 10 cetățeni pe cale de a fi expulzați de Turcia, dar că cere guvernului de la Ankara „dovezi solide“ că aceștia au comis crime sau delicte grave, adică să nu fi comis asasinate și decapitări.
În Franța, cotidianul dreptei catolice, Le Figaro, scrie că ministra apărării Florence Parly a spus că ea«nu are cunoștință de cazuri concrete de returnare a unor teroriști din Turcia». Le Figaro mai scrie și că Franța își menține poziția, identică cu a Belgiei: nici o repatriere masivă a adulților plecați să lupte, ci doar a femeilor și copiilor.
Tot în Franța, dezbaterea în jurul locului Islamului în societate a fost realimentată de manifestația de duminică, în Paris, împotriva „islamofobiei“.
6.000 (12.000 potrivit organizatorilor, dublu față de cifrele poliției) de musulmani și suporteri ai Islamului francez au manifestat în Paris împotriva „islamofobiei“ și a discriminărilor la care ei afirmă că sunt supuși, dar revista extremei drepte Valeurs Actuelles scrie că aceștia au manifestat în același timp împotriva societății laice franceze și a unor reprezentanți ai laicității, precum Charlie Hebdo, și că defileul s-a petrecut cu strigăte de « Allahu Akbar » în plin centru al Parisului.
Valeurs Actuelles, revista căreia Emmanuel Macron a ales recent să îi acorde un interviu controversat despre imigrație și islam, despre care am mai scris, atrage atenția asupra faptului că unii dintre manifestanți purtau stele galbene precum cele impuse de naziști evreilor, fie în derâdere, fie pentru a se compara cu niște persecutați supuși unui genocid.
Libération, cotidianul stângii intelectuale pariziene, confirmă faptul că la manifestația de duminică s-a scandat « Allahu Akbar », dar îl intervievează pe statisticianul Marwan Muhammad, fost director al «Colectivului împotriva Islamofobiei» (CCIF), care precizează că el a fost cel care a făcut mulțimea să scandeze « Allahu Akbar » (Dumnezeu este cel mai mare) pentru a arăta că manifestanții sunt « mândri de a fi și musulmani și francezi ».
Rusia: Napoleon și femeia deconstruită
Presa din Rusia și cea din Franța sunt captivate în paralel de un subiect care pasionează cititorii ambelor țări : Le Monde a fost primul în Franța care a relatat cazul istoricului Oleg Sokolov, cel mai mare specialist rus în războaiele lui Napoleon, perfect francofon și francofil, decorat în Franța cu Legiunea de Onoare și consilier la o școală fondată de politiciana de extrema dreaptă Marion Maréchal – Le Pen, pescuit mort de beat în râul Moika, în Sankt-Petersburg, unde căzuse cu un rucsac în care se găseau brațele iubitei lui.
Oleg Sokolov, în vârstă de 63 de ani, profesor la Universitatea din St Petersburg a recunoscut că a împușcat-o de patru ori și tăiat-o în bucăți pe Anastasia Ieșcenko, o studentă de-a lui în vârstă de 24 de ani, care îi era amantă și care era la rândul ei pasionată de Napoleon, Franța și reconstituiri militare.
Presa rusă este fascinată de sordida crimă, Oleg Sokolov (cf. foto) fiind o persoană cunoscută și prin aceea că a fondat încă din 1976, în URSS, cluburile de reconstituire a bătăliilor istorice, în primul rând înfrângerea lui Napoleon în Rusia, cu mii de figuranți în costume de epocă. Astăzi sunt 52 de asemenea cluburi de pasionați în Rusia.
Fascinația mai vine și de la aceea că asasinul mânuitor de fierăstrău este un distins erudit, specialist printre altele în școala istorică franceză a analelor, dar și în structuralism și deconstructivismul lui Derrida.
Kommersantъ precizează că studenta a fost decupată cu fierăstrăul și că în apartamentul profesorului a fost găsit și capul acesteia.
Izvestia anunță că asasinul erudit va fi supus curând unei expertize psihiatrice, iar cotidianul Kremlinului, Rossiiskaia Gazeta, face cunoscut că el a fost deja radiat de către universitate, care inițial l-a apărat, dar și de către micul institut francez ISSEP al lui Marion Maréchal – Le Pen.
Perspectiva presei franceze este mai puțin anecdotică și mai cultural-sociologică decât cea din presa rusă. Le Monde vorbește despre un feminicid care relansează dezbaterea asupra violențelor conjugale. Rusia a depenalizat în 2017 majoritatea violențelor familiale și conjugale. Militanta pentru drepturile femeilor Alena Popova, citată de Le Monde, denunță un sistem judiciar rusesc « putred, care protejează bărbații violenți până când rezultatul e un cadavru ».
Chiar și purtătorul de cuvânt al lui Putin, flegmaticul Dmitri Peskov, a intervenit în polemică, refuzând însă să plaseze cazul într-o perspectivă mai largă. Peskov a denunțat o « crimă înfiorătoare », dar a spus că « într-o asemenea situație unde totul pare să arate un act de nebunie, singura persoană care trebuie acuzată este asasinul ».
Mai este pusă în cauză și legea tăcerii din mediile universitare rusești, unde violența verbală sau psihică a profesorilor atotputernici este tolerată, pe modelul acelei sinistre dedovșcina din armată. Avocatul inculpatului a solicitat un arest la domiciliu în așteptarea procesului, dar judecătoarea (căci întâmplarea l-a adus în fața unei femei judecător) a refuzat, domiciliul respectiv fiind chiar locul crimei.
Detaliul decupării minuțioase, ca la traforaj, al corpului tinerei este central în articolele presei ruse, deși nimeni nu a făcut încă vreo apropiere între această tehnică de a scăpa de cadavru și filozofia deconstructivismului apreciată de făptaș.
Avocatul a mai spus că distinsul profesor își propuse, dacă n-ar fi căzut beat în râu, cu brațele victimei în rucsac, să se sinucidă în public, cu pistolul de epocă, în fața trecătorilor, într-o piață a orașului, îmbrăcat în Napoleon.