Faptul că nava purta pavilion moldovenesc era cunoscut încă de la început. El Pais, în Spania, a retrasat istoria cargouluiși a proprietarilor. Nava, numită Rhosus, transportând 2.750 de tone de nitrat de amoniu, fusese abandonată în port în 2013, în urma unor probleme tehnice. De atunci încoace, vreme de mai bine de șase ani, încărcătura navei nu a făcut obiectul niciunei măsuri de securitate.
Conform site-ului specializat Ship Arrested, în 2013 nava venea din portul Batumi, în Georgia, și se îndrepta spre Mozambic, în Africa. În urma unor probleme tehnice, i s-a interzis să părăsească portul Beirut. Căpitanul navei purtând drapel moldovenesc, Boris Prokoshev, a explicat atunci că proprietarul ar fi un anume Igor Grechushkin, care pare a trăi în Limassol, în Cipru.
Nava a fost abandonată de echipaj și de atunci, vreme de mai bine de șase ani, nimeni nu s-a mai ocupat de ea și de încărcătura ei.
«Macron, président»… du Liban
Emmanuel Macron a fost, călătorind ieri la Beirut, primul șef de stat care a făcut asta, într-o țară în care, după catastrofă, populația vrea acum doar să afle adevărul despre cele întâmplate. Le Figaro descoperă în Liban un «parfum de revoluție» și scrie că niciodată corupția și impunitatea de care s-a bucurat clasa politică libaneză n-au fost mai mult în centrul atenției și puse în acuzație ca acum.
„Macron alături de libanezi, iar nu de cei care îi conduc”, este titlul din Libération, care scrie că unii au scandat în stradă «Macron, président»… Macron a făcut în Beirut o “baie de mulțime” cum puțini politicieni libanezi ar îndrăzni. De altfel, huiduită de populație, ministra libaneză a justiției a fost nevoită să fugă de la fața locului. Umblând astfel prin mulțime, în Beirut, constată Libération, Macron a făcut ceea ce nici un alt șef de stat străin n-ar îndrăzni, ba chiar nici măcar popularul președinte creștin al Libanului, Michel Aoun.
Astfel, cum a constatat-o pe Twitter jurnalista libaneză Dima Sadek, «semn al eșecului unui sistem politic, Macron, șef al unui stat de care Libanul s-a eliberat acum 70 de ani, vine să facă promisiuni poporului libanez fără să-și ascundă satisfacția.»
Aici este o listă a organizațiilor care au ajutat sau promis ajutor până acum. În paralel cu asta, la München, Süddeutsche Zeitung confirmă că un membru al corpului diplomatic german din Beirut, o femeie, a murit în explozie. Ea se afla de altfel acasă în acel moment.
Militari SUA din Germania în România
Frankfurter Allgemeine Zeitung atrage atenția în acest timp asupra scrisorii a trei senatori americani care cer Congresului SUA să impună sancțiuni unei firme germane de construcții navale, Sassnitz GmbH, pentru că participă la construirea conductei rusești de gaz Nord Stream 2.
Atmosfera rămâne pronunțat anti-germană printre mulți politicieni republicani din SUA, mai ales după decizia lui Donald Trump de a retrage mai bine de 12.000 de militari din Germania. Dintre militarii a căror retragere a fost anunțată de ministrul american al apărării, Mark Esper, 6.400 trebuie să se întoarcă în SUA şi cca 5.600 urmează a fi transferaţi în alte state membre NATO din Europa. Donald Trump reproşează Germaniei faptul că nu a atins obiectivele stabilite de NATO în privinţa cheltuielilor alocate Apărării, acei 2% din produsul intern brut.
Mark Esper, a anunțat, de altfel, conform cotidianului neoficial al Pentagonului, Stars&Stripes, că o parte din militarii pe care Trump dorește să-i retragă din Germania vor fi probabil mutați în Polonia, Țările Baltice și... România.
Într-o discuție video cu membri ai Aspen Institute, Mark Espen a spus: “Vom plasa, prin rotație, mai multe forțe în zona Mării Negre, în special în România.”
SUA ar putea astfel folosi, cum s-a mai anunțat, baza militară aeriană de la Câmpia Turzii. Asta s-ar încadra într-un mare proiect militar al SUA intitulat European Deterrence Initiative (EDI, Inițiativa Europeană de Descurajare), care a demarat în 2014, imediat după anexarea Crimeei de către Rusia. Ar fi nevoie însă de importante îmbunătățiri pentru ca baza să poată găzdui aeronave de mari dimensiuni, cu fuzelaj larg, dar și să permită descărcarea și încărcarea de material militar greu și sensibil (cf. pentru detalii aici).
Stars&Stripes mai arată că Pentagonul a investit în România în ultimii ani la bazele de la aeroportul Mihail Kogalniceanu și Câmpia Turzii și într-un centru al aviației militare, în pregătire.
Ultimul dictator al Europei
Campania electorală s-a încheiat în Bielorusia, unde alegeri prezidențiale au loc duminică, pe 9 august, și unde dictatorul Aleksandr Lukașenka, aflat la putere din 1994, se prezintă iarăși, după ce i-a băgat pe mai toți contracandidații săi la închisoare. Mai puțin pe Svetlana Tihanovskaia, o profesoară de engleză în vârstă de 37 de ani, însă toate acestea sunt doar un semn că represiunea continuă și că cel mai probabil Lukașenka va câștiga un al șaselea mandat.
Cu toate astea, este limpede că autoritățile s-au înșelat în privința Svetlanei Tihanovskaia și a amplorii nemulțumirii populare, atunci când i-au permis să candideze.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a anunțat că nu va trimite observatori, deoarece nu a fost invitată.
Radio Europa Liberă a trecut în revistă cei cinci factori care fac că Lukașenka reușește să câștige toate alegerile. Chestiunea, cum o scrie și Washington Post, nu este dacă Lukașenka va câștiga, ci cât de mulți oameni vor protesta.
Monarhia spaniolă în criză de legitimitate
„Monarhia spaniolă în criză de legitimitate”, titrează Le Monde. Dezinvoltura cu care fostul rege Juan Carlos, care, acuzat de corupție și spălare de bani, a părăsit Spania, pare a fi tratat legile și morala, încurcă foarte mult sarcina fiului său, actualul rege Felipe.
Cu toate astea, estimează Le Monde, deși o parte a opiniei publice cochetează cu ideea de republică, instituția monarhiei se arată în continuare solidă. Cotidianul spaniol El Mundo scrie că premierul Pedro Sánchez este cel care înfrânează, în cadrul partidului socialist de guvernământ, ofensiva antimonarhistă.
Manus manum lavat, o mână spală pe alta
Săptămânalul britanic The Economist caută să explice expansiunea economică prin răspândirea spălatului mâinilor, prin evoluția igienei. Istoria creșterii economice ar fi astfel doar o poveste a curățeniei personale.
The Economist pleacă din epoca marii mizerii, la propriu, care a fost cea a Revoluției Industriale a sec. XIX, când Charles Dickens, în Londra cronic nespălată, scria romane precum “Oliver Twist”. În acel moment, jumătate din copiii săraci născuți în Londra mureau înainte de-a ajunge la vârsta de cinci ani, iar febra tifoidă era foarte răspândită. Doar fluxul de oameni care veneau în oraș de la țară făcea ca populația să nu scadă.
Mizeria industrială era uriașă și o piedică în calea creșterii economice, așa încât problema sanitară a devenit una centrală pentru capitalismul în născare. Revoluția sanitară a însoțit astfel revoluția industrială, ca unul din factorii creșterii economice. Efortul trebuia să fie însă unul colectiv, cum ne-o amintește coronavirus astăzi, lovindu-i în egală măsură pe bogați și pe săraci. Pentru a arăta cât de absurdă este necooperararea din motive de pretinsă apărare a drepturilor individuale, The Economist citează un editorial din The Times, din 1854, când bolile infecțioase precum holera omorau mii de londonezi din toate clasele sociale, însă ultraconservatorul ziar scria: “Preferăm să ne încercăm norocul cu holera decât să fim oprimați cu sănătatea.” („We prefer to take our chance of cholera and the rest rather than be bullied into health.”)
Un anume discurs individualist de astăzi va putea să sune, pentru generațiile viitoare, la fel de deprimant dickensian.
Cum a căpătat Jordan Peterson coronavirus într-o clinică din Serbia
În sfârșit, tribulațiile cunoscutului guru al dezvoltării personale, canadianul Jordan Peterson, par a continua fără răgaz. După cum o scrie tabloidul britanic The Sun, fiica acestuia, Mikhaila, Jordan Peterson a căpătat coronavirus într-un spital din Serbia, unde el s-a internat pentru a se reface după dependența de medicamentul psihotrop benzodiazepină.
Mikhaila a oferit tabloidului britanic The Sun exclusivitatea dezvăluirilor evoluției situației lui Jordan Peterson, care anul trecut a mai fost internet într-o clinică din Moscova pentru a trata aceeași dependență de medicamente psihoactive.
Jordan Peterson e terapeutul popular printre cei convinși că Occidentul se află în declin iar masculinitatea și valorile familiei sunt călcate în picioare de o stângă necreștină, pusă pe distrugerea valorilor familiale. Este ideologul care oferă consolare celor ce-și spun incel (“involuntary celibates”) și care asociază misoginia cu angoasa și mizantropia iremediabilă, pe care Peterson le consideră boli ale adultului alb occidental contemporan stârnite de deriva stângistă a sistemului.
Jordan Peterson justificase de altfel parțial actul terorist al asasinului misogin din Toronto, din 2018, care a intrat cu o camionetă în mulțime, punându-l pe seama disperării cauzate de „celibatul involuntar”.
Personajul lui Jordan Peterson era însă previzibil. La fiecare generație apare câte un guru care se lamentează că trăim într-o societate nihilistă și fără valori și că Occidentul e în plină decadență. Mai puțin previzibil era întregul vodevil al dependenței lui de droguri și faptul că, ideolog al dreptei conservatoare, el pare a se trata doar în spitale din Rusia și Serbia, deși încrederea lui în medicina acestora merge poate mână în mână cu simpatia lui pentru regimurile politice autoritare.