Navalnîi, desemnat câștigător al Premiului Saharov 2021 al Parlamentului European

Navalnîi a fost ales de parlamentarii europeni să primească premiul pe 20 octombrie, a anunțat grupul deputaților Partidului Popular European (PPE). El a fost selectat printre finaliști, alături de un grup de femei afgane și un politician de opoziție bolivian încarcerat.

Cel mai mare grup din Parlamentul European, grupul Partidul Popular European, de centru-dreapta, a anunţat câştigătorul premiului pe Twitter, iar confirmarea a venit la scurt timp după ce două surse au confirmat decizia pentru Europa Liberă.

„Navalnîi a militat în mod consecvent împotriva corupției regimului lui Vladimir Putin și, prin intermediul conturilor sale de pe platformele sociale și al campaniilor sale politice, Navalnîi a contribuit la expunerea abuzurilor și la mobilizarea sprijinului a milioane de persoane din întreaga Rusie. Pentru aceasta, el a fost otrăvit și aruncat în închisoare. Prin acordarea Premiului Saharov lui Alexei Navalnîi, recunoaștem curajul său personal imens și reiterăm sprijinul ferm al Parlamentului European pentru eliberarea sa imediată”, a declarat Președintele Parlamentului, David Sassoli.

Navalnîi, unul dintre cei mai vocali critici ai președintelui rus Vladimir Putin, a fost închis în ianuarie după ce s-a întors în Rusia din Germania. Aici, fusese internat în comă după ce a fost otrăvit în Siberia cu o neurotoxină din gama Noviciok.

Neurotoxina este interzisă și era folosită de serviciile secrete militare sovietice în perioada Războiului Rece. Navalnîi a spus că otrăvirea sa a fost comandată de Moscova, dar Kremlinul a negat acuzația.

Revenit în țară, Navalnîi a fost condamnat pentru încălcarea termenilor unei condamnări cu suspendare condiționată de prezentarea sa regulată la Direcția Penitenciarelor. Or, mare parte din internarea sa în Germania, Navalnîi a fost în comă. El fusese condamnat cu suspendare pentru o așa-zisă delapidare, despre care a susținut în permanență că este un dosar instrumentat politic.

UE a impus sancțiuni oficialilor ruși pentru otrăvirea și condamnarea sa.

Anul trecut, premiul a fost acordat unuia din liderii opoziției democratice din Belarus, Maria Kolesnikova, aflată în închisoare, ca reprezentant al opoziției democratice din Belarus.

Opoziția belarusă a organizat săptămâni de proteste împotriva lui Alexandr Lukașenko, despre care Opoziția și Occidentul spun că au fost fraudate grosolan de autocratul aflat neîntrerupt la putere din 1994.

Maria Kolesnikova este unul dintre liderii opoziției din Belarus și membru al Consiliului de coordonare al opoziției. Ea a fost șefa de campanie a candidatului Viktor Babarika, între timp arestat și condamnat de autocratul Lukașenko ca să-l împiedică să candideze împotriva sa.

Kolesnikova a devenit unul dintre cele trei simboluri feminine ale opoziției belaruse și a luptei poporului din Belarus pentru libertăți civile și politice și drepturi fundamentale.

Ea a fost răpită la Minsk în septembrie 2020 de persoane mascate și înarmate care i-au pus o pungă în cap și au dus-o la granița cu Ucraina, unde i-au impus să treacă granița.

Numai că fragila muziciană și-a rupt pașaportul bucățele pentru a împiedica exilarea ei forțată. Ulterior, a fost reținută, iar în septembrie 2021 a fost condamnată la 11 ani de închisoare pentru activitatea sa politică.

Acceptând premiul în numele ei, sora Mariei, Tațiana Komici, a mulțumit comisiei de premiere și a spus că sora ei ar dori să dedice premiul tuturor cetățenilor din Belarus care luptă pentru drepturile lor.

Premiul de 60.000 de euro a fost acordat în cadrul unei ceremonii speciale la deschiderea sesiunii plenare de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) de la Strasbourg.

Fizicianul rus Andrei Dmitrievici Saharov (1921-1989), câștigător al Premiului Nobel pentru pace în 1975, s-a remarcat prima dată ca inventator al bombei sovietice cu hidrogen.

Preocupat de efectele descoperirii sale asupra viitorului omenirii, el a încercat să sensibilizeze opinia publică în legătură cu pericolele cursei pentru înarmare nucleară. Eforturile sale s-au bucurat parțial de succes, odată cu semnarea, în 1963, a Tratatului de interzicere a testelor nucleare.

În URSS, Saharov era considerat un disident subversiv. În 1970, a înființat un comitet pentru apărarea drepturilor omului și a victimelor proceselor politice.

În ciuda presiunii tot mai mari exercitate de către guvern, Andrei Saharov nu numai că a încercat să elibereze disidenții din țara sa, ci a devenit și unul dintre cei mai curajoși critici ai regimului și un simbol al luptei împotriva negării drepturilor fundamentale.

În 1975, eforturile i-au fost răsplătite prin decernarea Premiului Nobel pentru Pace.

Andrei Saharov a fost exilat în Gorki de către autoritățile sovietice, în scopul de a-i limita contactele cu străinii.

Acolo a aflat că Parlamentul European avea intenția de a crea un premiu pentru libertatea de gândire care să îi poarte numele. Din exil, el a transmis Parlamentului European, în 1987, un mesaj prin care și-a exprimat acordul ca premiul să îi poarte numele și în care a declarat cât de impresionat a fost de acest demers. Andrei Saharov a considerat pe bună dreptate acest premiu ca o încurajare pentru toți cei care, la fel ca el, s-au angajat să apere drepturile omului.

Premiul care îi poartă numele depășește frontierele, chiar și frontierele regimurilor opresive, pentru a recompensa militanți pentru drepturile omului și disidenți din întreaga lume.

Alți câștigători ai premiului de 50.000 de euro (59.000 de dolari), care poartă numele disidentului sovietic Andrei Saharov, au fost de-a lungul timpului: președintele sud-african Nelson Mandela, opoziția democratică din Venezuela și activistul pakistanez pentru educație, Malala Yousafzai.