Anunțarea finaliștilor selectați pentru Premiul Saharov, acordat pentru libertatea de gândire, a fost făcută în acest an pe 14 octombrie la Bruxelles de David McAllister, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European.
McAllister a declarat că nominalizarea celor 12 femei afgane este „un semnal puternic de sprijin pentru protejarea drepturilor fundamentale ale femeilor și a celor care le apără nu numai în Afganistan, ci și în întreaga lume”.
Printre cele 12 femei afgane se află: Shaharzad Akbar, Mary Akrami, Zarifa Ghafari, Palwasha Hassan, Freshta Karim, Sahraa Karimi, Metra Mehran, Horia Mosadiq, Sima Samar, Habiba Sarabi și Anisa Shaheed.
McAllister a declarat că nominalizarea lui Navalnîi „recunoaște și subliniază eforturile unui individ curajos care luptă pentru o guvernare a democratică, pentru statul de drept, libertățile civilie și împotriva corupției”.
Navalnîi a fost condamnat la închisoare în ianuarie pentru că a încălcat termenii unei condamnări cu suspendare pentru o așa-zisă delapidare, instrumentată politic, cât a fost în comă, internat în Germania după o tentativă de ucidere a sa prin otrăvire cu Noviciok, o neurotoxină folosită de serviciile secrete militare ruse în perioada Războiului Rece.
Navalnii și opoziția spun că tentativa de otrăvire a fost comandată de Kremlin, acuzație negată de autoritățile ruse.
Pentru că a încălcat termenii condamnării cu suspendare, Navalnîi execută o pedeapsă de 2 ani și jumătate de închisoare, pentru care inițial a fost desemnat ca deținut „predispus la evadare”, care presupunea trezirea sa din oră în oră, în timpul nopții, pentru a obține dovada filmată că nu a evadat, iar acum i-a fost atribuită eticheta de „terorist”.
Cel de-al treilea și ultimul candidat selectat pentru Premiul Saharov este Jeanine Anez, o politiciană de opoziție din Bolivia, aflată în închisoare.
Câștigătorul urmează să fie anunțat pe 21 octombrie, ceremonia de premiere urmând să aibă loc la Strasbourg pe 15 decembrie.
Premiul Saharov de 50.000 de euro (58.000 de dolari), care recunoaște activitatea militanților pentru drepturile omului și a disidenților din întreaga lume, este acordat anual în memoria savantului și disidentului sovietic Andrei Saharov.
Anul trecut, premiul a fost acordat unuia din liderii opoziției democratice din Belarus, Maria Kolesnikova, aflată în închisoare.
Opoziția belarusă a organizat săptămâni de proteste împotriva lui Alexandr Lukașenko, în urma alegerilor prezidențiale din august trecut, despre care Opoziția și Occidentul spun că au fost fraudate grosolan de autocratul aflat neîntrerupt la putere din 1994.
Maria Kolesnikova este unul dintre liderii opoziției din Belarus și membru al Consiliului de coordonare al opoziției. Ea a fost șefa de campanie a candidatului Viktor Babarika, între timp arestat și condamnat de autocratul Lukașenko ca să-l împiedică să candideze împotriva sa.
Kolesnikova a devenit unul dintre cele trei simboluri feminine ale opoziției belaruse și a luptei poporului din Belarus pentru libertăți civile și politice și drepturi fundamentale.
Ea a fost răpită la Minsk în septembrie 2020 de persoane mascate și înarmate care i-au pus o pungă în cap și au dus-o la granița cu Ucraina, unde i-au impus să treacă granița.
Numai că fragila muziciană și-a rupt pașaportul bucățele pentru a împiedica exilarea ei forțată. Ulterior, a fost reținută, iar în septembrie 2021 a fost condamnată la 11 ani de închisoare pentru activitatea sa politică.
Acceptând premiul în numele ei, sora Mariei, Tațiana Komici, a mulțumit comisiei de premiere și a spus că sora ei ar dori să dedice premiul tuturor cetățenilor din Belarus care luptă pentru drepturile lor.
Premiul de 60.000 de euro a fost acordat în cadrul unei ceremonii speciale la deschiderea sesiunii plenare de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) de la Strasbourg.
Fizicianul rus Andrei Dmitrievici Saharov (1921-1989), câștigător al Premiului Nobel pentru pace în 1975, s-a remarcat prima dată ca inventator al bombei sovietice cu hidrogen.
Preocupat de efectele descoperirii sale asupra viitorului omenirii, el a încercat să sensibilizeze opinia publică în legătură cu pericolele cursei pentru înarmare nucleară. Eforturile sale s-au bucurat parțial de succes, odată cu semnarea, în 1963, a Tratatului de interzicere a testelor nucleare.
În URSS, Saharov era considerat un disident subversiv. În 1970, a înființat un comitet pentru apărarea drepturilor omului și a victimelor proceselor politice. În ciuda presiunii tot mai mari exercitate de către guvern, Andrei Saharov nu numai că a încercat să elibereze disidenții din țara sa, ci a devenit și unul dintre cei mai curajoși critici ai regimului și un simbol al luptei împotriva negării drepturilor fundamentale. În 1975, eforturile i-au fost răsplătite prin decernarea Premiului Nobel pentru pace.
Andrei Saharov a fost exilat în Gorki de către autoritățile sovietice, în scopul de a-i limita contactele cu străinii. Acolo a aflat că Parlamentul European avea intenția de a crea un premiu pentru libertatea de gândire care să îi poarte numele. Din exil, el a transmis Parlamentului European, în 1987, un mesaj prin care și-a exprimat acordul ca premiul să îi poarte numele și în care a declarat cât de impresionat a fost de acest demers. Andrei Saharov a considerat pe bună dreptate acest premiu ca o încurajare pentru toți cei care, la fel ca el, s-au angajat să apere drepturile omului.
Premiul care îi poartă numele depășește frontierele, chiar și frontierele regimurilor opresive, pentru a recompensa militanți pentru drepturile omului și disidenți din întreaga lume.
