One-to-One | De ce se îndepărtează tinerii de Biserică? Consilierul Patriarhului despre avort, tehnologie, politică, război

Consilierul patriarhal vorbește în interviul exclusiv acordat Europei Libere și despre avort, consumerism, tehnologie sau de ce mulți tineri se îndepărtează de Biserică.

Preotul crede că tinerii sunt mult prea grăbiți ca să mai vină „cu lumânărica” la slujbă, dar simte că nevoia lor pentru spiritualitate încă există.

Despre decizia privind avortul din SUA, care a avut repercusiuni inclusiv în societatea românescă, preotul a comentat: „Conștientizarea stării de fapt este mai importantă decât interzicerea sau neinterzicerea. Înainte de a ajunge la problema aceasta, dacă să faci sau să nu faci avort, îți pui problema în felul următor: concepem un copil sau nu-l concepem?”.

Nicolae Dascălu susține că, în educația copiilor, foarte importantă este familia, și abia pe locul al doilea școala. „În zilele noastre, părinții sunt foarte ocupați - de dimineața până seara, nu au timp să stea mai mult cu copiii lor. Vorbim și despre migrația persoanelor, lucrul în străinătate. Sunt copii care nu își văd părinții ani de zile. Trebuie lucrat mult la moralitatea noastră colectivă”, crede Nicolae Dascălu.

El vorbește și despre relația din ce în ce mai șubredă dintre politicieni și populație și punctează că actuala clasă politică este o oglindă a societății.

Principalele declarații, pe scurt:

• Despre criza prezentului: „Trecem printr-o criză a hedonismului, a sexismului, a tinerismului. Avem tendința să ne dăm mai tineri decât suntem. Ar fi bine să fim cinstiți cu noi înșine și să respectăm vârsta la care suntem. Este important să nu ne robotizăm sufletele. Avem nevoie să umanizăm tehnologia, să nu ne lăsăm dominați în forul nostru interior, să nu pierdem verticala. Valul acesta al consumerismului, al producției pentru a domina, pentru a-i stăpâni pe ceilalți, pentru a fi mereu în frunte, este devastator”;
• Despre război: „Vremurile sunt schimbătoare, schimbările sunt rapide și neașteptate. Nu învățăm din istorie, așa cum nu învățăm, de fapt, nici noi, ca oameni. Știm că de multe ori repetăm greșeli pe care le-am făcut, suntem conștienți de ele, ne pare rău, dar tot greșim. E zona aceasta a umanului. Trăim teamă față de ziua de mâine”;
• Despre dreptul la avort: „Întotdeauna trebuie să privim nuanțat lucrurile, pentru că libertatea individuală nu este absolută. Libertatea individuală se termină unde începe libertatea celeilalte persoane. Nu cred că interzicerea avortului e soluția. Conștientizarea stării de fapt este mai importantă decât interzicerea sau neinterzicerea. Înainte de a ajunge la problema aceasta, dacă să faci avort sau să nu faci avort, îți pui problema în felul următor: concepem un copil sau nu-l concepem?”;
• Despre îndepărtarea de Biserică a tinerilor: „Tinerii se îndepărtează de Biserică pentru că e un val puternic al secularizării. ‘Generația conectată’ este mult mai grăbită în a găsi răspunsuri de moment și de a contesta modelele anterioare, de a descoperi mereu ceva nou. Tinerii au, totuși, în căutările lor, o nevoie de spiritualitate, însă nu au un comportament standard, cu lumânărica la biserică sau cu prezența la toate slujbele”;
• Despre lipsa de încredere în politicieni: „Scade, de fapt, încrederea noastră unul în altul. Clasa politică e, până la urmă, expresia voinței alegătorilor. Avem ceea ce suntem. Noi, cumva, avem o oglindă în politicienii noștri. Politicienii sunt emanații modului nostru de a fi. Dacă ne uităm bine și sincer la ei cred că ne recunoaștem. Dacă noi suntem doritori ca în țara noastră să fie mai bine, cred că și politicienii noștri o să fie exact după idealurile pe care le vrem”;

Nicolae Dascalu despre oameni, tinerii care se îndepartează de Biserică

Europa Liberă: Părinte Dascălu, cum vede Părintele Patriarh Daniel vremurile pe care le trăim? Am avut pandemie, au fost atâția oameni care au murit și au suferit, încă avem pandemie, din păcate, și avem și un război aproape de granițele României. Cum sunt vremurile pe care le trăim?

Nicolae Dascălu: Vremurile sunt schimbătoare, schimbările sunt rapide, schimbările sunt neașteptate, de cele mai multe ori. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și Biserica, în general, privesc către lume cu grijă pastorală și cu multă speranță, pentru că speranța aceasta are izvorul în credința în Dumnezeu.

Noi știm că deasupra a tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră este purtarea de grijă a lui Dumnezeu și de aceea rugăciunea Bisericii se revarsă mereu către lume și în același timp rugăciunea Bisericii cheamă mila lui Dumnezeu și bunătatea lui Dumnezeu și totodată îi cheamă pe oameni să se umple de mai multă credință, de mai multă dragoste și de mai multă solidaritate, de mai multă compasiune a unuia pentru altul.

Pentru că harul lui Dumnezeu lucrează în lume prin oameni și de aceea momentele de cumpănă, de încercare, cred eu că pot fi rezolvate doar prin punerea în aplicare a acestei bunătăți a lui Dumnezeu.

Adică, fiecare dintre noi cu cât face mai mult voia lui Dumnezeu, cu atât contribuie mai mult la pacea lumii. Noi ne rugăm pentru pacea întregii lumi, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, ne rugăm pentru oameni și pentru întreaga creație.

Generațiile trec repede, dar noi privim către cei care au fost înaintea noastră, care au avut experiențe, poate, de multe ori, asemănătoare sau mult mai dificile decât cele prin care trecem noi acum. Pentru că, vedeți, și zonele lumii unele sunt mai mult încercate, altele mai puțin încercate.

Lucrarea Bisericii în societatea de azi este una discretă, dar, în același timp, plină de speranță și de iubire.

Europa Liberă: Pare că nu învățăm din istorie, căci războaie am mai avut.

Nicolae Dascălu: Da, nu învățăm din istorie ca și comunitate umană, să zicem, regională, națională și internațională, așa cum nu învățăm, de fapt, nici noi, ca oameni. Știm că de multe ori repetăm greșeli pe care le-am făcut, suntem conștienți de ele, ne pare rău de ele, dar greșim.

E zona aceasta a umanului. Noi spunem în limbaj teologic că ne luptăm cu păcatul, cu firea umană căzută și încercăm mereu să o sfințim, să o punem înaintea lui Dumnezeu ca o jertfă și în același timp să putem fi de folos unii altora.

Europa Liberă: Cum îi simțiți pe oameni, deznădăjduiți, obosiți, poate speriați și sătui de ce trăiesc, îi simțiți solidari sau înstrăinați?

Nicolae Dascălu: E dificil de făcut o caracterizare pentru că noi privim mereu oamenii ca persoane. Sunt oameni cu preocupări și cu un mod de viață care ne impresionează. Sunt oameni care au în viața lor, cumva, aripa sfințeniei.

În același timp, am putea spune că marea masă a oamenilor desigur că resimte foarte mult toate valurile acestea care vin succesiv și e o teamă de ziua de mâine. E o teamă de ceea ce se va întâmpla. E o teamă de modul în care va evolua societatea, pentru că acum noi nu mai suntem izolați.

Vorbisem puțin mai devreme despre vremurile trecute. Atunci măcar eram cumva închiși într-o colivie. Acum comunicăm cu lumea, cunoaștem tot ceea ce se întâmplă nu numai în țara noastră, cunoaștem ce se întâmplă în vecinătatea țării noastre, amenințările care vin de departe și, de asemenea, știm și grijile altora.

Am putea spune că e o conștiință mai largă pe care o experimentăm și de multe ori grijile altora ne încarcă și pe noi cu probleme.

Dar nucleul de oameni credincioși poate sta la baza reînnoirii societății, pentru că oamenii aceștia, am putea să îi numim majoritatea tăcută, dar, în același timp, activă, deci nu pasivă, oamenii lucrează în familiile lor, lucrează în biserică și de multe ori cu foarte multă discreție.

Noi avem încredere în stratul acesta, am putea spune dur, din punct de vedere moral, uman. Desigur că atunci când vedem ce se întâmplă în lumea înconjurătoare cădem pe gânduri, pentru că sunt multe exagerări.

Și știm cu toții că ceea ce este senzațional, excepțional, atrage mai mult atenția decât cumințenia, decât faptul de a-ți face datoria acolo unde ești, în familie și în societate.

Dar noi cultivăm mereu speranța pentru că întotdeauna trebuie să avem ca punct de plecare și ca punct de reînnoire a fiecărei acțiuni din viața noastră Hristos cel care este capul Bisericii și care are grijă de fapt de trupul Său, de toate mădularele trupului Său.

Europa Liberă: Tinerii se îndepărtează de biserică. De ce credeți că se îndepărtează de biserică?

Nicolae Dascălu: Tinerii se îndepărtează de biserică pentru că e un val puternic al secularizării. Și, așa cum a fost numită generația aceasta generația conectată, ei bine generația conectată este mult mai grăbită în a găsi răspunsuri de moment. Este mult mai grăbită să conteste modelele anterioare. Trebuie pus mereu la încercare tot ceea ce avem și mereu să descoperim ceva nou.

În același timp, tinerii, totuși, au în căutările lor, chiar dacă în modul lor de manifestare ei par a fi îndepărtați de biserică, în adâncul ființei lor ei au o căutare și o nevoie de spiritualitate.

Am constatat la multe generații de oameni că există această căutare. Și, sigur, căutarea aceasta poate că se desfășoară atipic față de cum suntem noi obișnuiți. Nu au un comportament, să spunem, standard, cu lumânărica la biserică, cu prezența la toate slujbele, cu toate celelalte.

Dar, am descoperit în medii în care nu mă așteptam să descopăr frumusețe sufletească, noblețe sufletească, și, zic eu, prin timp, prin harul lui Dumnezeu, prin lucrarea oamenilor, toate acestea se vor conecta unele cu altele.

Spunea Eugen Ionescu, parcă, binele este așa de firav pentru că el este veșnic și binele acesta, chiar dacă la vedere poate nu se vede, este ca un fir de apă de adâncime. Acesta circulă totuși prin arterele tineretului nostru de astăzi.

Eu sunt un om optimist pentru că sunt creștin și am încredere că generația aceasta de tineri, generația de după schimbările din ‘89, acum sunt părinți, are în fibrele ei spirituale puterea aceasta de a duce mai departe ceea ce înseamnă esența valorilor noastre creștine și românești.

Nicolae Dascalu despre avort si educație sexuală

Europa Liberă: Este limpede că trăim o perioadă grea pentru lume, în general. Este o perioadă dificilă în America pentru femei și nu doar pentru cele din America. Avem Curtea Supremă care a anulat dreptul la avort. Cum privește Biserica această decizie? A venit ca o veste bună? Vorbim de multă suferință în rândul femeilor. Și ne aducem aminte de femeile din perioada comunistă, femei mutilate în urma avorturilor clandestine sau copii abandonați în maternități. Decizia din SUA a venit ca o veste bună pentru Biserică?

Nicolae Dascălu: Din câte cunosc eu, ceea ce se întâmplă în America merge pe principiul libertății. Sunt state care au o legislație mai permisivă, sunt state care au o legislație care îngrădește cumva posibilitatea de a face avort.

Întotdeauna trebuie să privim nuanțat lucrurile, pentru că libertatea individuală nu este absolută. Libertatea individuală se termină unde începe libertatea celeilalte persoane.

Și aici, între legislativ, moral și spiritual, trebuie să vedem nuanțările, pentru că nu întotdeauna legislația acoperă spiritualitatea. Deci, într-o țară pot fi permise anumite comportamente, anumite fapte, dar din punct de vedere moral sau spiritual, cu atât mai mult, ele nu sunt în acord cu învățătura, cu doctrina.

Pentru noi, creștinii, orice prunc conceput este un dar de la Dumnezeu. Deci, fiind darul lui Dumnezeu, noi, ca oameni, trebuie să fim foarte atenți cum ne comportăm cu darul acela. Problema care se pune și în America și se pune în orice discuție de bioetică atunci când e vorba de un făt, de un om nou conceput, este de la ce vârstă este el privit ca persoană cu drepturi.

Deci, dacă pruncul respectiv este privit ca o persoană deplină, problema e următoarea, intrăm sub incidența decalogului: „să nu ucizi”. Deci, nu ai dreptul tu, ca persoană, care găzduiește persoana cealaltă, să-i pui capăt vieții. Aici e marea problemă.

Sigur că cine face legislația probabil că are în vedere toate acestea. Legislațiile sunt diferite în diferite state și noi privim, mai ales, din perspectiva noastră spirituală.

Europa Liberă: E interzicerea avortului soluția? Atâtea femei au murit în comunism pentru că făceau avorturi clandestine, vorbim de atâția copii abandonați. Oricum, dacă femeia nu își dorește, nu păstrează sarcina. Interzicerea avortului e soluția?

Nicolae Dascălu: Nu cred că interzicerea. Din punctul nostru de vedere, din punct de vedere spiritual, conștientizarea stării de fapt, cred eu, este mai importantă decât interzicerea sau neinterzicerea, pentru că legislația merge la suprafață. Deci, în orice societate, legislația practic este capătul exterior al vieții din societatea respectivă.

Din punctul nostru de vedere, Hristos a venit în lume ca să schimbe lumea din interior. Adică, înainte de a ajunge la problema aceasta, dacă să faci avort sau să nu faci avort, îți pui problema în felul următor: concepem un copil sau nu-l concepem?

Nu trebuie neapărat educație pentru sănătate avansată ca să știi că rodul unui contact între două persoane, una de sex masculin și una de sex feminin, poate avea drept consecință un copil.

Europa Liberă: Dacă nu facem educație sexuală, atunci ce să facem? România e în topul mamelor minore în Uniunea Europeană. Ce recomandați familiilor pentru ca o fată să nu ajungă în această situație? Părinții nu mai au timp să vorbească cu copiii despre asta?

Nicolae Dascălu: Aici cred că e problema, pentru că, din punctul meu de vedere, foarte importantă este familia. Școala vine în al doilea rând, dar pentru noi familia și biserica sunt mai apropiate de copii, de tineri.

De aceea cred că întotdeauna grija familiei trebuie să fie prioritară. Problema mare este că, în zilele noastre, dintr-o dată, părinții sunt foarte ocupați de dimineața până seara, poate că nu au timp să stea mai mult cu copiii lor.

De multe ori auzim la persoane importante că își pun problema în felul următor: „Ce ați dori să faceți mai mult în anul care vine sau în perioada următoare? Să stau mai mult cu copiii mei”. Deci, se vede clar că e o necesitate.

De asemenea, migrația persoanelor, lucrul în străinătate. Sunt copii care nu își văd părinții ani de zile și atunci intervine cumva o înstrăinare. Intervine o neîncredere în ceea ce va urma și, sigur, aici trebuie lucrat mult la moralitatea noastră colectivă.

Vorbeați de mamele minore, de obicei, la mamele minore, nu sunt tați minori, sunt persoane adulte.

Deci, problema noastră este cu adulții, în primul rând, pentru că, pe de o parte, adulți sunt părinții. De cealaltă parte, sunt adulții care, la rândul lor, ar trebui să se pregătească să fie părinți, dar nu în modul acesta, ci într-un mod cât se poate de moral și de cinstit.

Europa Liberă: Spuneți că în familie practic s-a produs o ruptură. Părinții nu mai vorbesc cu copiii sau nu își mai ascultă copiii?

Nicolae Dascălu: Da și, din păcate, sunt multe familii care se destramă și atunci, având un părinte natural și un alt părinte dobândit, după o anumită perioadă de timp, lucrurile nu mai funcționează așa cum funcționau, să zicem, în familia noastră tradițională.

Adică, dacă stăm și ne gândim la familie, sigur că întotdeauna au fost probleme în lume. Nu se poate spune că a fost cumva o vârstă ideală, raiul pe pământ. Au fost întotdeauna probleme, dar sunt familii cu totul și cu totul excepționale, care și-au educat copiii. La rândul lor, copiii respectivi au crescut, au avut copii, au ținut legătura cu bunicii, cred eu că legătura între generații este foarte importantă.

Noi trecem în lumea întreagă printr-o criză a hedonismului, a sexismului, a tinerismului. Când avem o anumită vârstă, noi avem tendința să ne dăm mai tineri decât suntem. Cumva, bătrânii, seniorii, sunt marginalizați pentru că cei tineri spun că nu mai au nevoie de ei și atunci reacția bătrânilor este aceasta de a-și vopsi părul, de a îmbrăca haine la modă în perioada respectivă.

Ar fi bine să fim cinstiți cu noi înșine și să respectăm vârsta la care suntem și atunci cred că am fi mai naturali și copiii noștri și copiii copiilor noștri ar avea și ei posibilitatea să învețe că, la vârsta respectivă, unele lucruri se fac și altele nu se fac. E foarte util să îi sfătuiești pe copii să își păstreze curățenia sufletească și trupească.

În societatea tradițională, nunta, ce era nunta? Era amiaza vieții, așa se spunea în vechime. Ei, acum, nunta devine cumva o consecință a unei vieți care trebuie să ajungă într-un punct anume.

Europa Liberă: De ce nu vede Biserica femeia drept o ființă rațională, ca și bărbatul, care poate decide asupra propriului corp?

Nicolae Dascălu: Biserica o vede rațională, sigur că o vede rațională, pentru că Biserica binecuvintează și bărbatul și femeia în taina nunții. Deci, este o egalitate perfectă.

Noul Testament, Evanghelia, scrierile Sfântului Apostol Pavel au o modernitate care poate răspunde și astăzi. Eu vă spun doar acest text din Epistola către galateni a Sfântului Apostol Pavel: „În Hristos Iisus noi avem făptura cea nouă. Când nu mai este nici elin, nici iudeu, nici rob, nici liber, nici bărbat, nici femeie, ci făptura cea nouă Hristos”. Păi, mai mare egalitate decât aceasta?

Europa Liberă: Și totuși, femeia nu are dreptul să întrerupă o sarcină.

Nicolae Dascălu: Nu este o interdicție. Biserica nu interzice nimănui nimic, ci restituie libertatea.

Europa Liberă: Femeia nu ar trebui să aibă acest drept sau ar fi greșit dacă ar face un avort.

Nicolae Dascălu: În biserică, de exemplu, dacă o femeie face un avort și vine la spovedanie, întotdeauna preotul duhovnic dă canon și bărbatului ei sau celui care a contribuit. E o perioadă de penitență, ca și la alte păcate, sunt niște canoane, pentru că se consideră că avortul, până la urmă, este omucidere. Nu știu care altă explicație ar fi.

Europa Liberă: Credeți că în România dreptul la avort este în pericol?

Nicolae Dascălu: Noi nu ne punem problema de drepturi de acest fel.

Europa Liberă: Dar el există. Poate să facă avort o femeie în România.

Nicolae Dascălu: Da, există. Desigur, am văzut și la americani, sunt nuanțate toate aceste legi, pentru că, în anumite situații speciale, atunci când se pune problema de limită a vieții mamei sau a copilului sau este o boală necruțătoare, lucrurile sunt nuanțate.

Biserica respectă drepturile și libertățile tuturor oamenilor. Ceea ce fac oamenii cu libertatea lor are consecințe asupra vieții personale, dar în niciun caz, nu se pune problema de a impune niște restricții, care, la rândul lor, pot să aibă consecințe.

Europa Liberă: Cu toate acestea, chiar dacă în România e permis, e legal avortul, nu prea poți să faci avort atât de ușor. Avem nenumărate exemple din presă și anchetele jurnaliștilor. Încurajează Biserica preoții să îi convingă pe medici să nu facă avort?

Nicolae Dascălu: Nu pe medici, ci pe mame, adică întotdeauna recomandarea duhovnicului este să lase copilul, pentru că se consideră că acel copil este un dar de la Dumnezeu. Deci, dacă e un dar de la Dumnezeu, trebuie să-l primești.

Sunt familii care nu pot avea copii. Cred că aici, în zona aceasta, trebuie să ne gândim, pentru că sunt familii care ar dori să aibă copii și nu pot să aibă. Unii nu vor să aibă și Dumnezeu le dă. Cei cărora Dumnezeu le dă ar trebui să-l primească și ceilalți desigur că pot înfia copii. Sunt oameni care, din dragoste de a crește un copil, înfiază.

Aici trebuie lucrat, la zona aceasta în care societatea nu neapărat că merge pe coerciție, pe drepturi, anularea drepturilor, ci pe o viață spirituală și morală în conformitate cu tradiția creștină.

Nicolae Dascalu despre tehnologizarea vietii

Europa Liberă: Vorbeați despre tineri. Cum vedeți tehnologizarea vieții, faptul că viața noastră este pe telefon, pe calculator, pe rețele sociale? Tinerii sunt acolo mereu, pe Instagram, TikTok, Facebook, Youtube.

Nicolae Dascălu: Tinerii și nu numai tinerii. Pentru că zilele trecute vedeam o emisiune cu oameni de o anumită vârstă și dintr-o zonă rurală, deci nu foarte deschisă, să zicem, la tehnologie, care butonau foarte dezinvolt smartphone-urile și aflau despre copiii lor, despre rudele lor din străinătate.

Întotdeauna prima folosință a tehnologiilor este comunicarea cu cei plecați departe. Desigur că încet, încet, omul conectat se tehnologizează. Problema noastră este că ne automatizăm, vedem aparatele, mașinile pe care le folosim, dar este important să nu ne robotizăm sufletele.

Dacă intrăm în relația noastră de comunicare, de la suflet la suflet, de la om la om, sub robia tehnologiei, atunci sigur că vom ajunge într-o perioadă cu multe probleme pentru noi, ca oameni.

Dacă putem să umanizăm tehnologia și dacă putem să spiritualizăm tehnologia, atunci lucrurile vor merge în direcția bună, pentru că, pe de o parte, este o educație pentru folosirea acestor instrumente de comunicare, ele sunt necesare.

Sunt oameni care, în primul rând, desfășoară activitatea în domenii tehnologice. De asemenea, noi toți, ceilalți, pentru operațiunile obișnuite. La fel a fost și cu învățământul online. A fost necesar, cu toate dificultățile lui. De asemenea, relația cu băncile, cu celelalte magazine și așa mai departe.

Viața noastră socială este deja tehnologizată. Dar ideea este să nu ne lăsăm dominați în forul nostru interior, în forul nostru spiritual.

Era un sociolog german (n.r. Ferdinand Tönnies) care vorbea despre transformarea societății din gemeinschaft (comunitate) către gesellschaft (societate), spunea el, în epoca industrială. Ei bine, acum, în societatea informațională, important e să nu pierdem firul, să nu pierdem verticala.

Nicolae Dascalu despre lipsa de încredere a românilor în politicieni

Europa Liberă: De ce scade încrederea în clasa politică? De ce nu au românii încredere în politicieni, în cei care conduc țara?

Nicolae Dascălu: Sigur, ne punem întrebarea când vedem sondajele, pentru că, de fapt, cred că această cauză e între noi. Scade, de fapt, încrederea noastră unul în altul.

Clasa politică e, până la urmă, expresia voinței alegătorilor. Avem ceea ce suntem. Noi, cumva, în politicienii noștri, avem o oglindă, așa cum au și celelalte țări că, până la urmă, clasa politicienilor e una universală. Ai noștri au caracteristicile noastre naționale. Dar, zic eu, de la bază trebuie plecat.

Un clasic în viață din politică spunea despre emanați. Ei bine, politicienii sunt emanații modului nostru de a fi. Dacă ne uităm bine la ei cred că ne recunoaștem, dacă suntem sinceri.

Din zona de jos trebuie lucrat. Dacă noi suntem sinceri cu noi înșine, dacă noi suntem doritori ca în țara noastră să fie mai bine, cred eu că și politicienii noștri o să fie exact după idealurile pe care ni le dorim la bază.

Europa Liberă: Vorbim și despre încrederea în Biserică și chestiunea aceasta a liderilor religioși controversați, cum este arhiepiscopul Teodosie. Ne aducem aminte îndemnul la nevaccinare sau laudele aduse lui Vladimir Putin. De ce nu se delimitează Biserica de arhiepiscopul Teodosie?

Nicolae Dascălu: Biserica este condusă de Sfântul Sinod. Sfântul Sinod îl are în frunte pe Patriarhul României, dar este format din 53 de ierarhi, între care și Înaltpreasfințitul Teodosie. Hotărârile se iau prin consultare la nivelul întregului Sinod.

Aici e și un drept la opinie. Trebuie să nuanțăm. Poziția sau atitudinea Bisericii este asumată de întreg Sfântul Sinod. Atunci când se comunică din partea Sfântului Sinod, afirmațiile respective au o anumită greutate.

La rândul lor, fiecare dintre ierarhii membri ai Sfântului Sinod poate avea, pe moment, într-o zi, sub presiunea unor emoții sau a unor fapte imediate, anumite afirmații. Desigur că acestea nu trebuie absolutizate, pentru că ele reprezintă o stare, poate, de o zi, două. Și atunci nu putem spune că printr-un singur ierarh se exprimă poziția Bisericii.

Poziția Bisericii, și în perioada pandemiei, știm cu toții, la nivelul Sfântului Sinod, a fost exprimată prin documente oficiale, au fost cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca reprezentant al Sfântului Sinod, și desigur că au fost și unele atitudini emoționale, poate influențate și de starea credincioșilor din zona respectivă.

Știm cu toții, au fost situații diferite și în spitale și în centrele de asistență socială și așa mai departe. Cred că trebuie să vedem nuanțat lucrurile și să vedem, de fapt, întregul, nu să vedem doar câte o mică parte.

Europa Liberă: Cum trăiește Biserica și cum vede Biserica extremismul în lume, radicalizarea, violența? Ne uităm la ce i s-a întâmplat scriitorului Salman Rushdie, autorul Versetelor satanice, și atacul asupra lui. Cum vedeți acel incident?

Nicolae Dascălu: Biserica și creștinismul, în general, nu văd violența ca pe o metodă de lucru, de comunicare în societate. Noi avem în Sfânta Scriptură cuvintele Mântuitorului. Atunci când a fost dat la răstignire, unul dintre apostoli, Apostolul Petru, ridică sabia și îi spune: „Petre, pune sabia în teacă, pentru că cel care va ridica sabia de sabie va pieri”. Deci, Biserica este împotriva violenței, împotriva războiului.

Biserica întotdeauna cheamă la pace, cheamă la dialog, cheamă la rezolvarea lucrurilor pe calea aceasta a împăcării. Noi avem rugăciuni de iertare pentru păcatele noastre și în același timp rugăciuni de împăcare cu cei care ne-au greșit.

Biserica se roagă chiar pentru vrăjmași, nu doar pentru prieteni, și de aceea întotdeauna Biserica nu a fost de partea aceasta, a celor care recurg la violență.

Desigur că în lume sunt situații și situații. Și cazul de la Paris, cu Charlie Hebdo, atunci când se exagerează cu libertatea cuiva, atunci se pot crea situații necontrolate. Aici, cu scriitorul respectiv, sigur, cu cărțile lui, citisem cu ani în urmă cartea scriitorului român Virgil Constantin Gheorghiu, “Viața lui Mahomed”.

De ce nimeni nu a avut nimic să-i facă rău scriitorului nostru, românului nostru, după ce a citit acea carte? Pentru că s-a comportat într-un mod elegant, chiar cu fondatorul unei alte religii decât cea creștină. Scriitorul era și el preot și cu toate acestea a scris o carte minunată. Eu am înțeles mai mult din cartea lui Virgil Gheorghiu despre islam decât din cărțile de istorie a religiilor.

De aceea, întotdeauna când atacăm niște simboluri religioase, trebuie să ne gândim că atacăm niște sensibilități și rezultatele sunt întotdeauna imprevizibile.

În Polonia, într-o vreme, era vorba ca atacurile împotriva bisericii să fie sancționate prin lege. Noi, în legea cultelor, articolul 13, avem următorul paragraf: „Învrăjbirea între religii și defăimarea simbolurilor religioase este interzisă în România”.

Nu știu care este sancțiunea pentru încălcarea acestora. La noi se practică, dar ați văzut că Biserica nu a reacționat niciodată vehement, chiar dacă au fost critici nedrepte, chiar dacă sunt în continuare puncte de vedere care de multe ori întrec limita bunelor maniere.

Nicolae Dascalu: „ Ar trebui să ne gândim mai mult la copiii noștri”

Europa Liberă: Dacă ne concentrăm pe pandemie, război, iată, încălzirea globală, specialiștii atrag atenția că trebuie să ne oprim, căci am consumat deja tot, ne putem declara copleșiți. Cum arată prezentul și viitorul apropiat? Căci omenirea pare că aduce răul, nu binele.

Nicolae Dascălu: Da, dacă privim dintr-o anumită perspectivă, ar trebui să fim neliniștiți. Valul acesta al consumismului, al producției pentru a domina, pentru a-i stăpâni pe ceilalți, pentru a fi mereu în frunte, este devastator. Ceea ce se întâmplă astăzi nu este în conformitate cu ceea ce ar trebui să fie.

Observăm încălzirea globală, ne uităm la ghețarii din Alpi care se topesc, se vor topi probabil și cei din partea de nord a Europei și din celelalte continente, toate acestea atrag asupra noastră eforturi suplimentare și din acest motiv oamenii nu pot fi fericiți.

În învățătura noastră de credință, noi spunem că Dumnezeu l-a creat pe om după ce le-a făcut pe toate celelalte și l-a făcut să fie un fel de rege al creației. Dacă te transformi dintr-un rege al creației într-un dominator și un exterminator al creației nu-ți îndeplinești rolul.

Un rege adevărat, un conducător adevărat, își duce poporul său la o viață echilibrată, fericită.

Întotdeauna trebuie să ne întoarcem la ceea ce folosește tuturor și nu la ceea ce folosește doar unora. Revenirea noastră ar trebui să fie cumva la conștiința aceasta că, de fapt, planeta este a lui Dumnezeu. Desigur, pentru seculariști, este a naturii.

Din punctul nostru de vedere, noi, ceea ce avem aici pe Pământ avem primit în dar pentru o perioadă de timp. Și aici aș invoca cuvintele Regelui Mihai al României care, la ultimul său discurs din Parlament, spunea că țara noastră nu este a noastră, ci am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Ar trebui să ne gândim mai mult la copiii noștri. Ar trebui să fim mai altruiști. Ar trebui să ne mulțumim cu mai puțin și să dăm mai multă slavă lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne trimite și astăzi și mâine și să avem mereu încredere că Dumnezeu ne poartă de grijă. Important e ca și noi, oamenii, să conștientizăm acest lucru.