Analiză | Lupta pentru estul Ucrainei. Miza lui Putin pentru o victorie e statutul de superputere al Rusiei

Următoarele săptămâni vor hotărî soarta războiului- armata lui Putin a abandonat zona Kiev și se concentrează pe regiunea Donbas, devenită vitală pentru proclamarea unei victorii. Este motivul pentru care dictatorul de la Kremlin l-a numit pe gen. Alexandr Dvornikov la conducerea operațiunii și epurează serviciile secrete.

Mișcările trupelor ruse nu sunt un secret, imagini din satelit colectate de Maxar Technologies arată un convoi lung de 13 km, format din tancuri, blindate, camioane cu artilerie tractată și echipamente de spijin, care se deplasează spre sud, prin oraşul Velkyi Burluk din estul Ucrainei. Alte trupe se regrupează dincolo de graniță și intenționează să avanseze spre Harkov, spune șeful serviciului de infoarmații al apărării din Ucraina, citat de CNN.

Bătălia pentru Sloviansk va fi probabil următoarea bătălie esenţială a războiului, potrivit Institutului pentru Studierea Războiului (ISW). Iar dacă Mariupol cade în mâinile ruşilor, mai multe trupe ar putea fi disponibile pentru a ataca în zona de la vest de Doneţk.

Trupele ruse au avut însă pierderi mari, probleme de aprovizionare cu combustibil, hrană, haine și echipamente de bază, cum ar fi stațiile radio. În plus, foarte important, așa cum s-a văzut din interceptările convorbirilor între soldați, moralul și determinarea sunt la un nivel scăzut.

„Cheia va fi, de asemenea, antrenamentul, motivaţia şi conducerea. Ruşii nu s-au descurcat bine în jurul Kievului şi pur şi simplu nu ştim dacă au învăţat lecţiile”, spune brigadierul în retragere Ben Barry, de la Institutul Internaţional de Studii Strategice.

„Măcelarul din Siria” pus la comandă în Ucraina

Dar determinarea lui Putin de a obține o victorie în Donbas nu poate fi pusă sub semnul întrebării. O primă dovadă concretă este numirea lui Aleksandr Dvornikov, un general cu experiență de teren căpătată în Cecenia și Siria, la comanda invaziei din Ucraina. Un general renumit pentru brutalitatea și cruzimea lui, supranumit „Măcelarul din Siria”, ceea ce arată linia pe care va merge Putin în Donbas.

„Dvornikov e un general rus tipic. Are multă experiență cu genul de acțiuni pe care le-am văzut în ultima vreme. Dar a fost și tipul de călău care a dus campanii în care au existat multe atacuri împotriva civililor, a distrus infrastructură civilă, a provocat haos atât în Siria, cât și în Groznîi. Acesta este omul care trebuie să livreze rușilor un succes militar înainte de parada de 9 mai din Moscova. Dacă va putea sau nu să facă acest lucru e cu totul altă poveste, pentru că nu are foarte multe trupe pentru a executa operațiunile din est”, spune generalul locotenent în retragere Mark Hertling la CNN.

Donbas, o victorie care să-i dea timp lui Putin să-și consolideze armata

Putin are nevoie „ca de aer” de o victorie în Donbas, spune pentru Europa Liberă istoricul Armand Goșu.

„Victoria în Donbas ar avea mai mult o valoare simbolică, are nevoie ca de aer de o victorie ca să-și consolideze poziția internă. El trebuie să vândă ceva, gândiți-vă că sunt aproape 20.000 de morți, se află, mamele află, orice zi în plus e o posibilitate de a afla mai multe despre război. Putin speră să încercuiasă măcar o parte a armatei ucrainene, să obțină o victorie ca să oblige Ucraina să încheie măcar un armistițiu, asta ca să aibă timp să-și consolideze trupele și să vină să reia ofensiva. Peste șase luni, peste un an, peste doi ani, nu știm. El vrea întreaga Ucraină. Acum a realizat că nu e pregătit pentru aceast război, că a fost înfrânt, așa că are nevoie urgent de o revanșă, fie ea și în Donbas. Să vedem dacă o obține”.

O ultimă încercare de a arăta că Rusia e o supraputere

Dar dincolo de victoria obligatorie pentru imaginea și stabilitatea pe plan intern, pentru Putin contează enorm să rămână cât mai mult în proiectul inițial din momentul invaziei: acela de a arăta lumii că Rusia e o mare putere, că are dreptul la sfere de influență și că trebuie să aibă un cuvânt de spus în toate problemele globale de însemnătate.

Dar, mai ales, că o superputere e mai presus de regulile, normele și legile internaționale. Acest război este, cum spune Mark Galeotti, „un strigăt furios și disperat în gol, o ultimă tentativă de a nega istoria, de a pretinde că epoca superputerii ruse nu s-a încheiat.”

Dar ea s-a încheiat, pentru că după o lună și jumătate de război, Ucraina, o țară pe care nu doar Putin, ci și Occidentul, au crezut că va fi îngenuncheată în trei zile de marea și invincibila armată rusă, iată că rezistă.

Mitul supraputerii mondiale s-a prăbușit, iar asta e de neacceptat pentru Putin. Pentru că el și cei din jurul lui, de la „adhocrați” la generalii de armată știu prea bine că Rusia are un PIB cât al Spaniei, iar Occidentul unit, cu un PIB de 20 de ori mai mare decât al Rusiei, o populație de 6 ori mai mare și o armată de 3 ori mai numeroasă, nu poate fi înfrânt după ce arma dezbinării a dat greș.

Așa cum spunea Charles Baudelaire cea mai mare viclenie a diavolului este să ne convingă că nu există, iar cea mai mare viclenie a lui Putin a fost, probabil, de a convinge Occidentul că este mai puternic decât în realitate, remarcă Galeotti în „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”.

Din această perspectivă, invadarea Ucrainei s-a dovedit fatală pentru Putin. Dictatorul de la Kremlin a pierdut ceea ce conta enorm pentru el: respectul Occidentului, iar pentru a-și spăla obrazul, sau a se amăgi că și-l spală, are nevoie de o victorie în Donbas și de cât de mai multe victime. Așa își poate arăta puterea, mai exact fața ei înspăimântătoare.

Occidentul, spune Armand Goșu, nu poate să accepte ca la fiecare câțiva ani Rusia să înceapă un război, că e o amenințare continuă pentru lumea occidentală.

„Occidentul trebuie să realizeze că e obligat să câștige acest război, că nu există alternativă la victorie, că o înfrângere a Ucrainei însemnă o înfrâgere a Occidentului. Parcă de abia în ultimele zile începe să conștientizeze asta”, spune istoricul pentru Europa Liberă.

Bătălia pentru Donbas, ca în al Doilea Război Mondial?

Oficialii ucaineni atrag atenția că ofensiva rusească în Donbas a început deja. „Din punctul meu de vedere, această mare ofensivă a început deja de facto. Rușii continuă să își redistribuie trupele și echipamentele în regiunile Donețk și Luhansk. Da, încă nu există bătăliile majore despre care se vorbește atât de mult în ultimele zile. Dar, în general, am putea spune că ofensiva a început deja”, spune Vadim Denisenko, consilier al ministrului ucrainean de interne potrivit CNN.

Bătălia pentru Donbas va semnăna cu cele din cel de-al Doilea Război Mondial a spus șeful diplomației de la Kiev, Dmitro Kuleba, care a cerut puterilor occidentale doar trei lucruri: „arme, arme, arme”.

„Bătălia pentru Donbas va aduce aminte de al Doilea Război Mondial, cu operaţiuni extinse, mişcări de trupe, angajarea a mii de tancuri, vehicule blindate, avioane, artilerie. Aceasta nu va fi doar o operaţiune locală cum am văzut în pregătirile Rusiei”.

Opinia lui Kuleba este împărtășită de experții militari britanici și americani, care se întreabă însă dacă Rusia va putea „reconstitui suficientă putere de luptă” pentru a se confrunta cu o forță ucraineană „foarte experimentată” în est, spune Michael Ryan, fost secretar adjunct al apărării pentru Europa și NATO.

„Următoarele trei săptămâni vor fi decisive. Vor determina rezultatul războiului”, declară el.

Distrugerea Cernigăului. Oamenii încearcă să curețe orașul după retragerea forțelor Rusiei

Masacrele rușilor au intensificat ajutorul occidental. Cum va fi înclinată balanța

Fără ajutorul occidental în tehnică militară, Ucraina ar fi avut probleme mult mai mari în a respinge invazia rusească în nord, chiar dacă vitejia și determinarea armatei ucrainene au jucat rolul esențial. Apelurile repetate si tot mai apăsate ale președintelui Volodimir Zelenski au găsit ecou în Occident, mai ales după masacrele din Bucea și alte orașe de lângă Kiev.

Sutele de morți, gropile comune, torturile și atrocitățile comise de soldații lui Putin au oripilat lumea civilizată, căreia i-a devenit și mai clar că Ucraina trebuie susținută și mai mult în lupta cu acest „criminal de război”, așa cum a fost numit Vladimir Putin de lideri occidentali, în frunte cu președintele american Joe Biden.

Mark Cancian, colonel de marină americană pensionat și consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din Washington, spune pentru RFE/RL că „Occidentul a trimis echipamente pe care fie ucrainenii le folosesc deja, fie pe care se pot antrena cu ușurință, cum ar fi Javelin [rachete] și diverse rachete antitanc, precum și Stingers și alte rachete antiaeriene”.

Acest flux de arme va continua, tancurile și avioanele sunt foarte importante, dar, spune Mark Cancian, cel mai important lucru este să fie menținut fluxul de muniții și provizii”.

„Rețineți că rușii trebuie să aducă muniții și provizii din alte părți ale țării și nu le produc într-un ritm foarte mare. Așa că își epuizează stocurile în timp ce ucrainenii continuă să fie reaprovizionați”.

Întrebarea este însă în ce ritm, pentru că, afirmă Samuel Cranny-Evans, de la Royal United Services Institute, „pe măsură ce războiul continuă, timpul începe să se schimbe în favoarea Rusiei”.