Dacă lumea liberă mai avea nevoie de un șoc pentru a înțelege pe de-a întregul grozăvia care se petrece sub ochii ei, acesta a fost Bucea și alte sate din jurul Kievului ocupate de armata lui Putin.
Mărturii ale supraviețuitorilor, filme, fotografii, imagini din satelit, documentate independent, arată atrocitatea armatei ruse care a comis crimele.
Furia Occidentului a fost cu atât mai mare cu cât Kremlinul, prin diverșii săi purtători de mesaj - de la Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, la Vasili Nebenzia, ambasadorul Rusiei la ONU, și la Igor Konașenkov, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării de la Moscova - , a susținut că totul este o „înscenare” pregătită de ucraineni, o „provocare care urmărește să submineze negocierile de pace”.
Indignare și sancțiuni ineficiente
Declarațiile apăsate de condamnare s-au înmulțit, cuvinte grele au fost folosite fără reticențele de acum nici două săptămâni, au fost expulzați în două zile circa 200 de diplomați ruși și lansate noi promisiuni de arme mai sofisticate pentru Ucraina.
Uniunea Europeană a impus noi sancțiuni, dar fără a merge până la capăt, adică embargoul asupra gazelor rusești, din cauza opoziției Germaniei și Austriei.
Franța, cu Emmanuel Macron aflat în campanie electorală pentru alegerile prezidențiale, motiv suplimentar să tot încerce să-l convingă pe Putin să înceteze războiul, se află în topul firmelor străine, 29 la număr, care continuă să activeze în Rusia (firme celebre - Auchan, Atos, Bonduelle, Eutelsat, Lacoste, L'Occitane, Lactalis, Societe Generale, Veolia, Engie), potrivit listei făcute de Yale School of Management.
Departe de a suspecta Occidentul de ipocrizie, analiștii constată că un lucru este totuși clar: nimic din ceea ce a făcut până acum Vestul nu l-a determinat pe Vladimir Putin să dea înapoi.
„Tragedia îngrozitoare dezvăluită în Ucraina este aceea că toate măsurile pe care Occidentul este pregătit să le ia în considerare pentru a pedepsi Moscova (pentru masacrul de la Bucea) și a avea impact pe termen lung asupra cursului războiului nu pot face mare lucru pentru a salva civilii ucrainieni care sunt atacați acum.
Și rămâne sub semnul întrebării dacă vreunul dintre răspunsurile potențiale la pofta de sânge a trupelor lui Putin îl va influența cumva pe nemilosul lider rus”, scrie CNN.
Putin, presat de timp și de nevoia unei „victorii”
Vladimir Putin nu are motive să dea înapoi. Mai ales că are nevoie de o victorie, fie ea și pe sfert, adică în Donbas, pe care să o prezinte rușilor, poate chiar de 9 mai, așa cum spun serviciile secretele americane.
Aceasta pentru că la Kremlin, în Piața Roșie, pe 9 mai, „Ziua Victoriei” împotriva nazismului, are loc o grandioasă paradă militară în care defilează trupele și ultima tehnică de război.
Dar până atunci mai e o lună și este puțin probabil ca Putin să reușească să cucerească Donețk și Luhansk în acest timp. Experiența Kievului i-a arătat că armata ucraineană este mai puternică și mai hotărâtă decât s-a așteptat, iar a lui mai dezorganizată și slab pregătită decât i-au prezentat-o generalii săi.
Războiul poate dura luni bune, avertizează Pentagonul, chiar dacă Putin își mută toate forțele spre est și sud și probabil va disloca altele suplimentare din Transnistria și Georgia.
În condițiile războiului de durată este de așteptat ca strategia lui Vladimir Putin să fie cea a producerii cât mai multor pagube, victime civile și refugiați. Adică, a cât mai multor atrocități.
Succesul unei astfel de strategii poate avea un efect pervers, pentru că în loc să aducă Ucraina la masa negocierilor o îndârjește și mai mult (ultimele declarații ale președintelui Zelenski merg în sensul acesta) și ridică ștacheta și pentru Occident, a cărui rezistență în fața ororilor este pusă la grea încercare.
De ce nu se teme Putin
Liderul de la Kremlin acționează fără teamă de consecințe și este conștient că beneficiază de un tip special de impunitate.
În primul rând, sancțiunile nu au avut efectul de descurajare pe care a contat Occidentul. Putin a punctat acest lucru, spunând cu emfază că ele vor „întări” Rusia, care „nu îşi va sacrifica niciodată interesele naţionale şi valorile tradiţionale”. Și rușii de rând par să gândească la fel, după cum demonstrează ultimele sondaje de opinie.
Pierderile grele suferite de trupele ruse au fost, deocamdată, asimilate de populație, aflată într-un blocaj informațional și sub tăvălugul propagandei oficiale: „lupta cu naziștii” (nu doar din Ucraina), „bătălia pe viață și pe moarte pentru supraviețuirea valorilor noastre tradiționale”, oprirea anihilării culturii ruse („Încearcă să șteargă istoria de 1000 de ani a poporului nostru” - Putin), și, mai ales, „soarta și viitorul loc în lume al Rusiei care se decid acum” (Narîșkin, șeful serviciului secret extern).
În plus, spune propaganda, Ucraina nu ar exista ca stat național, a aparținut și aparține Rusiei, iar pentru revenirea la matca firească își sacrifică viața „bravii soldați”.
În al doilea rând, tragerea la răspundere a lui Putin, vinovat de crime de război, așa cum afirmă la unison liderii marilor puteri occidentale (mai ales după masacrul de la Bucea) și pentru documentarea cărora se strâng dovezi, este o misiune aproape imposibilă. Pentru a fi judecat de o instanță internațională, ar trebui ca mai întâi Putin să fie extrădat, ceea ce atâta vreme cât este la putere iese din discuție.
Alți lideri politici și militari ruși, comandanți de unități și chiar soldați ar putea fi puși sub acuzare și judecați de către Curtea Penală Internațională (dar Rusia nu este semnatară a Tratatului de Roma, deci sunt puține șanse ca aceștia să fie aduși în instanță).
O altă opțiune, care nu este însă nici ea deloc certă potrivit experților, dar care e luată din ce în ce mai mult în calcul, ar fi tribunale din Ucraina sau justiția din țări terțe să-i judece. Dar și pentru aceasta, mai întâi ar trebui ca respectivii fie extrădați sau prinși.
Această conștiință e impunității este unul dintre motivele care încurajează comportamentul brutal al soldaților ruși.
În al treilea rând, este vorba de arma cu adevărat redutabilă deținută de Putin: dependența occidentului de gazul rusesc.
Chiar dacă s-a revoltat împotriva sancțiunile dure ale Occidentului, la care probabil nu s-a așteptat, date fiind precedentele din momentul Crimeea, chiar dacă vituperează împotriva „războiului economic” declanșat împotriva Rusiei, Vladimir Putin primește, totuși, vești bune în fiecare zi. Uniunea Europeană nu impune embargou împotriva gazelor rusești și nici nu scoate toate băncile rusești din sistemul SWIFT.
Așa cum a atras miercuri atenția Josep Borell, șeful politicii externe, Uniunea Europeană a cheltuit de la începutul invaziei 35 miliarde de euro pentru combustibilul rusesc, în timp ce ajutorul în arme pentru Ucraina a fost de doar 1 miliard. Cifrele vorbesc singure și le știe și Putin.
Cât va câștiga Rusia anul acesta din energie
Bloomberg estimează că Rusia va câștiga anul acesta 320,7 miliarde de dolari din exporturile de energie, în creștere cu 36% față de 2021.
Conform ultimelor date ale Comisiei Europene, UE importă 90% din gazele pe care le consumă iar Rusia asigură 40%. În plus, 27% din importurile de petrol şi 46% din cele de cărbune provin din Rusia.
Președinta CE, Ursula von der Leyen, a anunţat, marţi, interzicerea importurilor de cărbune din Rusia, excluderea din piețele financiare a unei mari bănci, interzicerea navelor rusești în porturile UE, interdicții la import de lemn și ciment, ca măsuri din cel de-al cincilea pachet de sancțiuni.
Dar interzicerea importurilor de gaze, măsura care ar afecta cu adevărat Rusia, este, desigur „o opţiune” pentru a răspunde la atrocităţile trupelor ruse în Ucraina. Doar că este nevoie de unanimitate pentru a fi adoptate noi măsuri, misiune dificilă câtă vreme Germania şi Austria exclud în continuare oprirea importurilor de gaz rusesc că sancţiune.
Vestea bună pentru Putin este că până se va lua o asemenea decizie, dacă se va lua, mașinăria sa de război continuă să fie alimentată.
