Exclusiv | Onoarea șefei instanței supreme, „reparată” cu 500.000 de lei de colegii judecători

Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a dat statul roman în judecată în decembrie 2018. Pe atunci, Alina Corina Corbu conducea Secţia de contencios administrativ a Instanței Supreme. Cererea de chemare în judecată se întinde pe 17 pagini.

Procesul a fost soluționat, în primă instanță, de Tribunalul București, care a decis ca judecătoarea Corbu să primească daune morale de 500.000 de lei. De zece ori mai puțin decât ceruse statului român actuala șefă a ÎCCJ.

Din motivarea tribunalului, obținută de Europa Liberă, rezultă „că la data de 7 octombrie 2011, în presa scrisă din România au apărut brusc un număr semnificativ de articole în care s-a vehiculat informaţia referitoare la cercetarea penală a reclamantei de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) într-un dosar de corupţie deschis pe numele a doi judecători ai Instanţei Supreme”.

În continuare, în același document se arată că, din cauza apariției în presă a informației că judecătoarea Corbu este cercetată de DNA, aceasta „a suferit un veritabil șoc emoţional”, care a avut consecințe „ireparabile asupra vieţii sale de familie/profesionale”.

„Pe de altă parte, asupra reclamantei a fost aruncată eticheta de 'judecător corupt', rămânând, în opinia unor ziarişti, un judecător contestabil şi după pronunţarea deciziei definitive de achitare, continuând să fie publicate în presă articole prin care prezumţia de nevinovăţie a acesteia a fost încălcată”, se mai arată în motivarea Tribunalului București.

Acuză DNA că a scurs informații către presă

Alina Corbu a scris în cererea sa chemare în judecată că, timp de patru luni, a fost supusă „unei campanii de presă agresive”, fără ca împotriva ei să fie formulată oficial o acuzație penală.

Șefa ÎCCJ susține că, la acea vreme, a existat o scurgere de informaţii către presă din interiorul DNA, care i-a vătămat onoarea şi reputaţia profesională.

„Statul Român şi-a încălcat obligaţia pozitivă de a păstra în siguranţă informaţiile de care dispunea, pe fondul cercetărilor din dosarul penal nr.82/P/2011 al DNA”, a scris Corbu în cererea de chemare în judecată, potrivit motivării primei instanței.

În plus, prin campania media declanșată s-a urmărit „compromiterea prezumţiei de nevinovăţie, dar şi afectarea reputaţiei profesionale a reclamantei”, a mai acuzat aceasta.

Chemată la acea vreme la DNA pentru audieri, Corbu arată că a fost întâmpinată de foarte mulți ziariști și că a fost fotografiată fără a i se cere acceptul.

„Deşi reclamanta nu a comunicat cu presa, prezenţa sa la sediul DNA a fost comentată pe larg în presa scrisă şi audio-vizuală, cu redarea unor imagini şi a unor fotografii pentru care reclamantei nu i s-a cerut niciodată acordul sau vreun drept la replică”, se mai arată în documentul citat.

Supărată pe o decizie a ÎCCJ

Un alt motiv invocat în cererea de chemare în judecată a șefei ÎCCJ a fost predarea de către fosta conducere a acestei instanței a tuturor dosarelor pe care le-a judecat în perioada 2010 – 2012.

„Pentru reclamantă, nu atât solicitarea procurorilor DNA, cât mai ales decizia Preşedintelui ÎCCJ, a reprezentat, poate, cea mai devastatoare lovitură dată onoarei şi reputaţiei sale profesionale”, se mai arată în document.

Alina Corbu s-a mai plâns și de durata urmăririi penale în cazul său, care a durat 2 ani şi 5 luni.

După ce a fost trimisă în judecată, Corbu a fost suspendată, potrivit legii, din funcția de judecător de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

Aceasta a reclamat inclusiv comunicatul DNA care anunța punerea ei sub acuzare, dar și un comunicat al CSM care anunța suspendarea ei din funcție.

Odată suspendată din funcție „în data de 25 iulie 2014, reclamanta, necăsătorită fiind, a rămas practic fără nicio sursă de venit”, mai arată președinta ÎCCJ.

Fără abuzuri împotriva particularilor

Procesul penal al judecătoarei Alina Corbu a durat 3 ani și 10 luni, timp în care aceasta s-a plâns că a fost supusă unor „puternici traume emoţionale” și că a fost „umilită.”

În viziunea președintei ÎCCJ, statul român era obligat: „să îşi organizeze instituţiile sale cu atribuţii în sistemul judiciar de aşa manieră încât să nu fie permis niciun fel de abuz împotriva particularilor”, dar și să se asigure că „nu au loc scurgeri de informaţii către presă”.

Judecătorul de la Tribunalul București care a judecat dosarul în primă instanță i-a dat dreptate parțial Alinei Corbu.

Ce a constatat tribunalul

„Statul Român, care este titularul acţiunii penale, atât timp cât are dreptul, obligaţia şi puterea de a solicita instanţelor de judecată tragerea la răspundere penală a persoanelor pentru săvârşirea de infracţiuni, trebuie să îşi asume şi responsabilitatea pierderii acţiunii penale exercitate”.

La proces, Corbu a propus un martor. Ionel Barbă, judecător la ÎCCJ și coleg cu șefa Instanței Supreme. Barbă a spus la Tribunal că Alina Corbu a fost „zdrobită” pentru că, urmare a trimiterii în judecată, a fost „arătată cu degetul ca fiind un judecător corupt”.

„Martorul a arătat că a fost afectată imaginea sa profesională pentru că, în mod inevitabil, ceilalți judecători au început să păstreze o distanță față de reclamantă. Reclamanta a slăbit extraordinar de mult iar după ce a fost achitată, când s-a întors ca judecător, arăta la fel de palidă și de obosită”.

În aceste condiții, în martie 2021, judecătorul Iulian Târțău de la Tribunalul București a decis că „prejudiciul suferit de reclamantă, urmare a acestor fapte, se apreciază că are caracter cert, actual şi de nereparat”.

Târțău lovește și fuge la pensie

Judecătorul a mai explicat în motivare că „rămânerea reclamantei fără nicio sursă de venit, ca efect al suspendării din funcţie, publicarea unor articole în presa scrisă etc, nu reprezintă fapte ilicite ale pârâtului ci reprezintă consecințe directe sau indirecte ale promovării de către pârât a unei acţiuni penale nefondate, adică reprezintă prejudicii morale aduse reclamantei, care justifică acordarea unor despăgubiri”.

Decizia a fost dată pe 8 martie 2021. În septembrie 2021, judecătorul Târțău s-a pensionat.

În prezent, procesul este pe rolul Curții de Apel București. Dosarul nu se regăsește însă pe portalul instanțelor de judecată, portal administrat de ministerul Justiției. Dosarul nu poate fi găsit pe portal.just.ro nici după nume, nici după număr, fiind secretizat.

Dosarul fantomă

Alina Corbu a fost trimisă în judecată în iulie 2014 alături de alți trei judecători, doi avocați, un șofer și un om de afaceri, sub acuzația de complicitate la favorizarea făptuitorului.

Corbu a fost acuzată de DNA că i-a spus unei alte inculpate din dosar că este interceptată de procurori, informație aflată de la Anton Pandrea, magistrat trimis în judecată în același dosar.

Tot atunci, potrivit legii, Corbu a fost suspendată din funcția de judecător printr-o decizie a CSM.

Un an mai târziu, fiind suspendată din magistratură, Corbu se angaja la Mușat&Asociații Tax, firmă care ține de casa de avocatură Mușat și Asociații.

Potrivit declarației de avere din 2016, a fost plătită cu 114.000 de lei pe an pentru consultanță fiscală.

Precedentul Bîrsan

Pe 2 februarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) respingea ca inadmisibilă cauza soților Bîrsan împotriva României.

Gabriela Bîrsan, colegă la ÎCCJ și de dosar cu Alina Corbu, dădea statul roman în judecată la CEDO pe motiv că în timpul urmăririi penale în dosarul judecătorilor de la Instanța Supremă i-a fost percheziționată ilegal casa, ea având imunitate diplomatică după soț, pe atunci judecător la CEDO.

• În iunie 2018, judecătorii de la Instanța Supremă și-au achitat colegii judecători trimiși în judecată și Alina Corina Corbu se întoarce în magistratură. În declarația de avere din 2019, ea menționează că a încasat suma de 725.000 de lei, salariile pe perioada cât a fost suspendată.
• În 2018, Corina Corbu dădea statul român în judecată la CEDO pe motiv că Înalta Curte i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin întârzierea motivării hotărârilor de achitare în procesul de corupție.
• În ianuarie 2022, Corbu își retrage plângerea de la CEDO. „Oricum nu avea nicio șansă să câștige. Să nu uităm că CEDO i-a respins cererea Gabrielei Bîrsan, fosta ei colegă de dosar. Rezultatul era previzibil, cred că de asta s-a retras”, ne-a declarat un magistrat.

Nelămurirea lui Tarcea

În iulie 2019, Corbu este aleasă președintă a Instanței Supreme de către Secția pentru Judecători a CSM.

În cadrul audierii de la CSM, fosta șefă a Instanței Supreme, judecătoarea Cristina Tarcea, a întrebat-o pe Corbu de ce a trimis o notificare conducerii instanței în care a cerut ca nici o persoană să nu aibă acces la consultarea dosarului penal în care a fost judecată și achitată și de ce a solicitat să fie scoasă sentinţa anonimizată de pe site-ul ÎCCJ.

„Am cerut anonimizarea datelor cu caracter personal. Ăsta a fost motivul, ca acele date sa fie anonimizate. Motivul achitării se poate cunoaște. La fel cum trebuie să se cunoască și motivele pentru care am fost trimisă în judecată.(…) A fost o etapă pe care mi-o asum”, declara atunci judecătoarea Corbu.

În prezent, Alina Corbu este singurul candidat pentru un nou mandat de președinte al ÎCCJ. Alegerea ei este o formalitate, având toate șansele să mai obțină un mandat de 3 ani.

Explicațiile judecătoarei

Am întrebat-o pe șefa Instanței Supreme, prin intermediul biroului de presă al instituției dacă este mulțumită de soluția pronunțată de Tribunalul București, dacă mai susține necesitatea unei legi a presei, care sunt dovezile că informațiile din dosar au plecat de la DNA, dacă își păstrează opinia potrivit căreia trebuia să i se ceară acordul pentru a fi fotografiată de jurnaliști la sediul DNA și cât durează, în medie, un dosar penal de soluționat la ÎCCJ.

Corbu ne-a transmis că nu a formulat apel, decizia fiind contestată de Ministerul de Finanțe.

Răspunsul Alinei Corbu în privința procesului de la Tribunalul București.

Cu referire la necesitatea unei legi a presei, Corina Corbu și-a schimbat, între timp, părerea.

„În calitate de cetățean, cred că libertatea presei este o valoare fundamentală într-o democrație și că aceasta trebuie permanent încurajată, iar nu limitată.”

„Reapreciind din perspectiva timpului consider că astăzi în Romania, o 'lege a presei', indiferent de formă sau de conținut ar introduce ideea de reglementare, care ar apărea inevitabil ca o formă de limitare a libertății presei, ceea ce mi se pare că nu este nici necesar și nici oportun.

Mijloacele juridice obişnuite prevăzute de legea actuală sunt, în opinia mea, adecvate pentru apărarea libertăților individuale și corectarea eventualelor excese. În concluzie, nu consider că este necesară o astfel de lege la nivelul anului 2022 în Romania.

Dar tocmai pentru a apăra libertatea presei consider important ca modul de comunicare al instituțiilor publice către mass-media să se caracterizeze prin obiectivitate, echilibru, sobrietate și să se limiteze la transmiterea de informații, nu și la interpretarea ei, acesta din urmă fiind rolul care trebuie să revină presei, în mod absolut liber”, susține Corbu.

Legislația UE, aplicată doar când convine scopului

În ceea ce privește dovezile pe care le are când susține că informațiile din dosar au plecat de la DNA, președinta instanței supreme spune că ele se află la dosar și că nu dorește să le comenteze „în afara acestuia”.

Despre obținerea acordului pentru a fotografia o persoană, judecătoarea Corbu arată că „nu există o dispoziție legală care să condiționeze publicarea unor fotografii realizate în spațiul public de acordul persoanei în cauză. Cu toate acestea, în prezent, am observat ca jurist că există dezbateri în mai multe țări din Uniunea Europeană cu privire la modul în care se extind prevederile noului Regulament GDPR cu privire la imaginea unei persoane fizice, cu atât mai mult cu cât se preconizează utilizarea pe scară largă a unor date biometrice, precum în cazul tehnologiilor bazate pe recunoaştere facială, în ceea ce priveşte sisteme de identificare, de plată etc”.

Cât despre durata proceselor penale la instanța supremă, instituție pe care o conduce de trei ani, Corina Alina Corbu ne-a transmis că vom primi răspuns de la Biroul de presă.

Despăgubiri în alte dosare

În ultimul timp, se remarcă tot mai multe procese deschise de inculpați sau foști inculpați achitați care cer despăgubiri de la DNA pe motiv că le-a fost stricat imaginea publică.

Cei mai mulți dintre ei au fost reținuți sau arestați preventiv, deci au fost privați de libertate. Cu toate acestea, cuantumul despăgubirilor nu se compară cu decizia luată în cazul șefei Instanței Supreme.

De exemplu, în toamna anului trecut, Tribunalul București a decis să-i acorde fostului procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Liviu Tudose, daune morale de 25.000 de lei după ce informații din dosarul său au apărut în presă în timpul urmăririi penale. Tudose a fost reținut și arestat preventiv într-un dosar DNA și achitat în 2018 de Curtea Supremă.

În proces, Tudose a invocat „nerespectarea dreptului la viaţă privată, facilitarea încălcării dreptului la propria imagine şi atingerea adusă vieţii private prin informaţiile şi datele personale furnizate în mod abuziv în presă în timpul urmăririi penale”. Decizia tribunalului nu este definitivă.

Datele persoanele ale avocatului

În septembrie 2021, ÎCCJ a decis să oblige DNA să îi plătească avocatului Robert Roșu 25.000 de lei cu titlul de daune morale.

Potrivit judecătorilor, avocatul a fost prejudiciat moral prin divulgarea, fără drept, de către Direcția Anticorupție, a unor interceptări și date personale din dosarul de urmărire penală și prin comunicatele de presă. Roșu a fost condamnat la 5 ani închisoare și apoi eliberat în urma admiterii unei căi extraordinare de atac.

În aprilie 2022, comisarul șef Radu Obreja, fostul șef al Serviciului Permise și Înmatriculări Suceava, judecat în trei dosare penale pentru luare de mită, a obținut de la Tribunalul Suceava daune morale în valoare de 10.000 de lei pe motiv că DNA avea obligația de a lua toate măsurile pentru păstrarea caracterului nepublic al dosarelor de urmărire penală, la un moment când procedura era nepublică.

Într-un alt caz, un individ arestat preventiv 5 luni, apoi achitat definitiv a primit tot de la Tribunalul București 11.500 de euro.

În 2018, o persoană reținută pentru 24 de ore și apoi trimisă în judecată și achitată după 5 ani a primit de la Tribunalul Mehedinți 20.000 de lei. Și numele acestuia apăruse în presa locală.

Practică neunitară

În România, legea oferă mari marje de apreciere instanţelor pentru aprecierea cuantumului daunelor morale.

ÎCCJ a hotărât că daunele morale, pentru a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă”, trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia.

Printr-o decizie din 9 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că statul român răspunde pentru prejudiciile cauzate unui inculpat, înglobând cheltuielile efectuate într-un proces penal, numai în limitele și în situațiile prevăzute de art. 504 din Codul de procedură penală, iar nu pe temeiul Codului civil.

Achitarea nu e eroare judiciară

În acest caz, reclamantul pretindea de la statul român atât despăgubiri materiale, cât și daune morale pentru trimiterea sa în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, ulterior, dovedindu-se nevinovăția sa și fiind achitat definitiv.

Instanța a apreciat în acest caz că actele procedurale ale procurorilor nu pot fi incluse în categoria erorilor judiciare deoarece, pe durata procesului, persoana beneficiază de prezumția de nevinovăție, care s-a concretizat prin achitarea definitivă a inculpatului.

Repararea pagubei materiale și daunele morale se acordă numai în cazul condamnării pe nedrept, arestării ori restrângerii libertății în mod nelegal.