De ce îi va îndepărta pe elevi de lectură noua programă de limba română pentru liceu? Profesoară: Nu rezolvă nici analfabetismul funcțional

Atunci când a lansat noile programe școlare, în urmă cu o săptămână, ministrul Educației a anunțat că standardele educaționale pentru elevii care vor intra în clasa a IX-a în anul școlar 2026 - 2027 vor crește, iar analfabetismul funcțional „va fi drastic redus”.

Dintre toate disciplinele, programa școlară pentru Limba și literatura română a stârnit cele multe dezbateri și controverse.

Mulți dintre profesorii de limba română și criticii literari spun că noua programă pune accent pe autori din secolul al XIX-lea, lucru care îi va îndepărta pe elevi de lectură.

Pentru rubrica #10Întrebări din această săptămână, Europa Liberă a stat de vorbă cu Monica Halaszi, profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița și autor de manuale școlare.

Profesoara Monica Halaszi a făcut parte din grupul de lucru care a făcut programa școlară pentru Limba și literatura română și explică cum se va schimba și ce vor învăța elevii în prima clasă de liceu la această materie.

Ea spune că forma programei școlare pentru limba și literatura română, pusă în transparență decizională pe site-ul Ministerului Educației, nu e tocmai ceea ce și-au dorit profesorii.

Profesoara menționează că din programă lipsesc textele non-literare cu care elevii se întâlnesc în viața de zi cu zi, ceea ce e un minus, pentru că literatura nu mai e legată de viața reală, iar elevul „ar trebui învățat să înțeleagă lumea în care trăiește”.

Profesoara Monica Halaszi.

În plus, programa propusă pentru limba română nu este corelată cu cea de la istorie, astfel încât elevii să învețe în paralel cel puțin despre epoci istorice și literatura care a fost creată în acele epoci.

„Programa de istorie pentru clasa a IX-a se încheie cu Umanismul / Renașterea. Or, în programa de limba română, perioada renascentistă se află undeva la început. Firesc ar fi ca elevii să studieze mai întâi Umanismul și Renașterea la istorie și abia după aceea la literatura română”, spune profesoara.

Va scădea analfabetismul funcțional, care a ajuns la 42%, potrivit ultimelor rezultate la testele PISA, prin această nouă programă? Profesoara Monica Halaszi răspunde categoric că nu. „Aș îndrăzni să spun că dimpotrivă.”

1. Europa Liberă: Ați făcut parte din grupul de lucru pentru noua programă școlară pentru Limba și literatura română la clasa a IX-a, pusă recent în dezbatere publică de Ministerul Educației. Ce schimbă această programă școlară?

Monica Halaszi: Am făcut parte din grupul de lucru, dar produsul care se află acum în transparență decizională nu reprezintă neapărat munca mea sau viziunea mea despre studiul disciplinei limba și literatura română în liceu.

Ce schimbă această programă școlară? Schimbă, în primul rând, paradigma curriculară. Modelul curricular e, în principiu, diacronic, cunoscut în didactica maternei ca modelul cultural sau istoric dominant în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. E considerat, în general, un model elitist și pune accentul pe înțelegerea fenomenului literar, mai puțin pe întâlnirea cititorului cu textul, adică întâlnirea autentică a cititorului cu textul.

Din punctul meu de vedere, programa școlară pusă în dezbatere mută accentul, la clasa a IX-a, de pe abordarea tematică, cum era în vechea programă, pe evoluția istorică a literaturii.

Schimbă și competențele, și domeniile de conținut. În programa de clasa a IX-a aflată în uz există două domenii: literatură, respectiv limbă și comunicare.

Domeniului literatură i se subordonează trei module: ficțiune literară, realitate și ficțiune, literatură și alte arte, iar domeniul limbă și comunicare are ca obiectiv formarea pentru elevi a unor deprinderi de a folosi limba română corect, adecvat şi eficient în producerea şi receptarea textelor orale şi scrise.

Diferența la nivel de domenii de conținut e că, deși există tot două – literatură și limbă română –, în cazul literaturii vorbim strict de evoluția formelor literare românești în contexte culturale transnaționale, în timp ce comunicarea este subordonată limbii, existând detalieri referitoare la strategii de comunicare care amintesc de conținuturi din gimnaziu.

Marea absentă la nivelul conținuturilor din noua programă este textul nonliterar, cel cu care noi și elevii noștri ne întâlnim cel mai des în existența de zi cu zi. Elevii citesc articole, ascultă podcasturi, se uită la reclame, la filme, consumă texte informative, explicative, argumentative, trăiesc într-o lume dominată de texte multimodale, iar proiectul de programă pentru clasa a IX-a ignoră această realitate.

După mine, unul dintre scopurile disciplinei Limba și literatura română este pregătirea elevilor pentru lumea reală. Cum? Învățându-i cum să proceseze informația, cum să facă discriminarea dintre fapte și opinii, cum să se ferească de manipulare, cum să deconstruiască mesajele din media, cum să identifice semnele dezinformării, cum să interpreteze imaginile sau textele multimodale.

Altfel spus, pe lângă dezvoltarea competenței culturale, elevul ar trebui învățat să înțeleagă lumea în care trăiește. Ceea ce are în vedere programa de a IX-a încă în vigoare.

Programele de limbă maternă din țările europene, dar nu numai, au în vedere deschiderea disciplinei către lumea reală, fiindcă școala trebuie să pună în bagajul viitorului adult instrumentele cu care să se apere de dezinformare, de exemplu.

2. Europa Liberă: Ce ar trebui să știe elevul după ce termină clasa a IX-a dacă s-ar adopta această programă școlară în forma pusă în dezbatere publică?

Monica Halaszi: Un adolescent care termină clasa a IX-a în vara lui 2027 va avea la purtător multe cunoștințe despre istoria limbii și a literaturii române, despre dialectologie, despre istoriografie, despre evoluția formelor literare, dar nu știu dacă va fi un adolescent căruia i s-au dezvoltat competențe.

Adică ar ști poate multe, asta dacă va fi interesat de domeniu, dar nu știu ce ar fi capabil să facă.

Dacă ne uităm la prima competență – receptarea formelor literare în dinamica lor din perspectivă estetică și identitară, pentru sensibilizare și exprimare culturală – nu știu dacă este realistă.

Elevii care finalizează ciclul gimnazial vin cu un anumit bagaj de cunoștințe și deprinderi, iar liceul le pune în față o altă abordare, îi trimite pe un alt drum, iar ei nu vor putea face foarte multe legături între ceea ce au învățat și ceea ce urmează să învețe.

3. Europa Liberă: Dar această discontinuitate este și în prezent și a fost semnalată de mulți profesori, mulți spun că există ruptură între ce se învață la gimnaziu, unde programa a fost schimbată în urmă cu mai bine de zece ani, și ce se învață la liceu, la o programă neschimbată de peste 20 de ani. Să înțelegem că prin programa pusă în dezbatere nu se va recupera această ruptură?

Monica Halaszi: Programele școlare de la liceu trebuiau schimbate. Tinerii care au terminat clasa a XII-a în vară sunt primii care au intrat la școală la șase ani, în clasa pregătitoare. A fost momentul acela zero al unei reforme în sistem. Era firesc ca, în momentul în care acești copii au ajuns în clasa a VIII-a, să aibă în liceu o programă nouă, dezvoltată pe principiile modelului curricular al dezvoltării personale.

Cumva, această programă vine cu întârziere, după ce s-au parcurs pașii firești: elaborarea profilului de formare al absolventului și elaborarea planurilor-cadru (prin care se stabilește numărul de ore) și era firesc să urmeze programele școlare.

Până acum, numărul de ore la disciplina Limba și literatura română, cel puțin la filiera teoretică, era de patru ore pe săptămână, acum, prin noile planuri-cadru, elevii vor avea trei ore pe săptămână. Mai puține ore impun o altă programă.

Ceea ce este interesant este că programa școlară de clasa a IX-a aflată în uz era mai apropiată ca viziune de modelul curricular pe care s-a mers în elaborarea programelor de gimnaziu, fiindcă avea în vedere și domeniul dezvoltării personale.

Cred că ar fi bine ca programa pentru clasa a IX-a să funcționeze ca un tampon, care să facă legătura între gimnaziu și ceea ce ar urma să învețe elevii din clasa a X-a încolo.

Clasa a IX-a ar trebui să fie un an al consolidărilor și un an al deschiderilor spre altceva, astfel ca trecerea să fie lină, nu abruptă.

Aceasta este una din marile probleme cu acest proiect de programă: taie cumva studiul disciplinei și nu face noduri. Eu cred că elevii de 14-15 ani nu sunt pregătiți pentru o astfel de trecere.

Și mai e o problemă pe care n-am sesizat-o decât atunci m-am uitat peste programa de Istorie pusă în dezbatere.

Programa de Istorie pentru clasa a IX-a se încheie cu Umanismul / Renașterea. Or, în programa de limba română, perioada renascentistă se află undeva la început. Firesc ar fi ca elevii să studieze mai întâi Umanismul și Renașterea la istorie și abia după aceea la literatura română.

Am tot visat la realizarea legăturilor pe orizontală a cunoștințelor predate la diverse discipline, la corelații, dar se pare că va rămâne un vis.

4. Europa Liberă: Au apărut multe critici cu privire la conținuturile acestei noi programe pentru liceu. Unii profesori de limba română spun că elevii de 15 ani vor citi romane și comedii de secolul al XIX-lea, în loc de secolul XXI, în care trăiesc, și de aceea vor abandona lectura. Cât de utilă este o programă cronologică?

Monica Halaszi: Studiul cronologic al literaturii se practică și în alte țări, este adevărat că în țări cu un sistem educațional mai conservator, în Franța de exemplu, dar nici acolo studiul maternei nu se face strict cronologic. Există decupaje diacronice, dar decupaje.

De exemplu, pentru studiul poeziei, în programa din Franța se precizează că profesorul va selecta de la poezii din Evul Mediu până la poezii din secolul al XXI-lea, pentru a le face elevilor cunoscută diversitatea formelor și a motivelor poetice.

În țările nordice nu se pune problema studiului cronologic. Acolo accentul cade clar pe deschideri spre texte cu care elevii să rezoneze, spre lectura de identificare. Și abia pe urmă, pe parcursul liceului, se dezvoltă gustul pentru o altfel de literatură. Acolo, scopul este de a crea cetățeni capabili să discearnă informații sau să identifice informațiile într-un text, să facă diferența dintre fapte și opinii, să fie cititori de plăcere pe parcursul întregii vieți.

Noi suntem o țară probabil mai conservatoare și atunci alegem un model de abordare mai tradițional.

S-ar fi putut merge pe un model hibrid – în care temele și problematicile ar fi lentile focalizatoare, iar cronologia are rol de de coloană vertebrală structurală. Este o cale de mijloc, dar nu reprezintă nici pe departe varianta ideală.

Acest model hibrid ar permite totuși așezarea față în față a unor texte din epoci diferite care abordează aeeași temă. De exemplu, poți studia în relație Psalmii versificați ai lui Dosoftei, un psalm scris de Tudor Arghezi și unul de Radu Vancu.

Există un avantaj al noii programe: se renunță la lista scriitorilor canonici care, între noi fie vorba, includea doar bărbați, dintre care niciunul nu era în viață. Dar autorii propuși, cu mici excepii, nu răspund nivelului de dezvoltare cognitivă a elevilor din clasa a IX-a. De exemplu Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu, Dinicu Golescu, Radu Ionescu.

Sigur, vorbim de o listă de recomandări. Totuși, odată ce anumite nume apar în programă, este aproape sigur că profesorii vor selecta fragmente sau texte din acești scriitori pentru activitatea de la clasă.

5. Europa Liberă: Cum spuneam, cele mai multe critici aduse formei noii programe de la clasa a IX-a sunt cu privire forma diacronică. Cât de adaptată este această programă la ce citesc copiii azi?

Monica Halaszi: Să zicem 50%. Nu vreau să spun că nu există printre textele propuse unele pe care elevii de a IX-a nu le-ar putea citi. De exemplu, în manualul de Limba și literatura română pe care îl utilizez la școală există un fragment din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, în care e ilustrată tema școlii, un fragment din „Mara” de Ioan Slavici și un fragment din „O noapte furtunoasă” de Caragiale.

Lipsesc din programă scriitorii din interbelic, scriitori din a doua jumătate a secolului XX, scriitorii din secolul XXI, lipsește precizarea explicită, la nivel de competențe sau de conținuturi, a obligației de a pune în rețea texte diverse – literare, nonliterare, multimodale –, de a face corelații între literatură și alte arte pentru a evidenția modul în care acestea oglindesc, prin mijloace diferite, aceleași aspecte ale realității.

Lipsește din programă legătura cu cotidianul – repet, la nivel de competență și de conținut, nu ca exemple de activități de învățare, lipsește obligația – da, obligația – de a identifica relevanța pe care o valoare specifică unei epoci o are în prezent.

6. Europa Liberă: În ce măsură literatura pentru adolescenți poate fi inclusă în programa nouă pentru limba română – adică ce libertate are profesorul dacă vrea să îi atragă pe copii spre scriitorii contemporani?

Monica Halaszi: În forma în care se află acum programa, evident că nu poate fi inclusă.

Programa ar putea fi construită, într-o formă revizuită, pe modelul hibrid de care vorbeam. Putem să punem sub aceeași umbrelă texte care urmăresc tema școlii din secolul XIX la până în secolul XXI, de exemplu cum e reflectată tema școlii la Negruzzi, la Creangă, la Eliade, la Preda, la Mircea Cărtărescu, la Ioana Pârvulescu, la Alex Moldovan.

Poate sta foarte bine literatura contemporană pentru adolescenți alături de literatura veche. Trebuie să stea. Doar că deocamdată este ținută la ușă.

7. Europa Liberă: Cum ar trebui să arate o programă școlară astfel încât elevii să fie atrași spre citit și, implicit, spre literatură?

Monica Halaszi: Sincer, mie îmi place programa care se află în uz. Poate pentru că e firesc cumva să-ți placă ceva cu care te-ai obișnuit.

Doar că, în același timp, eu văd că la elevii de clasa a IX-a programa de acum le trezește acel „wow”.

Am văzut recent reacția asta la elevi, când, în timp ce discutam despre „La hanul lui Mânjoală”, mi-au spus: „Doamna profesoară, noi nu ne-am gândit niciodată că literatura poate să ofere atâtea deschideri”.

De ce au această reacție în clasa a IX-a, deși programele de gimnaziu permit crearea unor astfel de momente? Fiindcă până în clasa a IX-a trăiesc pe umeri cu presiunea Evaluării Naționale, iar profesorii de la clasă vor neapărat ca elevii să aibă succes. Și unii aleg să șablonizeze demersul didactic.

Acum, clasa a IX-a e un an al libertății. Programa îți acordă ție, ca profesor, libertate, iar copiii nu mai simt presiunea examenului. Au răbdare să stea mai mult pe texte, să caute idei, simboluri. Să comunice. Au timp să-ți ceară sugestii de lectură. De exemplu, ieri, o elevă din clasa a IX-a m-a rugat să-i fac o listă de lecturi fiindcă simte că începe să-i placă literatura.

Dar și fiindcă, pe lângă scriitorii clasici, am lucrat cu ei și texte ale scriitorilor contemporani.

8. Europa Liberă: Rezultatele de la ultimele teste PISA arată că 42% din copiii de 15 ani nu înteleg ce citesc. În ce măsură programa școlară propusă poate corecta acest lucru?

Monica Halaszi: Programa propusă nu rezolvă problema analfabetismului funcțional. Aș îndrăzni să spun că, dimpotrivă, va crește gradul de analfabetism funcțional.

Știm că PISA măsoară competența de înțelegere a textului, nu cunoștințele literare. Programa propusă pune accentul pe cunoștințe literare și pe acea conștiință identitară care apare obsedant.

În mod normal, pentru a îmbunătăți performanța elevilor de la testele PISA, e nevoie de exerciții de lectură funcțională și de texte actuale și variate, de exersare a unor strategii de înțelegere a textului literar și, nu în ultimul rând, de formare a profesorilor în acest sens.

Dacă mă gândesc strict la programă, lipsa din conținutul competențelor și apoi a domeniilor a nonliterarului și a multimodalului și absența unităților de învățare centrate pe elemente de oratorie, retorică și abilități media (deși sunt prevăzute în planurile-cadru, deci obligatorii) nu pot să corecteze sau să producă o schimbare în ceea ce privește performanțele elevilor în testele PISA.

Este adevărat și că o programă mai puțin fericită poate fi salvată de un profesor entuziast sau de niște manuale extraordinare. Dar nu toate manualele pot fi extraordinare (mai ales dacă autorii au doar două-trei luni timp la dispoziție pentru elaborarea lor) și nici nu pot fi toți profesorii niște entuziaști.

9. Europa Liberă: Pe baza acestor programe, elevii vor da un nou bacalaureat atunci când termină liceul. Cum ar arăta subiectele din perspectiva dvs?

Monica Halaszi: Nu-mi dau seama cum ar putea să arate subiectele și nici care va fi structura lor. Mi-am pus și eu problema aceasta. Ceea ce știu este că subiectul va trebui să verifice gradul de structurare a competențelor.

Așadar, elevul va trebui să demonstreze că poate să recepteze formele literare în dinamica lor, din perspectivă estetică și identitară pentru sensibilizare și exprimare culturală, să integreze fenomenele literare românești în contexte socioculturale transnaționale pentru dezvoltarea reflexivității și a gândirii critice și să valorifice resursele limbii și a variației formelor ei pentru producerea și receptarea mesajelor orale și scrise, conform normelor limbii standard și adecvate situației de comunicare.

Probabil vor primi un text la prima vedere care va sta la baza unui item de tip întrebare structurată, cu cerințe inclusiv din domeniul gramaticii – poate chiar identificarea unei subiective sau predicative, poate li se va solicita elaborarea unui eseu structurat sau nestructurat despre Naționalismul romantic – de la poezie la pictura istorică...

Iar problematica eseului nu am inventat-o eu acum, se regăsește în proiectul de programă, este o sugestie metodologică. Citez: „Elevii redactează eseuri prin care interpretează relația dintre ideologia unei epoci și formele artistice specifice, analizând felul în care ideile dominante modelează expresia literară și artistică. De exemplu: Idealul de rațiune și de progres în literatura iluministă și în artele neoclasice, Naționalismul romantic – de la poezie la pictura istorică”.

Firesc este ca, atunci când schimbi programele, să anunți și cum va fi ieșirea din sistem, cum va fi examenul de bacalaureat, în cazul nostru. Adevărul este că îmi e cu neputință să-mi imaginez cum ar putea să arate un subiect, mai exact structura subiectului, pentru bacalaureatul din 2030.

Mă sperie însă altceva. În toamnă vor intra în clasa a IX-a și copiii care, în mod normal, ar fi mers pe filieră profesională și care știm că nu sunt neapărat elevii care obțin note foarte mari la Evaluarea Națională.

Acei copii ar trebui câștigați de noi în orele de limba română, convinși că ceea ce învață îi va ajuta în atelierul de tinichigerie în care vor lucra, convinși să nu abandoneze școala.

Această programă are toate șansele să îi lase în urmă pe acei copii. Cine nu a fost capabil să obțină la finalul clasei a VIII-a nota cinci la proba de Limba și literatura română, nu știu cum va elabora un eseu despre influența viziunii ideologice asupra artelor în perioada culturală studiată sau cum va citi fragmente din Dinicu Golescu.

Cred că înainte de rafinarea unei programe școlare ar fi binevenit un job shadowing într-un liceu tehnologic, în clasa cu cea mai mică medie de admitere. O astfel de experiență ne-ar obliga să părăsim turnul de fildeș și ne-ar zdruncina viziunea elitistă asupra studiului literaturii.

10. Europa Liberă: Care e sfatul dumneavoastră pentru elevi, atât liceeni și nu numai, pentru ca ei să se apropie de lectură? Cu ce să înceapă?

Monica Halaszi: Liceul e perioada cea mai importantă. E vârsta la care copilul pare că înțelege mai bine ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Intrarea în clasa a IX-a e ca o trezire și, dacă vrei să-l trezești pe copil, dacă vrei să-l faci să se apropie de literatură și să înțeleagă că literatura nu e decât un alt mod, mai frumos, de a înțelege lumea și de a te înțelege pe tine, atunci trebuie să vii cu texte în care el să se regăsească. Niciunii nu am devenit cititori de cursă lungă citind cărți dificile.

Poți învăța enorm din Dimitrie Cantemir dacă îl citești la vârsta potrivită — „Descrierea Moldovei” este uimitor de actuală! Poți înțelege că nimic din ceea ce trăim astăzi nu este întâmplător și că anumite mentalități rămân neschimbate.

Însă, în clasa a IX-a aceste lucruri nu pot fi încă asimilate în profunzime. Interesant este că ceea ce proiectul de programă propune se studiază acum, de fapt, în clasa a XI-a. De ce această schimbare?

Privind programa propusă, am senzația că riscăm să-i pierdem pe copii – îi vom pierde ca cititori, îi vom pierde ca elevi.

Aș vrea să mă înșel, dar consecințele implementării acestui proiect de programă, anacronică, de altfel, se vor regăsi mai târziu, în adulți care nu au deprins gustul pentru lectură, pentru nuanță, pentru gândire critică. Adulți care pot cădea mult mai ușor pradă manipulării, rumorilor, dezinformării – pentru că nu au fost învățați să citească lumea cu discernământ.

Tocmai de aceea sper ca proiectul de programă să fie revizuit cu adevărat, poate chiar rescris. Nu din orgoliu, nu din dorința de a complica lucrurile, ci dintr-un simț al responsabilității față de generațiile care vin.

Pentru că dacă îi pierdem acum pe acești copii, îi expunem unui viitor în care vor înțelege mai greu nu doar literatura, ci și realitatea însăși. Și nu cred că ne putem permite acest risc.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.