Alfie Kohn, aflat pentru a patra oară în România, unde a susținut două conferințe, la București și la Cluj, intitulate „De la pedepse și recompense la colaborare și cooperare”, atrage atenția că, într-o lume tot mai digitalizată, elevii trebuie să (re)învețe să colaboreze. În plus, spune el, pentru a stimula creativitatea, temele și notele ar trebui să dispară.
Alfie Kohn este autorul mai multor volume despre parenting, educație și management, unele dintre acestea traduse și în limba română. Potrivit Amazon.com, Revista Time Magazine a scris despre el că este „probabil cel mai vehement critic al sistemului educaţional axat pe note şi lucrări de control”.
În România, cele trei volume ale sale, „Parenting Necondiționat”, „Pedepsiți prin recompense” și „Mitul temei pentru acasă”, publicate la editura Totul despre mame, s-au vândut în peste 25.000 de exemplare.
Europa Liberă: Ce știți despre sistemul de educație din România?
Alfie Kohn: „Nu am vizitat școli în România, dar câteva persoane mi-au descris ce se întâmplă, așa că știu care sunt care sunt unele probleme cu care se confruntă sistemul de educație românesc.
Din ceea ce înțeleg eu, se pune accentul pe dictare și pe citarea persoanelor cu autoritate mai degrabă decât pe gândirea independentă și pe înțelegerea ideilor. Din câte am înțeles, există examene cu mize mari care le pot determina copiilor viitorul, chiar dacă acest lucru nu are niciun sens din perspectiva celor care fac educație.
Am înțeles că temele sunt date foarte des, chiar dacă studiile arată că acestea nu aduc niciun fel de beneficiu pentru elevii de până în clasa a IX-a. Cred că recompensele și pedepsele sunt folosite în continuare pentru a evalua comportamentul elevilor (la școală, n.r.), precum și acasă”.
Europa Liberă: Care ar fi recomandările dumneavoastră pentru a îmbunătăți situația?
Alfie Kohn: „În primul rând, România trebuie să se decidă dacă vrea să fie o societate democratică deplină, care să le permită elevilor să poată să judece critic realitatea, să își folosească singuri gândirea, să colaboreze unul cu altul, mai degrabă decât să acționeze individual.
Accentul trebuie să fie pus pe întelegerea faptului că elevii sunt capabili să ia decizii. Ceea ce știm din studiile psihologice este faptul că un copil învață să ia decizii chiar luând decizii, nu urmând indicațiile altora. Deci dacă școlile vor să promoveze o cultură democratică, atunci trebuie pună accent pe lucrul împreună cu elevii pentru crearea programei școlare, mai degrabă decât să le impună ceva elevilor fără ca ei să aibă ceva de spus.
Dacă vrem ca elevii să se bucure de procesul de învățare, atunci trebuie regândită întreaga idee de teme, care înseamnă de fapt să îi forțăm pe elevi să lucreze într-un al doilea schimb tot într-un mediu teoretic, după ce au petrecut o zi la școală. Pe scurt, cred că România are nevoie de același lucru de care are nevoie și America, acolo unde trăiesc eu sau alte țări: trebuie să pună accentul pe idei, nu pe fapte și trebuie să existe un sistem care să lucreze împreună cu elevii, mai degrabă decât să faci lucruri să li se întâmple elevilor”.
Europa Liberă: Cum vedeți rolul digitalizării în sistemul educațional ?
Alfie Kohn: „Se pune de multă vreme accentul pe faptul ca oamenii își petrec timpul doar uitându-se în ecranele telefoanelor. Cred că se pune prea mult accentul pe educația tehnologică fără să ne punem întrebarea mai largă: cum are loc procesul de învățare?
Câteodată, școlile pretind că sunt inovatoare și de secol XXI doar pentru că folosesc tehnologie software și acest lucru este folosit adesea doar pentru a crea o aparență de secol XXI, în timp ce abordarea legată de procesul de învățare este, de fapt, de secol XIX. De asemenea, o chestiune la care mă uit cu atenție în momentul în care vizitez școli este aceea dacă elevii colaborează unii cu alții de cele mai multe ori, în perechi sau în grupuri mici, la proiecte pe care le-au gândit ei.
Acest lucru nu numai că îi ajută pe elevi să gândească mai profund și să se bucure de învățare mai mult, dar îi și ajută să-și dezvolte abilitățile sociale de a se conecta unul cu celălalt și de a învăța unii de la alții. O parte a problemei ar putea fi și că se pune prea mult accentul pe tehnologie și după școală pentru copii. Dar nu știu dacă școlile s-ar bucura să creeze procese de colaborare, în loc să aibă elevi care să stea așezați pe rânduri, fiecare în banca lui. Aceasta este adevărata problemă: elevii care nu știu cum să colaboreze”.
Europa Liberă: Care ar fi soluția pe care ar trebui să o aplice părinții după școală?
Alfie Kohn: „Nu toate experiențele care se întâmplă online sunt la fel, unele sunt mai provocatoare din punct de vedere al gândirii și pot genera un fel de interacțiune socială. Altele înseamnă doar niște jocuri sau, și mai rău, jocuri video violente, care reprezintă o problemă reală.
Părinții trebuie să vorbească cu copiii lor și să înțeleagă ce îi atrage la acestea. Și, la fel ca în cazul multor provocări cu care se confruntă, părinții ar trebui să întrebe mai mult și să dicteze mai puțin. Nu înseamnă doar să pui telefonul deoparte, ci să te gândești ce l-ar putea înlocui și ce au părinții să le ofere în schimb copiilor”.
Europa Liberă: Ce pot să le ofere părinții?
Alfie Kohn: „În primul rând, oportunități de interacțiune cu ei. Este ironic când părinții critică copiii pentru acest lucru, dar ei înșiși petrec mai mult timp pe propriile telefoane în loc de a interacționa. Copiii au nevoie de prezența noastră. Ei nu au nevoie să ne vadă că facem exact ceea ce le spunem să nu facă. Putem invita copiii să se implice în activități în casă și în afara casei, care sunt de interes pentru ei. Lăsați-vă ghidați de copii atunci când vine vorba despre lucrurile care îi interesează în lumea reală, ca să realizeze că existe și alternative în afară de privitul la un ecran”.
Europa Liberă: O școală fără note și fără teme, asta sugerați. Dar cum puteți măsura progresul?
Alfie Kohn: „Ei bine, nu se măsoară. A măsura înseamnă a transforma în numere și este nedrept față de realitatea lucrurilor pe care le evaluezi. Dar puteți evalua calitatea, atât a predării cât și a învățării, în termeni calitativi, în loc de termeni cantitativi. Și există multe scrieri ale experților despre cum să se evalueze autentic învățarea.
De exemplu, elevii își pot strânge activitățile pe care le-au făcut la școală într-un fel de portofoliu, la fel cum fac artiștii și arhitecții, care își strâng lucrările pentru a indica ceea ce sunt capabili, ceea ce au obținut. Elevii pot face acest lucru și apoi pot împărtăși părinților ceea ce au reușit, sau elevii pot fi angajați în proiecte care oferă ceva la sfârșit, o performanță, care demonstrează că au înțeles literatura, istoria, matematica sau științele, fără a da niciodată un examen și fără a fi evaluat vreodată în funcție de o anumită scară numerică”.