După ce națiunile occidentale au anunțat anul trecut interzicerea petrolului rusesc ca răspuns la invadarea Ucrainei, o rafinărie grecească ce deservește armata americană le-a spus investitorilor că nu mai tranzitează petrol rusesc interzis și că a găsit alte surse, arată o investigație a jurnaliștilor de la The Washington Post.
Dar a existat un motiv pentru care petrolul rusesc, cel puțin pe hârtie, a putut fi îndepărtat atât de ușor din lanțul de aprovizionare.
Produsele petroliere originare din Rusia au continuat să curgă către rafinăria Motor Oil Hellas de la Marea Egee, în Grecia, scriu jurnaliștii care au consultat documente de transport și comerț. Numai că pe o nouă rută, la sute de kilometri depărtare de instalația de stocare a petrolului din Turcia, printr-o călătorie menită să ascundă amprenta rusească asupra petrolului, pentru ca proprietatea asupra produselor să poată fi schimbată pe traseu înainte de a ajunge în Grecia.
La suprafață, aprovizionarea rafinăriei cu păcură de la terminalul de transport maritim Dortyol din Turcia părea să confirme embargoul impus de Casa Albă și de liderii UE petrolului rusesc, pentru a-l priva pe președintele Vladimir Putin de venituri cruciale în finanțarea agresiunii sale militare asupra Ucrainei invadate pe 24 februarie 2022.
Faptul că acele transporturi conțineau materiale originare din Rusia arată de fapt permisivitatea sancțiunilor și eșecul aplicării lor.
Amestecarea produselor de diferite origini pe măsura depozitării lor, în drumul păcurii din Dortyol către Motor Oil Hellas, a asigurat o cantitate mare de produs rusesc în amestecul respectiv, potrivit experților din industrie cu cunoștințe aprofundate despre fluxurile de petrol, care au revizuit datele de expediție și comerț, consultați de Washington Post.
„Nu văd nicio altă concluzie posibilă decât că combustibilul rusesc va ajunge la Motor Oil Hellas”, a spus Robert Auers, modelator de rafinărie și analist de piață al combustibililor rafinați la firma de cercetare RBN Energy.
The Washington Post a folosit înregistrări de transport maritim și alte documente pentru a urmări fluxul de păcură, o categorie de materiale folosite pentru a face produsele pe care Pentagonul le cumpără pentru nave și avioane.
Proiectul de Supraveghere Guvernamentală, un grup nonprofit de supraveghere cu sediul la Washington, a scos la suprafață unele dintre aceste înregistrări de transport în timp ce pregătea un raport cu informații de la Data Desk, o firmă de consultanță care investighează companiile de combustibili fosili.
În ultimii doi ani, Dortyol a primit 5,4 milioane de barili de păcură pe mare. Cu excepția a 1,9 milioane de barili, restul cantității este din Rusia, conform înregistrărilor de transport maritim și a datelor comerciale de la Refinitiv, o firmă de date financiare specializată pe piețele de mărfuri.
De când sancțiunile Uniunii Europene au intrat în vigoare în februarie, transporturile rusești către Dortyol au totalizat 2,7 milioane de barili sau mai mult de 69% din păcura transportată pe mare către Dortyol în acea perioadă.
De asemenea, din februarie, a constatat publicația, Dortyol a livrat în total 7 milioane de barili de păcură, dintre care 4,2 milioane de barili au mers către Motor Oil Hellas. Transporturile respective au reprezentat cel puțin 56% din toată păcura primită de rafinăria grecească.
Cantitatea exactă de păcură de origine rusească din produsele pe care Pentagonul le achiziționează nu a putut fi determinată. Aceste produse sunt rafinate folosind mai multe ingrediente care nu pot fi urmărite toate prin producție.
De asemenea, nu s-a putut stabili dacă, la un moment dat în timpul călătoriei sale, păcura din Rusia a fost reetichetată ca provenind din altă țară.
Certificatele de origine, documentele care descriu proveniența unui transport de petrol, nu sunt înregistrări publice.
Pentagonul a semnat noi contracte în valoare de aproape 1 miliard de dolari cu rafinăria greacă de când interdicția din SUA a intrat în vigoare în martie anul trecut, arată datele privind contractele federale.
Din februarie, peste 1 milion de barili de carburanți de la Motor Oil Hellas au fost, de asemenea, livrați către cumpărători guvernamentali și corporativi din Italia, Franța, Spania și Marea Britanie, potrivit înregistrărilor de transport maritim.
Joe Yoswa, purtător de cuvânt al Agenției de Logistică pentru Apărare a Pentagonului, care se ocupă de achizițiile de combustibil pentru armata americană, a declarat într-un e-mail că agenția „nu știe” că combustibilul din Rusia este direcționat către furnizorul său grec.
Agenția a spus că contractorii săi, inclusiv Motor Oil Hellas, „sunt responsabili pentru asigurarea conformității cu legile și reglementările aplicabile privind afacerile cu Rusia și companiile ruse” și „trebuie să certifice conformitatea lor cu astfel de legi și reglementări ca parte a procesului de achiziție”.
Produsele care intră în carburanții pe care îi achiziționează de la Motor Oil Hellas sunt „supuse modificărilor în mod constant și ar putea fi diferite de la o livrare la alta”, a scris Yoswa. Urmărirea originilor sale „pentru o anumită livrare de produs rafinat ar fi dificilă sau imposibilă”, spune acesta.
Motor Oil Hellas a scris într-un comunicat că compania „nu cumpără, procesează sau comercializează petrol sau produse rusești și că toate importurile sale sunt certificate de origine nesancționată.” Compania nu a răspuns la întrebări specifice despre natura acestei certificări sau dacă ia măsuri pentru a se asigura că este exactă.
Oficialii de stat turci și reprezentanții turci ai Petroleum Corporation, care a preluat proprietatea asupra mai multor transporturi de păcură către Dortyol, nu au răspuns întrebărilor referitoare la originea combustibilului.
Oficialii de la Global Terminal Services, care deține rafinăria Dortyol, au spus într-un e-mail că sunt doar un „intermediar” pentru a stoca produse și că niciun moment nu dețin produsele pe care le depozitează. Ei au spus că nu acceptă transporturi de la nave sub pavilion rusesc și „se conformează pe deplin cu regulile și reglementările locale și internaționale aplicabile”, inclusiv menținerea unui „proces de conformitate robust” cu privire la regimurile de sancțiuni.
Un petrolier este ancorat la complexul Sheskharis, parte a Chernomortransneft JSC, o subsidiară a Transneft PJSC, din Novorossiysk, Rusia, marți, 11 octombrie 2022, una dintre cele mai mari instalații pentru petrol și produse petroliere din sudul Rusiei.
Conform măsurilor impuse prin sancțiuni, instalațiilor turcești li se permite să accepte combustibil rusesc, dar rafinăria greacă nu poate.
O abordare relaxată a sancțiunilor
În cel puțin cinci transporturi din acest an din Rusia către Dortyol, păcura a fost deținută inițial de gigantul petrolier rus Rosneft, arată înregistrările comerciale. După ce a fost încărcată pe o cisternă la Marea Neagră, marfa a fost achiziționată în fiecare caz de o firmă cu sediul în Emiratele Arabe Unite.
Proprietatea a fost ulterior transferată unor entități controlate de compania petrolieră de stat turcă, iar produsul a fost livrat la Dortyol.
Într-un e-mail adresat The Washington Post, un purtător de cuvânt al Rosneft a spus că compania nu urmărește destinația combustibilului pe care îl vinde, ci „respectă strict standardele internaționale general acceptate”.
Firma din Emiratele Arabe Unite, Fossil Trading FZC, nu a răspuns solicitărilor redacției de a face comentarii.
În conformitate cu prevederile embargoului impus de UE, cumpărătorii „ar trebui să facă efortul corespunzător de a evalua originea uleiului și ar trebui să se bazeze pe documentația de care dispun pentru a determina originea uleiului, care poate include certificate de origine”.
Autoritățile de reglementare din SUA și UE au avertizat în mod repetat companiile că certificatele de origine pot fi frauduloase. Numeroase autorități și companii au puterea de a le întocmi și nu există un sistem centralizat care să le confirme autenticitatea.
În industria petrolului, Turcia a devenit cunoscută ca un loc în care este puțin probabil ca astfel de certificate să fie contestate, a declarat George Voloșin, expert în infracțiuni financiare la Asociația Specialiștilor Certificați împotriva Spălării Banilor.
„Nu încearcă în mod activ să oprească acest lucru”, a spus Voloșin. „Nu au niciun stimulent. Este un comerț foarte profitabil care aduce bani Turciei, care este în relații bune cu Rusia. Așa că abordează reglementările foarte relaxat, preferând să aibă încredere în documentele care le-au fost date fără a pune întrebări.”
Sancțiunile occidentale au fost concepute pentru a da o lovitură economică severă Rusiei, unde veniturile din petrol și gaze reprezintă aproape jumătate din bugetul național și ajută la finanțarea războiului dus de Putin în Ucraina.
Dar economia Rusiei s-a dovedit neașteptat de rezistentă, în mare parte datorită ocolirii sancțiunilor.
Liderii occidentali au adoptat o abordare prudentă pentru a reprima contravenienții, chiar dacă veniturile din petrol ale Rusiei au crescut în timpul verii, urcând la niveluri dinainte ca interdicția să fie pe deplin implementată.
Costul petrolului a depășit limita de preț impusă de Occident, lăsând administrația Biden să caute strategii pentru a opri ocolirea sancțiunilor.
Departamentul de Trezorerie, care administrează și aplică sancțiunile economice, a refuzat să răspundă la întrebări specifice cu privire la originea produselor pe care guvernul american le cumpără de la Motor Oil Hellas, dar a emis o declarație prin intermediul purtătorului de cuvânt Megan Apper.
„Suntem concentrați pe coordonarea cu aliații și partenerii noștri pentru a reduce veniturile Rusiei din vânzările sale de petrol și pentru a limita capacitatea Kremlinului de a-și finanța războiul barbar împotriva Ucrainei, inclusiv prin plafonul nostru de preț pentru exporturile rusești de energie”, a spus ea.
O vedere generală asupra terminalului de păcură Novorossiysk (NMT) din portul de la Marea Neagră Novorossiisk, Rusia, 30 mai 2018.
„Acesta este în mod clar ceva despre care ați crede că administrația nu ar fi vrut să se întâmple”, a spus Brian O'Toole, de la Atlantic Council, fost consilier principal la Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC), care supraveghează sancțiunile SUA. „Aș dori să pot spune măcar că partea despre cumpărarea acestui combustibil de către Departamentul Apărării mă surprinde, dar nu. Trezoreria tocmai a început să se implice în aplicarea acestor sancțiuni.”
O'Toole și alți experți în sancțiuni au spus că cumpărarea de combustibil care a fost pur și simplu rebranduit este interzisă rafinăriilor europene și clienților acestora. Iar cumpărătorii pot fi considerați răspunzători chiar dacă nu cunoșteau originea unui bun potențial sancționat, au spus aceștia.
„OFAC are o istorie lungă de a sancționa oameni care ar fi trebuit să știe”, a spus O'Toole.
Motor Oil Hellas, o firmă cotată la bursă, este un furnizor cheie al Pentagonului de ani de zile. Începând cu anul fiscal 2019, Agenția de Logistică a Apărării a plătit companiei mai mult de 1,1 miliarde de dolari, făcând-o unul dintre primii 10 contractori ai agenției printre furnizorii de combustibil și produse petroliere, potrivit firmei Deltek, care urmărește achizițiile guvernamentale din SUA. O comandă de achiziție de 479 de milioane de dolari a fost finalizată în mai.
Proiectul privind supravegherea guvernamentală (POGO), care pledează pentru transparența guvernamentală și protecția avertizorilor, și-a împărtășit constatările inițiale cu The Washington Post după ce a urmărit câteva luni de date despre mărfuri. Grupul și-a publicat propriile constatări într-un raport intitulat „Pentagonul cumpără combustibil produs din petrol rusesc”, scris de anchetatorul Jason Paladino.
Majoritatea înregistrărilor suplimentare utilizate de publicație provin de la Refinitiv și Kpler, o platformă care urmărește mărfurile energetice globale.
Cumulate, cele două rânduri de înregistrări arată când produsele au părăsit un anumit terminal, cine deținea mărfurile, pe ce nave au fost expediate și unde au fost descărcate. Publicația a revizuit, de asemenea, imaginile prin satelit și datele de urmărire a navelor de la MarineTraffic pentru a confirma vizitele în port ale navelor.
Petroliere la complexul Sheskharis, parte a Chernomortransneft JSC, subsidiară a Transneft PJSC, din Novorossiysk, una dintre cele mai mari instalații pentru petrol și produse petroliere din sudul Rusiei, octombrie 2022.
Călătoria motorinei în vid
Un tip de păcură care pare să facă această călătorie din Rusia până în Grecia este motorina în vid. O analiză despre ea făcută rafinăriei Motor Oil Hellas de firma de cercetare Wood Mackenzie arată că este un ingredient în tipurile de combustibil pentru avioanele armatei SUA, pe care rafinăria îl vinde armatei.
Din februarie, toată motorina în vid care a mers la Dortyol, sau cel puțin 1,7 milioane de barili, a venit din Rusia, potrivit datelor de transport maritim.
Înregistrările de transport maritim și comercial arată că 198.000 de barili de motorină rusească au sosit în Dortyol în iulie, schimbându-și proprietarii de mai multe ori pe parcurs. Un transport de dimensiuni similare a fost mutat de la Dortyol la Motor Oil Hellas câteva săptămâni mai târziu. Același model de expediere a avut loc de multe ori de când interdicțiile din SUA și UE au intrat în vigoare, a constatat The Washington Post.
„Există un flux de VGO care merge în Turcia și, în mod miraculos, același VGO se întâmplă să ajungă în Grecia”, a declarat Viktor Katona, șeful analizei brute de la Kpler.
Odată ajuns la Motor Oil Hellas, acea motorină în vid este amestecată cu cantități mult mai mari de țiței din alte țări într-o unitate special concepută pentru a face combustibil pentru avioane cu acele ingrediente.
Alte produse petroliere de origine rusă care au fost expediate la Dortyol în cantități mari pot fi folosite pentru a face motorină navală. Navele din terminalul turcesc au livrat apoi astfel de produse către Motor Oil Hellas, care vinde motorină navală armatei americane.
Conform sancțiunilor, Motor Oil Hellas și alți cumpărători occidentali nu pot importa produse petroliere rusești.
Ei pot importa produse fabricate cu petrol rusesc dacă uleiul respectiv a fost rafinat extensiv și transformat într-un alt combustibil după ce a părăsit Rusia. În astfel de circumstanțe, noul produs poate fi etichetat ca provenind din țara în care a avut loc rafinarea, au spus experții.
Analiştii au spus că Dortyol nu face o astfel de rafinare, iar proprietarii terminalului au spus în declaraţia lor că „nu au nicio relaţie directă nici cu rafinăria, nici cu producătorul”. Din cauza infrastructurii necesare, produsele nu au putut fi rafinate extensiv în timpul tranzitului prin Marea Neagră.
„Sancțiunile sunt destul de explicite în acest sens”, spune Alan Gelder, vicepreședinte la Wood Mackenzie, specializat în rafinarea, chimia și cercetarea pieței petrolului. „Trebuie să treci printr-o rafinărie și un proces de transformare. Asta nu se întâmplă aici.”
Armata americană preia produse de la Motor Oil Hellas pe cisterne cu nume precum Overseas Sun Coast, Stena Polaris și Valtellina. Cisternele depozitează apoi combustibilul în locuri precum baza navală Rota din Spania, care găzduiește mai multe nave de război americane, o bază a forțelor aeriene americane numită Lajes Field situată în Insulele Azore și baza NATO Souda din insula grecească Creta.
La începutul lunii septembrie, carburanți pentru avioane în valoare de 38 de milioane de dolari, rafinat la Motor Oil Hellas, folosind motorină în vid, a fost încărcat într-un tanc sub pavilion american și livrat săptămâni mai târziu la Navy Support Facility Diego Garcia, o bază a marinei americane din Oceanul Indian.
Combustibilul pentru avioane și motorina navală de la Motor Oil Hellas circulă prin Europa. La un moment dat, liderii occidentali s-au arătat îngrijorați de ineficiența sancțiunilor, iar oficialii ucraineni avertizează că abordarea laxă a aplicării lor subminează efortul de a slăbi forțele rusești implicare în invazia din Ucraina.
„Nici o țară din lume nu va fi în siguranță dacă impunem sancțiuni și nu le aplicăm”, a declarat Oleksandr Novikov, șeful Agenției Naționale pentru Prevenirea Corupției în Ucraina, într-o declarație transmisă publicației.
„Dacă Rusia, în ciuda restricțiilor, este capabilă să furnizeze petrol peste limita de preț și să-l vândă țărilor care au impus sancțiuni, va descuraja amenințarea cu astfel de sancțiuni pe alți agresori să declanșeze un război? Răspunsul este evident: nu.”
Turcia nu este singura care facilitează vânzarea de combustibil rusesc.
Rafinăriile din India sunt însetate de petrol rusesc de când Statele Unite și UE au decis să impună plafonul de preț. Plafonul a permis Indiei să obțină o afacere profitabilă cu țițeiul rusesc, despre care datele din industrie arată că acum reprezintă 40% din petrolul care curge în această țară, unde este rafinat și poate fi adesea exportat în altă parte.
Teoretic, sancțiunile au fost concepute pentru a permite fluxul continuu al unui astfel de petrol, atâta timp cât Rusia este obligată să-l vândă cu o reducere foarte mare. Dar aplicarea laxă a sancțiunilor duce, de asemenea, la încălcări ale plafonului de preț, înșelăciunea pe scară largă permițând Rusiei să-și vândă petrolul pentru mult mai mulți bani decât permit sancțiunile.
Amenințările administrației Biden cu sancțiuni sunt dezmințite de contractele propriei armate, despre care experții spun că este complice la ocolirea sancțiunilor împotriva produselor petroliere originare din Rusia.
„Armata SUA nu a făcut verificările cuvenite cu privire la originea acestui petrol”, a declarat Isaac Levi, analist la Centrul de Cercetare pentru Energie și Aer Curat, o organizație nonprofit europeană care urmărește fluxul de petrol rusesc. „Nu este greu să vezi de unde vine”, a conchis el.