Cum stă România în fața Rusiei care „își arată mușchii”

„We prey, they pray” (Noi vânăm, ei se roagă) este deviza escadrilei 53 „Warhawks” (șoimii de război), din care fac parte cele 12 perle second-hand ale Forțelor Aeriene Române, avioanele F-16 modernizate în Portugalia. Casa lor este la bătrâna bază aeriană 86 de la Borcea, care a înflorit, de când românii și americanii au pompat bani aici, pentru a crea infrastructura necesară noilor aparate. Aceste avioane sunt cea mai modernă armă a aviației de luptă românească, iar armata a „luptat” îndelung până ca decizia politică de a le achiziționa să prindă viață, în 2013. Ele sunt primele care intră în contact cu unitățile rusești comasate în Marea Neagră.

„Este foarte multă activitate cu Rusia. Din 2014 încoace, au loc în fiecare an zeci de „alpha scrambles” cu Rusia. Nu vă imaginați că fac ceva. Este doar o paradă de forță. Ei ne arată că sunt prezenți în Crimeea, noi trebuie să le arătăm că suntem aici”, povestește locotenent-comandorul Mihai „Mitză” Marin, comandantul adjunct al escadronului de F-16 românesc.

În perioada aceasta, „Mitză” și Vlad „Dodo” Crețu, unul dintre primii piloți români de F-16, se ridică de la sol zilnic, pentru acele „alpha scrambles”, adică situații reale de luptă. În permanență, România are două avioane de luptă pregătite să se ridice de la sol în 15 minute și să asigure misiuni de „poliție aeriană”. Avioanele rusești de luptă nu pătrund în spațiul aerian românesc, însă nu își anunță planul de zbor și intră în zona aeriană de aproximativ 65 de kilometri (40 de mile marine) din dreptul României, de deasupra Mării Negre. Românii sunt obligați să ridice avioane gata de luptă, pentru a fi pregătiți de mai mult din partea piloților ruși.

SEA SHIELD 2019 - Cel mai mare exercițiu naval din Marea Neagră

​Escadrila 53 este „crema” Forțelor Aeriene Române, continuând tradiția aviației din al Doilea Război Mondial, când această unitate a avut cea mai bună performanță în luptă: a doborât 52 de avioane inamice și a pierdut doar unul. Astăzi, „șoimii războinici” sunt șchiopi. Nici măcar nu sunt o escadrilă întreagă. Le mai trebuie încă 5 F-16, ca să ajungă la dimensiunea standard de 17 avioane, lucru pentru care „există voința și decizia politică”, după cum ne asigură generalul Nicolae Ciucă, șeful Statului Major al Apărării.

Când le zici de F-35, cel mai modern avion de luptă al armatei SUA, și de faptul că americanii au pus România pe lista exclusivistă de potențiali clienți pentru această tehnologie, „șoimii” de la Borcea zâmbesc amar. „Nu putem decât să ne bucurăm de această ipoteză”, spune pentru Europa Liberă generalul Cătălin Băhneanu, comandantul bazei 86 Borcea.

F-16 escadrila 53 Borcea

Pe mare, situația e tot în aer: blocarea corvetelor e o vulnerabilitate

Pe mare, situația stă poate chiar mai rău decât în aer. Forțele Navale românești sunt cele mai văduvite de achiziții de armamente moderne din întreaga armată. „Nu pot să neg că navele unor țări din Marea Neagră îmbătrânesc. Nu navele neapărat, ci echipamentele din dotare. Nu arăt cu degetul, și Olanda are nave vechi, dar echipamentele trebuie upgradate”, spune comandorul olandez Boudewijn Boots, șeful grupului naval permanent numărul 2 al NATO, din care face parte și fregata românească Regele Ferdinand, „nava-amiral” a României - o fregată britanică de tip 22, veche de peste 30 de ani și modernizată, dar cam lipsită de armamente și echipamente moderne, în comparație cu nava-fanion a grupului naval 2 al NATO, fregata olandeză Evertsen.

Și pe mare, Rusia e cel puțin la fel de prezentă în apropierea României, cu întreaga flotă militară de la Sevastopol, din Crimeea. „Vedem că suntem monitorizați de către unitățile rusești, și-au arătat prezența cât suntem aici. Totul este safe, doar ne uităm unii la alții, respectăm regulile jocului. Și-au arătat mușchii”, povestește comandorul Boudewijn Boots cum au decurs ostilitățile în timpul celui mai mare exercițiu naval din Marea Neagră, Sea Shield 2019, pe care România l-a condus.

Și pe mare, la fel ca în aer, înzestrarea armatei române este șchioapă. Achiziția celor 4 corvete și modernizarea fregatelor din dotare este un program blocat deja de 3 ani, după ce încredințarea directă către olandezii de la Damen, făcută de guvernul Cioloș, a fost anulată de guvernul PSD, care apoi a blocat noua procedură de achiziție, sesizând parchetul militar cu suspiciuni de ilegalități comise chiar în Ministerul Apărării, despre care nu există niciun detaliu public.

„Este clar că am demarat programul de corvete pentru că ne lipsește această capabilitate. Este o vulnerabilitate și abia așteptăm să fie reluat”, spune pentru Europa Liberă generalul Nicolae Ciucă. Pe mare, militarii se țin tare, pentru că ei se pot antrena cât pot de bine doar cu ce li se dă să lucreze: nu e nicio vulnerabilitate, spune comandorul Marian Ciobotaru, comandantul fregatei Regele Ferdinand, cât timp fregatele sunt funcționale și ne facem treaba cu ele, însă desigur că niște corvete ar spori capabilitatea navală a României.

​Cu Rusia în coastă. Peștișorul de aur al lui Meleșcanu: Vreau o prezență NATO mai mare

Ministrul Apărării, Gabriel Leș, pare să fi atins echilibrul înțelepciunii de tânăr și face o evaluare corectă a situației din flancul estic românesc: „Nu vreau nici să dramatizăm situația existentă, dar nici să nu fim atenți la ceea ce se întâmplă în zonă. Înțelegem că propaganda Rusiei este îndreptată împotriva întregii Alianțe și vor face tot ce le stă în putință ca să scadă din coeziunea Alianței. Sunt vecinii noștri, din punct de vedere geografic nu putem să facem nimic în această privință. Nu putem să nu înțelegem toate amenințările care vin în ultima vreme din zona Rusiei, să nu le percepem. Rusia a reușit să altereze mult situația de securitate din regiunea noastră”.

După 2014, când Rusia anexat Peninsula Crimeea din teritoriul Ucrainei, Marea Neagră a dat în clocot. „Toată lumea vede acum Crimeea ca pe o platformă de proiectare a forței pentru Rusia, este foarte ușor să vezi cum își pot proiecta forțele din Marea Neagră în Mediterană și Marea Egee”, explică generalul Nicolae Ciucă.

Și șeful Statului Major al Apărării, ca și ministrul Leș, care a atacat în instanță prelungirea mandatului lui Ciucă de către Iohannis, dar a pierdut, nu se repede la scenarii fierbinți cu Rusia, atunci când e întrebat dacă i se pare posibil ca Rusia să intre într-un război convențional cu o țară NATO: „Ca soldat, nu trebuie să zici niciodată că ceva nu este posibil. Există posibilitatea, dar probabilitatea acestei posibilități nu este un risc înalt. Este de nivel jos”.

Rusia este amenințarea de la Est, iar cu asta sunt de acord toți jucătorii NATO. Problema este că NATO alocă diferențiat resursele de descurajare a acestei amenințări: mai mult la nord, în țările baltice și Polonia, și mai puțin la sud, în România și Bulgaria. Marea Neagră a devenit doar recent o preocupare de prim plan în acțiunile NATO, deși România a dus, cât s-a priceput, lobby pentru concentrarea atenției aici, unde Rusia este disproporționat de puternică față de restul actorilor din regiune. În Marea Neagră au loc din ce în ce mai des exerciții NATO, iar pe uscat SUA și-au trimis de ceva vreme forțele rotaționale care stau câte 9 luni pe teritoriul României, iar NATO forțe pentru a operaționaliza brigada multinațională de la Craiova.

Nu destul, consideră ministrul de Externe Teodor Meleșcanu. Pus în fața scenariului de tip „peștișorul de aur”, Meleșcanu a spus, în cadrul unei întâlniri cu presa, la care a participat și Europa Liberă, că ar avea o mare dorință: „Aș vrea să văd o prezență mai importantă a NATO în bazele noastre terestre, dar și pe Marea Neagră. Îmi dau seama că avem un batalion important în România, sub auspiciile NATO, dar când te uiți la compoziția sa, vezi că avem reprezentanți din SUA, Canada, Marea Britanie și Polonia. Și punct”.

România, printre premianții clasei în NATO. Îngrijorarea unui diplomat american despre București

România face parte dintre cele 8 state NATO, din totalul de 29 de membre, care și-a asumat angajamentul și a alocat 2% din PIB pentru Apărare. Doar SUA, Marea Britanie, țările baltice (Estonia, Lituania și Letonia), Polonia și Grecia au mai reușit acest lucru deocamdată. România a cheltuit în 2018 1,92% din PIB pe apărare, adică în jur de 3,87 de miliarde de euro. Rata de alocare a acestor bani pentru achiziția de echipamente, de 34%, este printre cele mai mari din NATO. România e depășită la acest capitol doar de Letonia și de Luxemburg.

Cu câteva importante programe de achiziție blocate sau în întârziere, Armata se află într-o situație ingrată: are bani, are lista de cumpărături făcută, dar „jucăriile” noi de care are atâta nevoie îi vor veni în dotare abia peste câțiva ani. Și acesta este doar începutul, explică generalul Nicolae Ciucă.

„Cumpărarea tuturor acestor echipamente noi, armamente, rachete, corvete nu înseamnă că am rezolvat problema. Este o mare diferență între a le avea și a avea capabilitatea. Ca să creezi o capabilitate, durează mult, este nevoie de un angajament de educație și de antrenament, este un proces care are nevoie de răbdare și de o coerență foarte puternică. De aceea, încercăm să fim echilibrați în optimismul nostru de a spune – avem aceste capabilități mâine”, spune șeful Statului Major al Apărării.

SUA, care militează intens pentru ca toți aliații NATO să pună banii pe masă pentru apărarea comună, nu pot decât să laude România pentru angajamentul de 2% pentru Apărare, însă ridică din sprânceană la situația de la București.

„NATO și cu siguranță SUA devin îngrijorate dacă un aliat investește resurse în proiecte care nu sunt coerente sau sincronizate cu ce a cerut NATO. Devenim foarte îngrijorați și dacă acele capabilități nu au fost livrate la timp”, spune pentru Europa Liberă un diplomat american, care evocă și o cifră frustrantă: dacă Marea Britanie iese din UE, 82% din bugetul NATO va fi asigurat de state din afara UE, SUA fiind marele contributor, cu peste 50% din banii Alianței.