Premiu european pentru proiectele de patrimoniu de la Roșia Montană: „Am făcut pași mici, dar suntem pe plus!”

Federația pan-europeană pentru protejarea patrimoniului natural și cultural, european Europa Nostra a anunțat vineri acordarea primului premiu al cetățenilor europeni „Costa Carras” - pentru protejarea moștenirii culturale și naturale aflate în pericol.

Unul din cei mai apreciați experți europeni în patrimoniu, Costa Carras vicepreședinte al Europa Nostra din anii '70, într-o vizită la Roșia Montană, în 2014. Distincția primită de ARA, pentru munca de protecție a patrimoniului în pericol poartă numele specialistului care a decedat în 2022.

Un juriu independent, format din specialiști în domeniu, a desemnat drept câștigătoare Asociației ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie) pentru „munca exemplară în mobilizarea cetățenilor pentru promovarea și protejarea moștenirii inestimabile din Roșia Montană, din Transilvania, România”.

Patrimoniul, pilon al dezvoltării durabile

După intervenții de urgență la biserici monument istoric din Roșia Montană, începând cu 2007, asociația a lansat în 2012 programul „Adoptă o casă la Roșia Montană”, prin care aproximativ 20 de imobile au fost sau sunt în curs de restaurare, pentru alte câteva zeci fiind realizate planurile tehnice.

Voluntar, pe unul din șantierele organizate în programul „Adoptă o casă la Roșia Montană”.

De atunci, peste 1.200 de voluntari, studenți la Arhitectură dar și alte persoane interesate de patrimoniu, au participat la tabere de vară în care au muncit pe șantiere or au învățat tehnici de lucru în domeniul patrimoniului și de restaurare a acestuia.

Totul sub coordonarea echipei ARA, în special a Claudiei și Virgil Apostol, arhitecți și cofondatori ai asociației, dar și a multor altor specialiști.

Taberele de vară au fost dublate de o sumedenie de cercetări, prezentări, evenimente organizate cu ocazia Zilei Patrimoniului și consultanță constantă pentru proiecte ale altor organizații sau chiar autorități locale.

„Premiile de acest gen vin din partea unor jurii și organizații care văd patrimoniul ca un pilon al dezvoltării durabile. Asta este cumva și ideea în jurul căreia se concentrează tot ce am reușit în mică măsură să facem din tot ceea ce se poate face la Roșia Montană”, spune arhitecta Claudia Apostol, cofondatoare ARA, într-un interviu acordat Europei Libere.

Este cea care a lansat în 2012 programul „Adoptă o casă la Roșia Montană”.

Vizită „de lucru” în galeria Orlea, din Roșia Montană. În dreapta, Adrian Petri, moștenitor al unor locuitori ai localității, unul din liderii Roșia Montană Community, grup de inițiativă locală inspirat de activitatea ARA.

„Ce am făcut până acum reprezintă o picătură într-un ocean și asta o spunem de fiecare dată, dar lucrurile încep să se miște. Faptul că autoritățile locale au zece proiecte de reparații / restaurare, inclusiv prin PNRR, lucruri care nu se întâmplau în trecut, spune că suntem totuși pe plus. Mai sunt însă multe de făcut”.

ARA, ferment al „reactivării” patrimoniului în Roșia Montană

Într-o comunitate ce părea scindată aproape iremediabil între „Goldiști” și „ONG-iști”, pe de o parte, suspiciuni reciproce între activiști și cetățenii comunei, prezența ARA în Roșia Montană a rămas un reper de consecvență și angajament față de viitorul alternativ al localității și al zonei; unul centrat pe punerea în valoare a patrimoniului natural, cultural și istoric.

Unul din protestele masive organizate în România în 2013, împotriva proiectului minier plănuit de RMGC la Roșia Montană.

Amintim, subiectul Roșia Montană a fost unul care a generat încă din anii 2000 mobilizări civice și proteste după 2010 aproape fără precedent în România post-decembristă - coordonate de mai multe ONG-uri, inclusiv unele din Roșia Montană - pentru stoparea proiectul minier de anvergură pregătit în zonă.

După ce Roșia Montană a fost inclusă în UNESCO în 2021, zece proiecte de reperații la imobile istorice au fost finanțate cu câte 20.000 de euro prin programul Timbrul monumentelor istorice derulat de Institutul Național al Patrimoniului.

Anul trecut, localitatea din Munții Apuseni a revenit în atenția opiniei publice, după ce, pe fondul ploii abundente, în digul Tăului Mare - parte integrantă a sitului ex-minier - s-a produs o spărtură, necesitând intervenții non-stop ale pompierilor pentru evacuarea în siguranță a apei și protejarea locuitorilor.

Intervențiile au fost „pigmentate” cu neclarități legate de expertizarea incidentului și propunerea alocării unei sume considerabile unei firme cu un patron controversat, sub pretextul unor lucrări de urgență.

Roșia Montană are încă nevoie de o strategie de dezvoltare integrată, servicii culturale, de ospitalitate mai extinse și de noul Plan Urbanistic General (PUG) amânat la nesfârșit, subliniază arhitecta Claudia Apostol.

ARA organizează zilele acestea un simpozion la București, unde Claudia Apostol și Virgil Apostol, soțul ei locuiesc în afara lunilor de vară și toamnă când sunt în Roșia Montană.

Principalele declarații ale Claudiei Apostol:

• Dacă s-a putut la Roșia Montană se pot face lucruri și în alte părți, unde factorii „potrivnici” sunt mai puțini.
• Resursa naturală și culturală sunt resurse inclusiv în sens economic.
• Ce am reușit la Roșia Montană e o picătură într-un ocean, dar lucrurile se mișcă.
• Primăria are opt proiecte (de restaurare) prin PNRR și a avut altele două prin Timbrul monumentelor istorice.
• Sunt lucruri pe care nu le-au avut în trecut, deci suntem deja pe plus.
• În zece ani am avut peste 1.200 de voluntari la școlile de vară, inclusiv persoane peste 60 de ani.
• Prin „Adoptă o casă...” am intervenit la 20 de imobile istorice; am documentat alte câteva zeci, în speranța că vom putea interveni în viitor.

Citiți mai jos interviul acordat de Claudiu Apostol, cofondator ARA și coordonator al programului „Adoptă o casă la Roșia Montană”:

Europa Liberă: Ce înseamnă distincția acordată de Europa Nostra pentru activitatea ARA de la Roșia Montană și ce impact poate să aibă, pentru sensibilizarea autorităților, decidenților?

Claudia Apostol: În primul rând, premiile acestea sunt importante pentru că vin din zona profesională și nu doar juriul, ci organizațiile implicate în aceste demersuri - Federația pan-europeană pentru protecția patrimoniului Europa Nostra și organizația Eleniki Eitaria, înființată de Costa Carras - sunt organizații care își propun în primul rând să promoveze patrimoniul nu doar ca element component al vieții noastre care trebuie păstrat, ci care trebuie valorificat și exploatat până la urmă, fiind o resursă și una extrem de valoroasă.

În jurul acestei idei s-a concentrat cumva și toată activitatea domnului Costa Carras, pe care am avut bucuria să îl cunoaștem, chiar la Roșia Montană.

Despre oameni de calibrul dânsului mereu se spune că sunt vizionari sau că fac istorie și în cazul acesta este întru totul adevărat, pentru că lucrurile sau scenariile pe care le imagina acum zece ani vizitând Roșia Montană încep să prindă contur.

Europa Liberă: Ceea ce face ARA în Roșia Montană se încadrează în viziunea acestui expert?

Claudia Apostol: Da, pentru că patrimoniul este văzut ca pilon al dezvoltării durabile. Asta este cumva și ideea în jurul căreia se concentrează tot ce am reușit în mică măsură să facem din tot ceea ce se poate face la Roșia Montană, pentru că e «o picătură într-un ocean» și asta o spunem de fiecare dată.

Cultura, resursa naturală și culturală sunt resurse inclusiv în sens economic, ele pot oferi în continuare beneficii pentru comunitate în primul rând și pe scară mai largă apoi.

Europa Liberă: În ce măsură s-a întâmplat asta până acum, adică aceste resurse naturale, culturale să fie puse în valoare? Inclusiv prin proiectele pe care le coordonați, dar și ale altora au fost mobilizați meșteri, muncitori, din zonă, mai câte o pensiune, dar e totuși de ajuns?

În foarte-foarte mică măsură, în comparație cu potențialul pe care îl are (localitatea și zona, n.r.). Asta este just și asta am spus-o întotdeauna și tocmai de aceea mergem mai departe, ca să demonstrăm că se poate face, poate că la noi poate cu pași mult mai mici, sau minusculi în comparație cu ce se face în alte zone, care nu au potențialul sau resursa Roșiei Montane.

Arhitectul Virgil Apostol, cofondator și secretar al ARA, la un workshop cu voluntari în Roșia Montană.

Iar legat de impactul poate să îl aibă, nu atât premiul în sine, cât ideea din spatele lui, tocmai acesta ar fi: sunt premii care au rolul de a mobiliza mai departe alte comunități, sau alte organizații să aibă curaj să parcurgă un astfel de drum.

Dacă s-a putut în situații cum e Roșia Montană - sau se va putea mult mai palpabil pe viitor - se poate și în alte cazuri, unde factorii potrivnici sunt poate mai puțini.

Europa Liberă: Ce s-a întâmplat în cele din urmă cu situația Tăului Mare?

Claudia Apostol: În ceea ce privește Tăul Mare există din câte știu unele proiecte care implică instituții subordonate Ministerelor. Una dintre acestea este Institutul Național al patrimoniului, ceea ce este bine, Tăul Mare fiind o componentă a sitului și o componentă de monument tehnic, industrial.

Tăul Mare, după evacuarea parțială a apei din toamna anului trecut, în urma fisurii apărute în dig. Este cel mai cunoscut dintre lacurile folosite mai demult pentru activități miniere. A servit, la fel ca alte locuri din Roșia Montană, drept cadru de film, în comunism.

În ceea ce privește patrimoniul, în rest, revin la ideea că se pot face mult mai multe și e bine să tot repetăm că nevoile acolo sunt enorme și pentru că nu s-a făcut atâția ani, decât la scara acțiunilor noastre, care sunt mult prea mici față de nevoie, dar se mișcă în continuare lucrurile, urmează alte proiecte să intre anul acesta în reparații.

Lucrări (2022) la căminul cultural din Roșia Montană, într-un proiect de reparații finanțat cu 20.000 de euro, prin Timbrul monumentelor istorice, depus de Primăria din localitate.

Sunt finanțări obținute de autoritățile locale prin PNRR, prin Programul de turism cultură, lucruri pe care nu le aveam anii trecuți și de care e bine să ne agățăm, pentru că se deschid niște uși care erau ferecate.

Europa Liberă: E mai multă deschidere din partea autorităților locale, față de proiectele acestea alternative de dezvoltare a zonei?

Claudia Apostol: Trebuie să ne uităm că au avut în ultima perioadă proiecte pe linia aceasta (de reparații / restaurări ale clădirilor istorice, n.r.) pe care în trecut. Dacă ne uităm la cele opt proiecte (de restaurări, n.r.) prin PNRR și la celelalte două prin Timbrul monumentelor istorice, de anul trecut, suntem deja pe plus.

Evident că se poate mult mai mult, dar sunt lucruri care se întâmplă și (le) așteptăm și noi și rămânem acolo să contribuim cu tot ce putem ca lucrurile să ia amploare pe viitor; pentru că este o linie care merită urmată.

Europa Liberă: Urmează bănuiesc o nouă școală de vară din programul Adoptă o casă la Roșia Montană. Care este stadiul?

Am terminat deja înscrierile pentru voluntari, o să fie din nou trei serii de voluntari și o să lucrăm la o parte din șantierele pe care le-am început anul trecut.

Ne bucură premiul acesta, pentru că unul dintre ele sperăm chiar să îl finalizăm anul acesta; pentru noi e o gură de aer acest premiu, 10.000 de euro contravaloarea în bani.

Europa Liberă: Ajută chiar și această sumă?

Claudia Apostol: La scara intervențiilor noastre care sunt foarte riguros planificate, astfel încât cu foarte puțini bani să facem cât mai mult. Ne-am gândit să finalizăm capela din cimitirul romano-catolic, „capolna” cum este numită, din centrul istoric.

Este un obiectiv redus ca dimensiuni, cu câteva probleme destul de serioase de intervenție, dar organizat bine el ar putea să aibă o nouă față la finalul campaniei de anul ăsta.

Voluntari din programul „Adoptă o casă la Roșia Montană” pe șantier, coordonați de arhitectul Virgil Apostol.

Mai vrem să intervenim la fosta Casină din centrul istoric și o serie de intervenții „design and build”, cum le zicem noi, pentru promovarea patrimoniului; e un mic subprogram pe care l-am inițiat anul trecut, intervenții mici sau mai puțin mici, oricum nu mari, de facilitare a parcurgerii turistice a sitului.

Anul trecut am terminat un punct de belvedere care funcționează și ca un mic spațiu de expoziție de fotografii vechi și care oferă un bun prilej să descoperi și înălțimile din jurul Roșiei Montane, de unde să ai o privire de ansamblu asupra centrului istoric cu un mic ghidaj.

Punct de belevedere amenajat anul trecut de arhitecți și voluntari, ce oferă o priveliște naturală asupra împrejurimilor Roșiei Montane.

L-am terminat toamna târziu, ne-am bucurat că a fost primit cu entuziasm și de localnici, de multe ori vedem că ajung acolo și pun fotografii și e un sentiment fain.

Vrem să continuăm mai mult elemente de genul acesta, nu doar pentru vizitatorii ocazionali sau pentru cei care revin la Roșia Montană.

De anul trecut, specialiștii ARA au lansat o serie de noi pliante și hărți pentru turiștii care ajung la galeriile romane din localitate, care îi îndeamnă să descopere mai multe despre Roșia Montană.

Există atât de multe informații despre acest sit și ele nefiind neapărat expuse sau la îndemâna celui care vizitează încercăm și aici să facem lucrurile să se îndrepte într-o direcție mai bună.

Europa Liberă: „Mobilizarea masivă a cetățenilor” pe care ați generat-o, potrivit descrierii din motivarea premiului în ce o traduceți, de-a lungul anilor? Câți tineri au participat la taberele / școlile de vară din „Adoptă o casă” ?

Claudia Apostol: Chiar am avut astă-toamnă curiozitatea să ne uităm pe fișele de înscriere de-a lungul anilor, au fost peste 1.200 de voluntari (participări anuale) care au venit au stat cel puțin o săptămână, dar marea majoritatea două săptămâni, pentru că acesta e sistemul pe care îl promovăm, serii de câte două săptămâni.

Studenți și alți voluntari participanți la una din sesiunile școlii de vară de la Roșia Montană, în 2022. În stânga, Claudia Apostol și Virgil Apostol (al doilea și al treilea din stânga).

Majoritatea sunt studenți la Arhitectură, pentru că ei știu deja unii de la alții de școlile noastre de vară și nici nu prea apucăm să facem promovare că se ocupă locurile, dar și tineri din domenii conexe, asociate patrimoniului, dar și persoane trecute de prima tinerețe, dar care doresc să se facă utile.

Probabil ideea asta de voluntariat ne menține tineri; avem destul de mulți participanți trecuți de 60, chiar 65 de ani și care revin, bucuroși că pot să se integreze într-un grup format majoritar din tineri, de altfel.

Europa Liberă: Premiul a venit în urma unei candidaturi, a unei înscrieri într-o competiție?

Claudia Apostol: Am fost pur și simplu nominalizați. Ne mândrim cu lucrul acesta, cum ne mândrim și cu faptul că am fost în 2021 pe lista nominalizărilor pentru premiile Miss van der Rohe, pentru arhitectură contemporană, acum doi ani.

Vorbim de arhitectură contemporană, în condițiile în care noi facem totuși recuperare de patrimoniu și este o chestie teribil de îmbucurătoare.

Patrimoniul nu trebuie doar păstrat ci este o resursă, inclusiv economică, pentru comunitate, spune Claudia Apostol.

Îți dai seama că începe să se schimbe un pic paradigma cumva și că genul de intervenții pe care le facem noi nu mai sunt disociate de arhitectura contemporană, ci ele sunt înțelese ca fenomen parte a arhitecturii contemporane, devin una din manifestările arhitecturii contemporane.

Și acelea sunt premii la care nu ne-am nominalizat singuri, ci alți specialiști, sau oameni - care au privit supărați pe noi că nu participăm la astfel de concursuri sau premii, pentru că așa se aude mult mai bine, sau de la altă tribună ce se întâmplă acolo (la Roșia Montană, n.r.) - au făcut-o.

Europa Liberă: Pe lângă voluntari, în proiectele de conservare / restaurare sunt implicați și alți specialiști...

Am avut întotdeauna colegi în echipă, care sunt parte din tot acest efrot, colegi arhitecți care ne-au ajutat în coordonarea șantierelor, cu care facem echipă în autorizarea tuturor acestor proiecte, în găsirea celor mai bune soluții, de la ingineri structuriști sau arheologi.

Prezentare în lapidariul galeriilor romane din Roșia Montană.

Am avut acest un sprijin care nu e deloc puțin lucru și e un soi de mobilizare pe care nu știm cât de des o vedem.

Europa Liberă: A existat și sprijinul acordat prin Timbrul patrimoniului, după includerea pe lista UNESCO...

Europa Liberă: A fost o linie de finanțare acum doi ani deschisă, doar pentru anul acela, 2 linii de finanțări mici, tematice, de câte 20.000 de euro, pentru lucrări de reparații, pentru ROșia Montană, care tocmai intrase în lista patrimoniului UNESCO și Timișoara, în ideea Capitalei Europene Culturale.

Proprietarii a zece imobile din Roșia Montană au fost finanțați cu câte 20.000 de euro pentru reperații, prin Timbrul monumentelor istorice. Bisericile romano-catolică și greco-catolică au obținut fonduri și mai mari, din partea Institutului Patrimoniului, pentru intervenții de urgență.

Ar fi bine să continue astfel de inițiative și în alte părți din țară, pentru că e nevoie și cu un pic de mobilizare în jur și sprijin din alte părți se pot face lucruri, suntem mai mult pe plus.

Europa Liberă: Strategia aceea integrată pentru zonă, de care vorbeați și în trecut, se va contura până la urmă organic pe măsură ce se dezvoltă proiecte în zonă, sau e nevoie în continuare de un astfel de concept, de o viziune de ansamblu?

Claudia Apostol: Întotdeauna e necesară o strategie, indiferent în ce moment al dezvoltării unei așezări sau a unui proiect ne află, care să aducă la laolaltă nu doar proiecte grassroots (la firul ierbii, n.r.) cum e al nostru, dar cumva inițiative venite de sus în jos, care să acorde sprijin.

Sunt primari în țară care își doresc să facă lucruri de acest gen și e bine să găsească sprijin, în primul rând în ceea ce privește finanțarea dar nu în ultimul rând în ce privește asistența specializată pentru așa ceva.

De multe ori poate să fie o lume mare și înfricoșătoare pentru multe autorități locale tot universul acesta al intervențiilor pe patrimoniu sau al definirii unei strategii locale bazate pe un astfel de tip resursă.

E păcat, pentru că există și oameni care doresc și e bine să se întâlnească în același punct toate voințele astea.

Europa Liberă: Vă așteptați la un aflux mai mare de turiști de la an la an, se simte o astfel de tendință?

Sezonul abia începe. În pandemie, nu neapărat în lockdown, au fost destul de mulți turiști, a fost acel moment când oamenii nu prea puteau merge să își facă concedii în alte părți și se putea plimba în jurul localităților din care „fugeau”.

E nevoie de o diversificare a serviciilor care sunt oferite în acest moment în Roșia Montană, toate lucrurile acestea sunt legate cumva, sunt într-un cerc și trebuie să se miște anumite rotițe ca să le poată angrena pe celelalte.

Europa Liberă: Îmi povestea cineva care obișnuia să meargă în zonă, chiar (și) în pandemie, cum spuneați, că nu îi vine să creadă că nu este încă un restaurant în Roșia Montană...

Da, este una din chestiile care lipsesc, dar trebuie să vedem și imaginea mare / „the big picture”. Ca să poți investi în așa ceva trebuie să știi că te poți baza pe un număr constant de turiști, care au unde să stea, au cum să ajungă, au ce vedea.

Au ce vedea dar din păcate nu au întotdeauna la îndemână tot ce te aștepți să găsești într-un sit ca ăsta. Sunt lucruri pe care le luăm pas la pas și e loc pentru oricine vrea să sprijine toate chestiile astea.

Europa Liberă: Câte proiecte au fost prinse / susținute în programul „Adoptă o casă la Roșia Montană”​?

Sunt în diferite stadii, la unele a fost vorba de sprijinit proprietarii să înțeleagă care e decizia corectă în raport cu tipul de casă pe care îl aveau.

Au fost cazuri în care nu am intervenit cu sprijin financiar, sau nu am susținut financiar cu materiale, ci doar cu expertiză sau doar ajutorul cu voluntari, altădată am susținut tot.

Proiectele nu sunt pe același palier. Câteodată o clădire la care muncești foarte mult îți ia mai puțin timp decât la una la care te zbați să autorizezei, sau e o situație mai încâlcită.

Voluntari, pe șantier.

Sunt vreo douăzeci, pe lângă acestea sunt case la care am făcut documentații. Dacă e să ne gândim sunt în jur de vreo 100 de case pe care le-am luat sub lupă și le-am făcut relevee, în speranța că va exista vreodată portiță pentru lucrări de intervenție, să fim cât de cât pregătiți dinainte.

E nevoie de multe lucruri și ce reușim să facem noi la scara la care ne putem întinde noi în limitele resurselor noastre e puțin. Și nu ne e jenă să spunem asta, pentru că vrem să se audă și să fie mai multă inițiativă. Și nu doar aici, ar fi nedrept.

Europa Liberă: Care este stadiul noului Plan Urbanistic General (PUG), un document esențial pentru dezvoltarea integrată?

Claudia Apostol: Îmi e greu să zic, mai mult că sunt discuții probabil legate de cine, cum și cu ce fonduri. Probabil și cu Tăul Mare tot la fel, știu că s-au făcut niște estimări preliminarii, inclusiv cu ce e nevoie, ce tipuri de specialiști, dar nu sunt lucruri în care să fi fost implicată direct.

Vechiul PUG al Roșiei Montane, realizat la comanda companiei canadiene care plănuia proiectul minier din zonă, a fost anulat de instanță în 2016. Documentul tronează încă în birourile Primăriei (în imagine, viceprimarul Vasile Morariu), iar un nou PUG nu a fost încă elaborat.

Europa Liberă: Dar PUG-ul rămâne totuși un demers foarte important, nu?

Claudia Apostol: Sigur, cel mai important, categoric.