Avocatul Poporului despre spitalele de psihiatrie: unii pacienți sunt imobilizați nelegal sau internați fără a doua opinie medicală

O anchetă a Avocatului Poporului ce a avut loc în 2023 scoate la iveală problemele cu care se confruntă unitățile psihiatrice în care sunt internate fără voia lor persoanele cu probleme psihice.

Una dintre cele mai importante rămâne supraaglomerare acestor instituții – problemă pentru care România a fost condamnată, în trecut, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

România a fost condamnată de către CEDO în cel puțin șase cazuri pentru tratamentul persoanelor asistate în spitalele de psihiatrie. Lipsirea de libertate în mod ilegal, condițiile inumane și internarea arbitrară au adus, de asemenea, condamnări.

În 2012, de exemplu, României i se reproșa că în unitățile sale psihiatrice nu există întotdeauna câte un pat pentru fiecare pacient.

Asta făcea ca cei internați să doarmă câte doi în pat, existând riscul de transmitere a unor boli contagioase.

Acesta a fost contextul în care Avocatul Poporului – instituție al cărei rol este de a proteja drepturile și libertățile cetățenilor – a controlat unitățile de psihiatrie din România în care ajung, fără voia lor, persoanele cu probleme psihice.

Reprezentanții Avocatului Poporului au constatat că, în România, încă există saloane cu câte doi sau chiar trei pacienți într-un singur pat.

Raportul instituției exemplică situația de la una dintre secțiile de la Sighetul Marmației, în care reprezentanții Avocatului Poporului au descoperit, în timpul controlului, că într-un salon cu 16 paturi erau internate 24 de persoane.

„Cazurile sociale cronice” reprezintă o altă problemă fundamentală descoperită de Avocatul Poporului.

Spitalele verificate au ajuns locuințe pentru unii dintre pacienții care nu au o locuință sau familie la care să se întoarcă după externare. Astfel, deși starea medicală a acestor pacienți ar permite externarea acestora, ei rămân în spitalele de psihiatrie, pentru a nu ajunge pe străzi.

Avocatul Poporului arată că autoritățile locale ar trebui să găsească soluții pentru internarea acestor persoane în centre medicale și sociale adecvate condiției lor medicale.

Spitalele colaborează cu structurile de asistență socială pentru soluționarea acestor cazuri, dar, de cele mai multe ori, demersurile rămân fără rezultat, din cauza lipsei de servicii comunitare de sănătate mintală în anumite zone, mai ales în nordul țării.

O altă problemă dezvăluită de raport este transportul către spital al persoanelor pentru care se dispune internarea temporară forțată.

Acesta se realizează fie cu ambulanțele, fie cu mașinile poliției, jandarmeriei sau ale autorităților locale, deși cele din urmă nu au nicio autoritate legală.

„Această stare de fapt creează, din păcate, condiții favorabile apariției unor potențiale abuzuri, generate atât de aplicarea discreționară a dispozițiilor legale în vigoare de către autoritățile cu atribuții în domeniu, cât și de lipsa unor proceduri clare pe care agenții constatatori trebuie să le urmeze cu strictețe”, se menționează în raport.

România nu are nici o evidență clară a spitalelor de psihiatrie care pot efectua internări nevoluntare.

Avocatul Poporului reproșează că nu există un Registru unitar la nivel național care să conțină date privind internările nevoluntare și care să ofere informații privind istoricul socio-medical al pacientului internat nevoluntar.

O altă deficiență constatată este aplicarea unor măsuri de restricționare a libertății de mișcare, prin izolarea pacienților în condiții care contravin legii și Normelor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT).

Raportul spune că au fost situații în care izolarea se aplica la patul pacientului, în prezența celorlalți pacienți.

Lipsa unei contra-expertize – o a doua opinie medicală cu privire la necesitatea internării unui pacient la Psihiatrie – este o altă problemă. Aici de vină ar fi și lipsa de personal din aceste unități; în multe există o singură linie de gardă, cu un singur medic psihiatru.

„Există cazuri în care, inițial, pacientul refuză internarea, dar, deși nu se declanșează procedura internării nevoluntare, pacientul rămâne în unitatea medicală, practic privat de libertate și este în final, ”convins” să accepte internarea, așadar, până momentul acceptării internării suntem în prezența unei internări nevoluntare de facto, pacientul fiind însă lipsit de garanțiile corespunzătoare respectării drepturilor sale.”

Situația pentru fiecare spital în parte

Anchetatorii Avocatului Poporului au făcut câte o sinteză a problemelor identificate în spitalele verificate.

Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București

• probleme legate de situația pacienților transferați la alte spitale pentru urgențe medicale, unde internarea nevoluntară este considerată încheiată;
• foaia de observație clinică care însoțește pacientul nu menționează situația juridică a acestuia în cazul transferurilor;
• lipsa evidențelor clare privind situația pacienților internați nevoluntar, care trebuie reevaluați la termenele prevăzute de lege.

Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca, județul Buzău

• dificultăți în rezolvarea situațiilor sociale ale pacienților, cu probleme în reintegrarea acestora în familie sau plasarea în servicii sociale;
• cazuri de pacienți care rămân internați în secțiile de cronici, deși ar trebui să beneficieze de servicii sociale externe;
• imposibilitatea pacienților de a obține a doua opinie medicală pe durata gărzii din cauza lipsei de personal medical în camera de gardă.

Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” Focșani

• durata mare de internare a pacienților internați nevoluntar – 280 de zile în unele cazuri;
• dificultăți în procesul de externare și reintegrare în comunitate a pacienților a căror stare de sănătate nu mai necesită internare, accentuată de lipsa de suport familial și comunitar;
• probleme în identificarea soluțiilor pentru externarea pacienților, cu mențiunea stigmatizării pacienților psihiatrici, în special a celor cu diagnostic de schizofrenie, de către autoritățile locale;
• constatarea deficiențelor în elaborarea procedurilor operaționale la nivelul spitalului, indicând că acestea nu oferă soluții practice și direcții pentru toate situațiile întâlnite la nivelul unității spitalicești.

Spitalul de Psihiatrie „Sf. Pantelimon” Brăila

• în dosarele pacienților internați nevoluntar, se constată absența raportului de transport la spital;
• lipsa raportului în dosarul medical al pacientului internat nevoluntar generează dificultăți în evaluarea respectării drepturilor fundamentale pe durata transportului la camera de gardă;

Institutul de Psihiatrie Socola Iași

• judecarea cererii de confirmare a internării nevoluntare nu se efectuează de urgență;
• audierea pacienților internați nevoluntar nu a fost dispusă în niciun caz;
• măsura de contenționare se aplica la patul pacientului în prezența celorlalți, contrar Normelor CPT.

Spitalul Județean de Urgență Zalău – Secția de Psihiatrie:

• nereguli în condițiile de cazare și lipsa evidenței pacienților cu handicap;
• probleme legate de identificarea reprezentanților legali și informarea autorităților corespunzătoare;
• suspendarea ocupării posturilor vacante a condus la suprasolicitare a personalului;
• lipsa confidențialității actului medical în prezența agenților de poliție;
• nerespectarea termenelor și procedurilor în cazul internărilor nevoluntare.

Spitalul Municipal Sighetu Marmației – Secțiile de Psihiatrie:

• absența internărilor nevoluntare, transformate în internări voluntare în mod eronat;
• probleme în gestionarea pacienților cu patologie psihiatrică pe termen lung;
• comisia de internare nevoluntară nu respectă componența legală;
• supraaglomerare și condiții precare de cazare;
• nerespectarea normelor privind confidențialitatea și măsuri de izolare.