Apropiindu-se sfârșitul anului care marchează trei decenii de la căderea comunismului, presa din întreaga Europă continuă să scrie pe larg despre situația și evoluția fostelor țări comuniste.
Astfel, Le Monde scrie despre degradarea sistemelor de sănătate în Europa de Est, la 30 de ani de la căderea comunismului. România e cazul cel mai cunoscut, dar se vorbește mai puțin, de pildă, despre starea gravă a infrastructurilor sănătății în Ungaria.
Reportajul din Le Monde începe la spitalul Kutvölgyi din Budapesta, fostul spital al cadrelor partidului comunist. În luna iunie, site-ul Index.hu a propus un joc cititorilor: a publicat un set de zece fotografii, iar cititorii trebuiau să spună dacă fotografiile fuseseră făcute « la Cernobîl, sau într-un spital maghiar ».
Astfel, la trei decenii de la căderea comunismului, un mare număr de oameni din regiune încă mai cred că era mai bine « înainte ». După cum constată Le Monde, doar 30% din maghiari și 17% din bulgari consideră că medicina accesibilă lor s-a îmbunătățit din 1989 încoace. Cum o spune politologul bulgar Ivan Krastev, specialist în Europa Centrală și de Est, « oamenii știu ce înseamnă un sat fără doctor, iar a-i priva de servicii medicale e cel mai bun mijloc de a contribui la ascensiunea dreptei extreme ».
Crime între prieteni
Uneori, mai ales în Europa de Est, cei mai apropiați pot să rănească cel mai tare. Astfel, deși estonii și finlandezii sunt cele mai apropiate popoare, vorbind limbi similare și împărtășind o istorie comună, ministrul de interne al Estoniei, Mart Helme, a trebuit să treacă printr-un vot de încredere în parlament după ce a stârnit scandal spunând despre noua șefă a guvernului Finlandei, Sanna Marin, că e doar „o vânzătoare”.
The Guardian scrie chiar că ministrul eston ar fi spus într-un interviu la radio că șefa guvernului Finlandei e pe cale de a-și vinde țara în UE, în virtutea trecutului ei de vânzătoare.
Ministrul eston s-a scuzat cu jumătate de gură, după care a mai adăugat un strat de sarcasm spunând că în realitate el i-a făcut un compliment tinerei șefe de guvern din Finlanda, deoarece e admirabilă ascensiunea ei, cum a urcat ea de atât de jos, de la vânzătoare la cap de guvern.
Kiev: proteste violente împotriva legii vânzărilor de terenuri agricole
La Moscova, Izvestia scrie pe larg despre ciocnirile de la Kiev, în Ucraina, dintre poliţie şi manifestanţi. Ciocnirile, care au făcut 17 răniți (16 conform Ukrinform), s-au produs între poliție și manifestanții care protestau în faţa parlamentului din Kiev împotriva legii ce autorizează vânzările de terenuri agricole către străini.
Mii de persoane s-au adunat în fața parlamentului (Rada) pentru a denunţa reforma, iar câteva sute de protestatari, membri ai unei mişcări ultranaţionaliste, au aruncat cu pietre şi cărămizi în forţele de ordine, care au recurs la gaze lacrimogene.
În forma în care a fost adoptat la prima lectură, luna trecută, controversatul proiect prevede însă doar accesul persoanelor şi entităţilor ucrainene la achiziţia terenurilor agricole, începând din octombrie 2020. În încercarea de a linişti opinia publică, președintele Volodimir Zelenski a promis organizarea unui referendum înainte de a permite accesul străinilor pe piaţă.
Kiev Post scrie în același timp că mulți magnați ucraineni continuă să facă afaceri în Crimeea ocupată de Rusia.
Ei sunt mai ales următorii: Rinat Ahmetov, cel mai bogat om al Ucrainei; Vasil Hmelnițki și frații Serhi și Andri Kluiev.
Rinat Ahmetov deținea multe fabrici în Crimeea până în 2014, în special în Kerci, mai ales un complex metalurgic. Totul părea că i-ar fi fost confiscat de ruși în 2014; iată însă că apare acum că el e în continuare proprietarul acelor fabrici, ba chiar posedă un sanatoriu și un complex de vacanță acolo. Toate acestea contravin sancțiunilor ce ar trebui să le fie impuse entităților care continuă să facă afaceri cu Crimeea ocupată.
Marea tabără de copii Bereg din Crimeea îi aparține de asemenea lui Rinat Ahmetov și, în mod ironic, ea a fost închisă în vara aceasta de ruși, însă aparent din motive de igienă.
Flori pe mormântul « Conducătorului »
Flori pe mormântul «Conducătorului ». Le Soir, principalul cotidian din Bruxelles, are un scurt reportaj realizat în cimitirul Ghencea din București, unde se află mormântul soților Ceaușescu. Le Soir stă de vorbă cu îngrijitoarea cimitirului, Rodica Mihai, care spune că cei mai mulți vizitatori vin pe 26 ianuarie, aniversarea lui Ceaușescu, sau pe 25 decembrie, ziua executării lui: „Vin câte 20, 30, 40 de oameni. Vin oameni care îl iubeau; vin alții importanți și sus puși... alții vin des, de-a lungul anului: curăță mormântul, aduc flori sau fac poze.”
E vorba în special de oameni în vârstă, precizează ziarul belgian, oameni care cred că era mai bine « înainte » și pentru care Ceaușescu rămâne „cel mai mare patriot al României”. Pentru mulți, căderea comunismului a însemnat alunecarea în declasare și irelevanță. Tranziția spre capitalism a fost brutală pentru cei mai săraci, care văd acum prosperitatea concentrată doar în marile orașe, scrie Le Soir.
Andrei Ujică și istoria recreată în 3D
În sfârșit, tot Le Soir mai scrie și despre festivalul bianual Europalia, din Belgia, care anul acesta are ca invitată România. Am mai prezentat, din presa belgiană, minunata și unica și rara expoziție Brâncuși de la Bruxelles, precum și faptul că Brâncuși nu a mers pe jos la Paris, cum am crezut dintotdeauna. Dar, la fel, Brâncuși nu le-a spus niciodată românilor: „V-am lăsat săraci şi proşti, vă găsesc şi mai săraci, şi mai proşti!” Nimeni, niciodată n-a indicat sursa citatului apocrif.
Le Soir se oprește îndelung asupra proiecțiilor cu filmele documentare ale lui Andrei Ujică din cadrul festivalului Europalia. E vorba de trilogia Videogramele unei revoluții, Out of the Present, șiAutobiografia lui Nicolae Ceaușescu (despre acesta din urmă am mai scris aici). Le Soir remarcă faptul că, lucru neobișnuit pentru un realizator de filme documentare, Andrei Ujică nu a filmat el însuși niciodată, dar explică ziarului tot ceea ce înseamnă munca cu arhivele vizuale. Arhivele sunt uriașe, pentru că, spune Ujică, lui Ceaușescu îi plăcea enorm să fie filmat.
Ujică mai spune, pentru Le Soir, că el e foarte interesat de efectele speciale și tehnicile digitale. Am văzut cu toții asta în filmul recent cu Will Smith, Gemini Man, unde s-a folosit tehnica CGI pentru a-l întineri pe actor. Ujică merge însă și mai departe în ceea ce ar dori el să facă: „După părerea mea, într-un viitor apropiat o să putem plăsmui în 3D personaje ale trecutului precum Cezar sau Napoleon. Raportul între realitatea istorică și ficțiunea istorică se va modifica total. În ultimul său film, Scorsese a lucrat deja la întinerirea actorilor.”
Ceea ce înseamnă că într-o altă Autobiografie a lui Nicolae Ceaușescu, Ujică ar putea pur și simplu să refacă personajul, în loc să se mai chinuie cu arhivele vizuale. O vrăjitorie vizuală, ca un soi de imortalitate pe ecran a unui zombie. Abia atunci un asemenea documentar și-ar merita titlul de Autobiografie.
Star Wars: «Dați fanilor ce doresc »
Pentru a încheia pe o notă de virtual : astăzi este premiera, în toate sălile de cinema din Franța și Belgia, a ultimului episod din saga Star Wars.
Le Monde notează că filmul este de o ortodoxie perfectă și că închide ciclul, precum și tot arborele genealogic al lui Skywalker, fără a lăsa vreo interogație deschisă.
Scenariul este ca o listă de cadouri de Crăciun pe care un fan Star Wars ar fi trimis-o casei Disney: urmăriri prin culoarele unui fier de călcat spațial, barul cu creaturi scârboase, adunări de rebeli exotici și încruntați, un imperiu care pare mai preocupat să-și extermine supușii decât să-i aservească, enumerarea clișeelor satisfăcătoare ar lua mai mult decât covorașul de rezumat scris care se derulează la începutul fiecărui episod.
Asta cu toate că de 42 de ani încoace, de la primul episod din 1977, toți acei Stormtroopers în armuri albe ar fi trebuit să înțeleagă că nu folosește la nimic să fugă după eroi. Dar și aici mai multe zeci dintre ei își lasă viața împușcați cu laser.
Cum să închei o asemenea saga împăcând mai multe generații și fără să dezamăgești? întreabă Le Figaro. Mai ales că, așa cum o notează Libération, fanii fuseseră foarte dezamăgiți de episodul precedent, iar Disney a trebuit să-l readucă pe J.J. Abrams la butoane.
Încă de când Lucasfilms a fost cumpărat de Disney în 2012, regula absolută a devenit : « Dați fanilor ce doresc ». O lecție pentru toți cei care doresc să facă cinema, fie și documentar.