Un interviu cu muzicologul și profesorul clujean Ferenc László (1937-2010) realizat în 27 ianuarie 2006 de Victor Eskenasy (1950-2019).
Your browser doesn’t support HTML5
Victor Eskenasy în dialog cu Ferenc László
Președinte onorific al Societății Mozart, profesorul clujean Ferenc László a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări cu ocazia deschiderii Anului Mozart, prilejuit de împlinirea a 250 de ani de la nașterea genialului compozitor.
Am început prin a-l întreba dacă în Transilvania Mozart a fost cunoscut de contemporanii săi:
Muzicologul și profesorul clujean Ferenc László (1937-2010)
„Să știți că da și sîntem foarte mândri. Contele Georgy Bánffy înainte de a fi devenit guvernatorul Transilvaniei, a făcut studii la Teresianum-ul din Viena, s-a integrat plenar în viața politică din capitala Imperiului Habsburgic..., devenind un confident influent al împăratului Josef al II-lea. Din 1786 guvernator al Transilvaniei, contele Bánffy a reușit să mute guvernarea principatului de la Sibiu la Cluj, ridicînd astfel orașul nostru la rangul de capitală de provincie.
Palatul Bánffy din Piața Mare a găzduit o mulțime de manifestări muzicale sub semnul lui Mozart, Bánffy fiind căsătorit cu o aristocrată vieneză a cărei familii a întreținut relații personale apropiate cu Mozart și pe Josefa Palm, o sursă de epocă a declarat-o fostă elevă la pian a lui Mozart. Ea a adus la Cluj, cutuma de tip vienez a concertelor camerale. ...
Avem o dovadă irefutabilă a faptului că Bánffy însuși l-a cunoscut și l-a susținut pe Mozart, numele său apărînd pe lista „subscribenților” la un concert al acestuia dat la Viena.
În anii 1790, atât Transilvania cât și celelalte două țări române au fost vizitate de trupe austriece de operă care au cîntat deja, operele, lucrările scenice ale lui Mozart. ... Din acea perioadă s-au păstrat o serie de afișe, care sînt clare, și despre cultul lui Mozart la Cluj, în palatul Bánffy se păstrează anumite relatări de presă, de exemplu că de ziua Domniei sale Josefa Bánffy s-a cântat la Palat Cvintetul în mi bemol major, despre care Mozart considera că este cea mai bună lucrare ce a reușit să o compună în toată viața lui...”