„Foarte multe victime ale violenței în familie pleacă de acasă în situațiile de pericol maxim, nu în intervalul orar al angajaților centrelor de urgență pentru victimele violenței în familie din cadrul primăriilor de sector din București”, ne-a spus Giulia Crișan, consultant în cadrul asociației ANAIS, care s-a ocupat de administrarea centrului Casa Invicta.
De la 1 mai, în București, dacă o femeie este agresată de partener, după ora de închidere a centrelor de găzduire în regim de urgență din sectoarele 3 și 5 ale Capitalei, adică ora 16:30, ea nu mai poate merge la niciun centru de servicii de acest tip al autorităților locale. Mai mult, dacă victima nu are domiciliu de reședință într-unul dintre cele două sectoare, nici nu poate accesa serviciile acestor centre.
Proiectul Casa Invicta a avut o durată scurtă de viață, de aproape 2 ani, dar, în acest timp, 350 de femei și-au refăcut viața, după ce au apelat la serviciile centrului.
În România, anul trecut, 2.038 de femei au fost victimele violenței în familie. Dacă am raporta la numărul de femei care au primit găzduire în centru, ar însemna că aproape una din 13 femei care au raportat un caz de violență în familie a fost ajutată prin acest proiect.
„Peste 250 dintre ele au ajuns la centru după ora 22, erau aduse de poliție și preluate de asistenții sociali din cadrul centrului. Noi ofeream, în primul rând, asistență psihologică, apoi asistență juridică pentru victime, în funcție de decizia pe care o luau ele. Nu toate victimele vor să-și vadă agresorul în pușcărie ”, continuă Giulia Crișan.
Zilele trecute, într-un comunicat de presă, Primăria încerca să paseze responsabilitatea retragerii finanțării centrului de găzduire în regim de urgență către Asociația ANAIS, acuzând cheltuielile mari de personal și documentația incompletă a ONG-ului. ANAIS a răspuns punct cu punct la acuzațiile Primăriei.
Primăria București ar trebui să asigure minim 184 de locuri în adăposturi pentru femei, cinci centre de criză pentru victimele violului și 19 centre de consiliere pentru femei, conform recomandărilor Grupului de lucru pentru Combaterea Violenței asupra Femeilor al Consiliului Europei.
Care sunt problemele cu care se confruntă o victimă a violenței domestice atunci când decide să plece de lângă agresor? În ce stare ajung victimele într-un centru de urgență și de ce este nevoie de personal specializat? Cum se rezolvă toate aspectele birocratice astfel încât o victimă să aibă o șansă reală de a-și reface viața? Am discutat cu Giulia Crișan despre aceste aspecte în interviul de mai jos:
Your browser doesn’t support HTML5
Am greșit că m-am întors. Mă mai ajutați?