Vlad Geogescu în dialog cu Dorin Tudoran, „Actualitatea românească”, 29 august 1985

Detaliu de pe coperta volumului „Eu, fiul lor”, de Dorin Tudoran, 2010

Discuția pornește de la un eseu scris de Dorin Tudoran în 1984, intitulat „Frig sau frică. Despre condiția intelectualului român de astăzi”. 

Poet, eseist, publicist și dizident, Dorin Tudoran este unul din foarte puținii români care s-au opus pe față regimului Ceaușescu, într-o perioadă când dictatura din România părea de neînlăturat.

În momentul când părăsea România în 24 iulie 1985, Dorin Tudoran avea în spate o solidă carieră scriitoricească și gazetărească, publicase mai multe volume de versuri, fusese redactor la revistele „Flacăra” și „Luceafărul”, membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România, și avea o faimă internă și internațională datorată postului de radio Europa Liberă.

Prin intermediul Europei Libere de fapt, cazul său a ajuns la cunoștința autorităților americane, care au făcut presiuni pentru ca regimul de la București să-l lase să emigreze

Așa cum a mărturisit el însuși într-un interviu acordat în 2015 publicației online Pressone, Dorin Tudoran a fost inițial victima unui caz de plagiat, pe care l-a dezvăluit chiar el, acela al lui Ion Gheorghe după Lao Tse: „Fiindcă Ion Gheorghe făcea parte din grupul de scriitori simpatizați de conducerea țării, în loc să fie pedepsit el, am fost pedepsit eu, cel care a descoperit plagiatul”.

În 1981, Dorin Tudoran își dă demisia din conducerea Uniunii Scriitorilor, în 1982 își dă demisia și din Partidul Comunist Român (un gest cu totul neobișnuit în epocă), iar în 1983 trimite mai multe scrisori și articole interzise în țară la radio Europa Liberă.

În 1984 face cerere de emigrare împreună cu familia, iar după ce ea este respinsă de autorități, îi trimite un memoriu lui Ceaușescu.

După mai multe tracasări din partea autorităților, și după o grevă a foamei de 40 de zile, Dorin Tudoran este lăsat să plece din România, în 24 iulie 1985.

După schimbarea de regim de la București din 1989, Dorin Tudoran revine în publicistica românească, asociindu-se o bucată de vreme controversatului om de afaceri autohton Dan Voiculescu, prin colaborarea la „Jurnalul Național”, finanțat de Voiculescu, unde scriau mai multe nume sonore ale publicisticii și literaturii românești de la acea dată. Î

nainte de asta a fost scurt timp consilier politic al formațiunii lui Dan Voiculescu, Partidul Umanist (devenit ulterior Conservator).

Colaborarea cu publicația lui Voiculescu încetează spectaculos în vara lui 2006 după ce Dorin Tudoran publică un pamflet dur împotriva patronului „Jurnalului Național” chiar în paginile acestuia, în momentul când Consiliul național pentru studierea arhivelor securității (CNSAS) a scos la iveală documente din care reieșea că Voiculescu ar fi fost informator al securității în perioada când conducea întreprinderea de comerț exterior a regimului de dinainte de 1989.

Vă invităm să ascultați în podcastul de astăzi un interviu cu Dorin Tudoran realizat de directorul departamentului românesc al postului nostru de radio Vlad Georgescu în 29 august 1985, deci la o lună după plecarea lui Tudoran din țara sa. Discuția pornește de la un eseu scris de Dorin Tudoran în 1984, intitulat „Frig sau frică. Despre condiția intelectualului român de astăzi”.

Your browser doesn’t support HTML5

„Frig sau frică. Despre condiția intelectualului român de astăzi”