Publicarea operei filosofice a lui Lucian Blaga la editura pariziană L'Âge d'Homme a fostul unul dintre subiectele discuției pe care Monica Lovinescu a avut-o cu scriitorul Vintilă Horia în emisiunea „Teze și antiteze la Paris” , difuzată la Radio Europa Liberă în 9 iunie 1988.
Your browser doesn’t support HTML5
Voci în eter. Monica Lovinescu în dialog cu Vintilă Horia
Monica Lovinescu: „(...) Cu toții ne putem întreba pentru ce o filosofie scrisă, un sistem filosofic de acum 50 de ani, care nu s-a inserat în momentul voit, adică în momentul scrierii, în gândirea occidentală, poate avea șanse de a se insera acuma, și ne spui în prefață că are cele mai mari șanse tocmai în acest moment în care revoluția cuantică transformă gândirea occidentală.”
Vintilă Horia: „Blaga o explică de altfel foarte clar în cartea lui; e vorba de o nouă tehnică a cunoașterii, adică de o cunoaștere dogmatică...”
Monica Lovinescu: „Dar nu în sens religios!”
Vintilă Horia: „Nu, exclude de la început, nu-și pune niciodată problema din punct de vedere religios. El consideră dogma o tehnică a cunoașterii.”
Monica Lovinescu: „Exact.”
Vintilă Horia: „Începe așa, prin religie, adică prin fondatorii filosofico-teologici ai religiei creștine, însă această tehnică a cunoașterii, care este dogma, departe de tehnica raționalistă a cunoașterii, și care a fost valabilă pînă acuma numai în teologie, devine dintr-o dată valabilă și în filosofie sau, de ce nu?, și în știință. Asta înseamnă că, pentru a ne apropia de esența lucrurilor - și asta este tendința în știință, ca și în filosofie și în literatură în secolul al XX-lea - ne apropiem de esența lucrurilor, de atom, azi zile, adică de ceea ce formează esența invizibilă a lucrurilor. Pentru a ajunge la această cunoaștere nu este îndeajuns să recurgem la un laborator, la experiențe deci, adică la niște concepții confirmate de experiențe, nu este nevoie numai de o cunoaștere rațională a lucrurilor, cum ne învață Decartes, sau cum ne învățase Francis Bacon cu un secol înainte, nu-i așa, ci este nevoie de un fel de situație de completudine (...) în filosofie, ca și în știință. (...) Mă gîndesc la o lecție pe care mi-a dat-o Jung întotdeauna în cărțile lui: un psihic sănătos, adică un psihic complet, se bazează întotdeauna pe o completudine conștientă și inconștientă. Adică un om sănătos din punct de vedere psihic are tot atâta dezvoltate și conștiință, cât și lumea subconștientă. (...)”