Vlad Georgescu

Vlad Georgescu a fost directorul postului nostru de radio între 1983 și 1988. Provine dintr-o familie boierească, iar tatăl lui, general al Armatei Române, fusese aghiotantul Regelui Carol I. 

Vlad Georgescu s-a afirmat în anii 60 ca istoric al iluminismului, cu o carieră consistentă, la care renunță pe măsură ce tendințele liberale ale regimului communist din epocă se îndreaptă  spre un stalinism șovin și xenofob de inspirație maoistă.

Devine un critic al regimului și începe să fie hărțuit de Securitate. În 1977 a fost acuzat de trădare și arestat pentru articolele anti-ceaușiste pe care le-a trimis în străinătate cu ajutorul Ambasadei Statelor Unite.

Cu ajutorul Washingtonului primește azil politic în America, devine apoi colaborator al Europei Libere, director adjunct și apoi director plin. Preluarea acestei funcții de către Vlad Georgescu are loc însă pe fondul unui peisaj dramatic, după ce alți doi directori înaintea lui au murit după forme de cancer care i-au răpus în timp scurt: primul dintre ei, Noël Bernard, numele cel mai greu pe care îl avea postul nostru de radio, vîrful de lance al Europei Libere la vremea aceea, se îmbolnăvește subit de cancer la plămâni în 1981 și moare în câteva luni, la doar 55 de ani. Succesorul lui, Radu Gorun (Mihai Cismărescu), se sfîrșește tot după un cancer galopant. Va urma Vlad Georgescu, căruia Securitatea i-a dat numele de cod „Bastardul”.

În 1987, după o vizită la Washington, Georgescu aduce la redacția de la München, acolo unde se afla atunci Europa Liberă, proaspăt apărutele memorii ale generalului Pacepa, care dezertase în Statele Unite.

Fost adjunct al serviciului de spionaj românesc și unul dintre consilierii personali ai lui Ceaușescu, Pacepa a scos la iveală în memoriile lui detalii cutremurătoare și grotești din viața cuplului prezidențial și din celelalte straturi rarefiate ale puterii.

Așa că Vlad Georgescu decide în toamna lui 87 că volumul trebuie tradus și transmis la Europa Liberă. După cum povestește Emil Hurezeanu, care era atunci jurnalist în redacția de la München, la doar o sptămână după ce-și anunță această intenție de a difuza cartea lui Pacepa, soacra lui vine de la București cu următorul mesaj „M-am intalnit cu generalul X si mi-a spus: nu difuza cartea lui Pacepa. Dacă o difuzezi vei fi lichidat in mai putin de un an”.

Tot Hurezeanu își amintește, într-un articol publicat în 2004, că la inceputul lunii august 1988 Vlad Georgescu a venit într-o dimineață la radio, și le-a spus colegilor lui la o ședință că i s-a depistat o tumoare de marimea unei mandarine pe creier și că a doua zi va fi operat.

I se extrage tumoarea, care e malignă, pleacă apoi în Statele Unite, unde i se face un tratament inovativ, dar care nu îl poate salva.

Nestor Ratesh, de asemenea fost director al Europei Libere a încercat să deslușească la începutul anilor 2000 moartea suspectă a celor trei predecesori ai săi, inclusiv în arhivele serviciului român de spionaj, din care au fost date publicității ulterior anumite docuemnte.

Potrivit lui Ratesh, Securitatea nu-şi făcea iluzii în privinţa felului în care Vlad Georgescu urma să conducă postul de radio. De aceea de la bun început, profesioniștii Securității au conceput planul neutralizării lui complete. „Această frază apare pentru prima oară într-un plan de măsuri de patru pagini, purtând data de 25 iunie 1982” și  „însemna lichidarea”. Pe baza acestui plan, un număr mare de informatori au fost trimişi la München pentru a culege informaţii despre situaţia lui Vlad Georgescu, adică în mod explicit despre sănătatea lui fizică şi psihică; despre relaţiile din interiorul şi din afara postului de radio; despre rutina lui zilnică; despre cum și unde îşi petrecea timpul liber.

O atenție specială a fost acordată  locuinţei lui Vlad Georgescu, un apartament situat la parter şi considerat nesigur, adică penetrabil. Tot potrivit documentelor găsite de Ratesh în arhiva fostei Securități, ofițerii care pregăteau lichidarea lui Georgescu erau foarte interesați  de „poziţia exactă a fiecărei piese de mobilier din apartament și în special de poziția biroului său în raport cu ferestrele şi uşile”. 

Informatorii trimiși de Securitate la München pentru a-l spiona pe directorul Europei Libere Vlad Georgescu, mulți dintre ei amici primiți cu brațele deschise în casă, au furnizat descrieri detaliate și chiar schițe. Între timp, multe scrisori și telefoane de amenințare erau primite periodic, unele din ele vizîndu-l chiar pe fiul de numai 8 ani al luiVlad Georgescu.

Istoria românilor de la origini până în zilele noastre (Editura Humanitas, 1992, 365p) și Ideile politice și iluminismul în Principatele Române 1750-1831, (Editura Academiei RSR, București, 1972, 226 p) sunt volume de referință în istorigrafia autohtonă.

Vlad Georgescu nu era doar un cercetător serios al trecutului, ci și un fin observator al prezentului. De aceea multe din editorialele lui merită reascultate. (Sabina Fati)