23 iunie 1984
„Am trecut cu toții de multe ori prin ritualul alegerilor comuniste. Am fost cu toții treziți din somn la 6 dimineața de agenții electorali trimiși să ne mâne la urne, astfel încât masele populare să-și îndeplinească datoria cât mai repede, cât mai devreme.
Aceasta deoarece în viziunea regimurilor totalitare de stînga, în viziunea socialisto-comunistă, nu este suficient ca populația să voteze, trebuie să o facă și cu entuziasm, chiar dacă este un entuziasm contrafăcut, chiar dacă este un entuziasm fictiv.
Rezultatul acestei mentalități și politici a fost publicarea unor procente astronomice. Dacă în alegerile din anii '45-'46 diferitele partide comuniste est-europene s-au mulțumit cu câștigarea unor procente de circa 70%, după 1948 acestea au trecut vertiginos mai întîi la 90%, apoi de 95%, pentru a se cantona în cele din urmă, alegere de alegere, undeva între 99,50% și 99,99%.
Recordul l-au bătut însă albanezii și nord-coreenii, care fără urmă de ezitare au anunțat chiar și alegeri câștigate cu 100%. Este într-adevăr păcat că vorba proverbului franțuzesc cu ridicolul care ar trebui să ucidă nu se poate aplica și alegerilor socialiste.
Dar nu despre alegerile socialiste în general vreau să vă vorbesc astăzi. Vreau să mă refer numai la recentele alegeri comunale din Polonia, țară socialistă în care Partidul Comunist aflat de 40 de ani la putere, și-a mărturisit, pentru prima dată în istoria comunismului după știința mea, neputința impunerii unanimității.
Lectura raportului Comisiei de stat electorale poloneze publicat la 19 iunie [1984] este din acest punct de vedere extrem de instructivă. Astfel, mai întîi, Comisia arată că au participat la vot pe întreaga țară 74,95% din persoanele cu drept de vot. Aceasta înseamnă că aproape un sfert din populație, 25 la sută din populație, deci șase milioane de polonezi, au refuzat să participe la circul electoral oficial. Apoi Comisia intră în amănunte neîntâlnite până acum într-o altă țară comunistă, arătând că în zonele urbane participarea a fost și mai scăzută, de numai 66,8%, și că în 85 de circumscripții electorale participarea a fost de sub 50%, ceea ce înseamnă că vor trebui organizate noi alegeri.
Purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat de asemenea că numai 38 la sută din preoții catolici, și numai cinci din cei 80 de episcopi catolici cât are țara și-au exercitat dreptul la vot. Dacă ar însă să dăm crezare ciferilor publicate de sindicatul Solidaritatea, participarea la vot a fost și mai redusă, la Varșovia, de pildă, ea fiind de numai 57,4 la sută. Se înțelege că nu vom ști niciodată cu exactitate câși polonezi s-au prezentat la urne.
Dar nu acest lucru este important și semnificativ. Semnificativ este faptul că guvernul militar al generalului Jaruzelski a ajuns după trei ani de dictatură la concluzia că nu mai poate falsifica nestingherit cifrele, că nu mai poate câștiga alegeri cu 98,87 la sută, așa cum fusesră câștigate cele din 1980. Aceasta înseamnă că măcar în parte presiunea populară a avut succes, și că dictatura trebuie să țină seama de opinia publică măcar în parte.
Deseori, românii noștri se întreabă, și mă întreabă, atunci când umblă prin Apus, ce au făcut polonezii cu toată lupta lor, la ce bun s-au sacrificat și au suferit. Recentele alegeri arată că presiunea de jos, presiunea maselor dă mai devreme sau mai târziu roade. Pe cartele lor de alimente cantitățile de carne sânt de cinci ori mai numeroase. Religia lor e liberă, de umblat în Apus o fac cu relativă ușurință.
Soarta și rezistența lor i-au ferit de cultul personalității sau de socialismul dinastic. Cultura răsuflă mult mai liber. Polonezii sînt încă departe, desigur, de ideal, dar sînt totuși cu un pas mai aproape decât alte popoare care mai cred încă că sabia nu taie capul ce se pleacă. Exemplul lor ar trebui să fie poate și pentru noi un subiect de meditație.”
Textul editorialului a fost publicat în volumul Vlad Georgescu. România anilor '80. Texte antologate de Gelu Ionescu. Editura Jon Dumitru, Munchen-București, 1995, pp. 86-87.
(Un document sonor din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu).
Facebook Forum