Pandemia de coronavirus a răsturnat lucrurile, arătând că, dimpotrivă, lucrul de acasă îl ține pe angajat mai conectat. Ba chiar periculos de conectat, expunându-se pericolului de a nu mai face diferența între muncă și spațiul/timpul destinate relaxării.
„Dacă accepți să răspunzi în timp real fiecărei notificări de email, sms, mesaj de whatsapp, telegram, slack, poți să-ți iei la revedere de la somn”, avertizează specialistul în resurse umane (HR), Roxana Mocanu (foto) într-un interviu acordat Europei Libere.
Specialistul în dezvoltare organizațională face trimitere la avertismentul lui Mattew Walker, autorul bestellerului „Why we sleep” („De ce dormim”) care alcătuiește și o listă a complicațiilor fatale pe care le poți face dacă, lucrând de acasă, nu delimitezi timpul propriu de cel dedicat muncii, până la deprivarea de somn. Iar lista nu e deloc îmbucurătoare: de la depresie și anxietate până la atac cerebral, diabet, cancer.
Dintre cei 1500 de angajați intervievați de Harvard Business Review în 46 de țări, 85% au declarat că starea lor generală a decăzut, iar 55% simt că nu pot controla echilibrul dintre muncă și viața personală.
De asemenea, schimbarea destinației unui spațiu - care era cândva doar unul intim, exclusiv al relaxării – într-unul de muncă „ne-a transformat multora viața într-un continuum de muncă, fără posibilitatea de a controla ceea ce a devenit noul ‘de la nouă la cinci’ ”, spune specialistul în dezvoltare organizațională Roxana Mocanu.
Despre toate acestea, dar și despre schimbarea paradigmei muncii, a relației angajator-angajat după pandemie, în „#10 Întrebări” cu specialistul în dezvoltare organizațională Roxana Mocanu.
1. Chiar dacă, spre deosebire de alte țări, numărul celor care lucrează în România de acasă e mai mic, lucrurile s-au schimbat și pentru piața muncii autohtonă. Vor mai fi la fel lucrurile ca până acum? S-a schimbat viziunea asupra muncii?
Roxana Mocanu: „În ianuarie 2019 World Economic Forum făcea public un document-scenariu despre cum ar fi afectată economia mondială în cazul unei pandemii globale: costuri totale anualizate comparabile cu ale încălzirii globale, de 570 de miliarde de dolari, incluzând și pierderile de vieți omenești; dintre care 80 de miliarde costuri directe. Dintre industriile cele mai impactate de o răspândire globală a unei boli infecțioase erau amintite: industria extractivă, turismul, transporturile, distribuția, sănătatea.
În ceea ce-i privește pe angajați, ei păreau cei mai vulnerabili. Îngrijorarea angajatorilor că boala ar putea fi răspândită la locul de muncă ar fi putut să influențeze abordarea acestora, în sensul de a acorda zile libere și/sau concedii plătite celor supectați că s-au îmbolnăvit, asumându-și costurile. Printre noille beneficii pe care aceștia ar fi putut să le acorde s-ar număra și munca de acasă.
Acestea erau condițiile unui posibil scenariu.
Ce s-a întâmplat în realitate a fost că ‘Work from Home’ a devenit, în martie 2020, brusc, cel mai mare experiment global din piața muncii. În 48 de ore, companii din distribuție, imobiliare, IT, bănci, clinici medicale, universități s-au comportat toate ca una și au fost nevoite să-și trimită angajații să lucreze de acasă, pentru a-i proteja, a-și proteja businessurile și a le salva joburile. În următoarele săptămâni au lucrat febril, cu echipe speciale de contingență, să pregătească infrastructura IT pentru ca toate conversațiile, întâlnirile și tranzacțiile să se poată desfășura sincron și în siguranță, exclusiv online. Au refăcut legăturile care îi țineau împreună și au început să învețe cum e ca toată lumea să lucreze de oriunde.”
2. Muncă de acasă sau, de fapt, muncă de la distanță? Care e nuanța de luat în seamă de către angajator?
Roxana Mocanu: „În lumea occidentală, mai evoluată din punctul de vedere al relațiilor de muncă, există mai multe forme de ‘muncă flexibilă’, printre care și munca la distanță sau telemunca: part-time, flexi-time, ore anuale, job-sharing, contract cu zero ore, ore comprimate, săptămâna de lucru de patru zile.
Munca la distanță sau telemunca înseamnă, de fapt, libertatea angajatului de a lucra de oriunde, nu neapărat de acasă, ceea ce-l apropie de un freelancer, într-o oarecare măsură. La noi a fost de curând introdusă și este, încă, excesiv reglementată.”
3. Pentru cine este, de fapt, adevărata provocare? Pentru angajat sau pentru angajator? Din punctul de vedere al modelului de lucru, dar nu numai.
Roxana Mocanu: „Munca la distanță este o formulă nouă, care oferă libertate angajatului în ceea ce privește alegerea locului de unde își desfășoară munca. Provocarea este de ambele părți. Mai întâi, e nevoie să-ți cunoști bine rolul, resursele, calendarul de lucru, relațiile de colaborare trebuie să fie bine consolidate.
Din partea managerilor, prima provocare a fost de a o lăsa mai ușor cu controlul și a muta accentul de pe orarul de lucru pe contribuția angajatului la proiect, sarcină, lucrare.
Din partea managerilor, prima provocare a fost de a o lăsa mai ușor cu controlul și a muta accentul de pe orarul de lucru pe ‘get the things done’, adică pe contribuția individului la proiect, sarcină, lucrare.
A doua a fost să învețe să conducă echipe dispersate.
A treia - să aibă încredere în toți oamenii lor și să redefinească relațiile dintre membrii echipei. Nu-i chiar ușor, nu-i așa?”
4. Există și considerente financiare pentru care lucrul de acasă ar putea fi mai ieftin și pentru angajator?
Roxana Mocanu: „Cei care au adus la rang de măiestrie lucrul la distanță sunt americanii. Ei au ajuns la concluzia că da, la început, angajatorul pare că face unele economii cu costul birourilor și spațiilor de lucru.”
5. Și cu banii economisiți ce-au făcut?
Roxana Mocanu: „În timp, au ajuns să investească o parte din economiile realizate astfel în tehnologii care să permită work from home în condiții de securitate și calitate, plus să le acorde angajaților stipendii pentru lucrul de acasă - din care aceștia își acoperă o parte din întreținere, costurile cu internetul electricitatea, furnituri de birou și altele.
Și în România, unii angajatori le-au oferit angajaților chiar prime de ‘home-office’, din care să-și amenajeze un spațiu optim condițiilor de care au nevoie pentru a fi productivi.”
6. Cum va fi organizat timpul, dar spațiul de lucru? Pe ce criterii?
Roxana Mocanu: „E nevoie de a-ți forma rutine noi, de a delimita mai ales timpul de muncă de cel de relaxare, altminteri te poți trezi că muncești continuu.
Tehnologia șterge granițele, micșorează distanțele, dar se insinuează în viețile noastre fără întrerupere.
Dacă accepți să răspunzi în timp real fiecărei notificări de email, sms, mesaj de whatsapp, telegram, slack, poți să-ți iei la revedere de la somn
Dacă accepți să răspunzi în timp real fiecărei notificări de email, sms, mesaj de whatsapp, telegram, slack, poți să-ți iei la revedere de la somn. În bestsellerul său foarte popular printre corporatiști ‘Why we sleep’, Mattew Walker arată că deprivarea de somn ne afectează atât creierul - și poate produce anxietate, depresie, tulburări bipolare, Alzheimer, porniri suicidale, atac cerebral, migrene -, cât și corpul - și poate provoca diabet, cancer, atacuri de inimă, infertilitate, creștere în greutate, sau a deficitului imunitar.”
7. Din experiența dvs., dacă ar fi să faceți un profil, cu riscul de a generaliza, angajatul român preferă să lucreze de acasă sau de la serviciu? Care sunt distincțiile pe sexe, vârste, grupe de vârstă etc? Care sunt acele detalii care fac diferența în opțiunea de a lucra de acasă sau de la serviciu?
Roxana Mocanu: „Înainte de pandemie, lucrul de acasă era considerat o favoare făcută angajatului, iar angajatorii erau reticenți în a acorda acest ‘beneficiu’ unui procent foarte mic: sub 1% dintre angajați.
Pandemia a schimbat mult modul în care ne raportăm la acest ‘beneficiu’, iar acum am văzut tot mai multe anunțuri de recrutare cu referire la posibilitatea de a lucra de oriunde un număr de zile fix, negociabil sau total.
Tinerii, în general, sunt dintre cei dornici să revină la birou, pentru că le lipsește interacțiunea cu ceilalți colegi.
Lucrul de acasă era considerat o favoare făcută angajatului, iar angajatorii erau reticenți în a acorda acest ‘beneficiu’ unui procent foarte mic: sub 1% dintre angajați.
Mamele care lucrează de acasă și au de gestionat și școala online a copiilor au avut de jonglat îndelung cu timpul și spațiul pentru familie, pentru carieră și pentru sine. Generația X, având copii mari, eventual fiind proprietari de două locuințe, la oraș, la țară, la munte, a făcut mai ușor față acestei perioade în care noi alegem să mergem la serviciu sau nu.”
8. Credeți că lucrul de acasă a influențat relația cu clienții? Adică produsul de oferit e mai puțin performant? Dar calitatea muncii?
Roxana Mocanu: „Companiile s-au străduit mult să mențină calitatea serviciilor oferite clienților și să se reinventeze, urmărind schimbările din comportamentul consumatorilor.
În felul acesta, companii din aria serviciilor de video conferință, IT, distribuție, ecommerce au înflorit cifra de afaceri, profitând de fiecare nouă nevoie creată.
Pe de altă parte, în portofoliul tuturor jucătorilor de pe piața economică s-au creat noi competențe, de la cele digitale, de comunicare, până la cele de leadership și noi practici de muncă. Spațiul muncii s-a redesenat cu ajutorul tehnologiei într-un fel pe care chiar și cei mai optimiști futurologi îl apreciau că va fi gata cam într-un deceniu, ori două.”
9. Împărtășiți opinia unora dintre angajatori că munca de la birou crește productivitatea? Dar pe cea a angajaților care spun că, de fapt, de acasă lucrează mai mult? E un lucru bun? Scade sau crește calitatea muncii și a produsului de livrat?
Tinerii, în general, sunt dintre cei dornici să revină la birou, pentru că le lipsește interacțiunea cu ceilalți colegi.
Roxana Mocanu: „La începutul pandemiei a fost înregistrată o creștere a productivității, puse pe seama alocării timpului de mers de acasă către serviciu și invers către munca propriu-zisă. A influențat și mobilizarea oamenilor pentru a găsi soluții valide la o provocare fără precedent în viețile noastre. Am ajuns însă în 2021 cu sentimente diferite față de munca de acasă.
Contează mult dacă ai condiții de lucru, adică un spațiu pe care să-l dedici biroului, liniștit și confortabil. Dacă sunt și alți membri ai familiei care lucrează sau învață tot de acasă, deja lucrurile devin mai complicate.
Dintre cei 1500 de angajați intervievați de Harvard Business Review din 46 de țări, 85% au declarat că starea lor generală a decăzut, iar 55% simt că nu pot controla echilibrul dintre muncă și viața personală.
Sănătatea fizică suferă și ea: un studiu efectuat printre angajații italieni arată că 50% dintre ei au început să sufere de dureri de ceafă, iar 38% de dureri de spate, cel mai probabil din cauza mobilierul nepotrivit pe care-l folosesc ca birou: unii lucrăm de pe canapea, stăm pe un taburet sau ne înghesuim cu laptopul pe un colț de masă în bucătărie.
Schimbarea destinației unui spațiu care înainte vreme era doar al relaxării, într-un spațiu mixt, pentru odihnă, trai cotidian și lucru, ne-a transformat multora viața într-un continuum de muncă, fără posibilitatea de a controla ceea ce a devenit noul ‘de la nouă la cinci’.”
10. Vă puteți imagina efectele unei astfel de pandemii asupra pieței muncii fără tehnologia pe care o avem la dispoziție pentru a putea lucra de la distanță?
Dintre cei 1500 de angajați intervievați de Harvard Business Review din 46 de țări, 55% simt că nu pot controla echilibrul dintre muncă și viața personală.
Roxana Mocanu: „De ce nu? Ca să pot răspunde, însă, ar trebui să știu exact la cât de multă tehnologie ați fi dispuși să renunțăm. Cu ajutorul acesteia informațiile au circulat mai repede, uneori creând panică sau fiind distorsionate, au reușit să ne unească, să ne pună în gardă, să ne conecteze, să ne ajute să ne suportăm mai bine însingurarea. Chiar și descoperirile științifice circulă mai repede printre cercetătorii care au reușit să creeze un vaccin. Tehnologia ne-a ajutat să ne reinventăm businesurile, modul în care gândim, ne jucăm, muncim, călătorim, comunicăm, chiar și relațiile cu ceilalți. Dar orice e prea mult devine copleșitor și se transformă în contrarul scopului inițial. Ce avem de făcut este să găsim și să păstrăm un echilibru corect între virtual și real. Aș paria în continuare pe tehnologie și pentru reîntoarcerea treptată la birou, pe care eu, personal, o văd ca pe o mișcare Occupy, bine organizată, doar că în sens invers.”
Cine este Roxana Mocanu
Roxana Mocanu este creator de școală de resurse umane (HR) în România. Este director – fondator al primei școli vocaționale de Resurse Umane (Human Resources – HR) din România – Noosfera; un centru de studiu internațional al Chartered Institute of Personell & Development.
„Am crezut dintotdeauna că cea mai de preț zestre a unei femei este educația. De când mă știu, învăț.
Mi-am descoperit vocația - de a cultiva elementul uman din organizații - și încerc să desenez pe peretele care desparte viața de carieră o formula magică a echilibrului și a autenticității.
Elitele profesionale au nevoie de comuniune, de confirmare internațională și de lideri care au curajul să schimbe jocul.
Când am fondat, împreună cu echipa mea, Noosfera, am despletit din învelișul de gânduri al planetei două, care au rezonanță și cu noi, și cu cei care ne-au trecut pragul pentru cursuri sau evenimente de networking: nevoia de a fi împreună și de a avea impact!
De când sunt mentor în programe internaționale, înțeleg mai bine diferențele culturale și de mediu de business, prețuiesc mai mult talentul și dârzenia femeilor antreprenor sau lider din toată lumea.
Îmi dau seama că aici, la noi, mai avem încă multe de construit, începând de la brandul de angajator România și până la modul în care sunt alese, cultivate și puse în valoare elitele socio-profesionale”, spune specialistul în dezvoltare organizațională Roxana Mocanu.
