Decizia devine periculoasă în contextul mai larg al altor reglementări operate de Curte în ultimii doi ani. Puse la cap la cap, toate duc într-un singur punct: aruncarea în aer a dosarelor aflate pe rolul instanțelor și punerea sub un mare risc a sentințelor judecătorești definitive.
Nu este vorba doar de cazurile de corupție, ci și de cele cu omoruri, hoți, violatori, traficați de droguri, așa cum a explicat pentru Europa Liberă fostul judecător constituțional Augustin Zegrean.
Decizia CCR de miercuri pare la prima vedere că nu depășește o linie roșie: aceea a hotărârilor judecătorești definitive. Referirea la ”cazurile pendinte” indică acest lucru, dar dacă este coroborată cu decizia privind completele de 5 judecători, cu cea referitoare la nulitatea probelor și cele care deschid larg ușa revizuirii și contestărilor în anulare, atunci lucrurile devin mai complicate.
Întrebarea la ordinea zilei este ce va urma? Va fi anihilată munca de ani de zile a procurorilor anticorupție și jurisprundența schimbată din temelii?
Anularea probelor, moartea dosarelor
După decizia de miercuri e destul de clar că se va merge pe linia anulării probelor obținute de procurori cu tehnica SRI. Teoretic, e vorba de dosarele de după 2016, când în urma unei alte decizii a CCR, procurorii nu mai puteau apela la SRI pentru sprijin tehnic- interceptări și filaje, in principal- în instrumentarea cauzelor penale.
Deja există instanțe, nu multe, care au început să anuleze probele. Un exemplu edificator este dosarul în care e judecat Marian Fișcuci, prietenul din tinerețe al lui Liviu Dragnea, fost deputat de Teleorman, unde procurorii au anulat toate probele obținute cu sprijinul SRI în perioada iunie- noiembrie 2014. Ritmul anulării probelor din dosare s-a accelerat după desecretizarea protocoalelor, iar după decizia CCR de miercuri va deveni regula. Există posibilitatea ca în situația în care vor fi hotărâri contradictorii ale instanțelor, cum se întâmplă acum, să se ceară Înaltei Curți să dea o decizie de practică unitară, au spus surse judiciare pentru Europa Liberă.
În acest context, trebuie reamintit că președinta Înaltei Curți, Cristina Tarcea, este vizată de o anchetă a Inspecției Judiciare, iar secția de judecători a CSM urmează să decidă dacă îi aplică vreo sancțiune. Orice fel de sancțiune ar primi, chiar și un avertisment, va duce la pierderea automată a funcției.
Revizuirea și contestarea în anulare, drumul libertății
Decizia prin care CCR a declarat completele de 5 judecători ca fiind constituite nelegal vizează hotărârile judecătorești defintive începând din 2014. Consecința a fost declanșarea unui val de contestări în anulare și deja câtiva condamnați definitiv, precum Elena Udrea, Dan Șova, Alina Bica, Rudel Obreja, etc., au ieșit din pușcării. Deocamdată pot face astfel de contestații doar cei care se încadrează în termenul de 30 de zile de la motivarea sentinței.
Dar acest lucru se va schimba cât de repede. „În termen scurt vom veni cu măsuri reparatorii și pentru cei care au pierdut sau depășit termenul de contestaţie în anulare”, a spus ministrul Tudorel Toader,
Pretextul? ”Repararea abuzurilor” din trecut. După apariția deciziei CCR cu protocoalele, Tudorel Toader s-a înființat la Antena 3 și a spus că soluția este o reglementare juridică. „Ce facem cu deciziile definitive pronunțate pe bază de protocoale sau de complete nelegal constituite? Sigur, trebuie să găsim remediul, pentru că într-un stat de drept nu poți să-i spui românului: Dle, asta e. (…) Ba putem face, adopta o reglementare juridică de natură să permită îndreptarea acestor abuzuri comise într-un caz, sau altul, sau altul, sau altul”.
Dar ce poate însemna “reglementare juridică” pentru guvernul PSD-ALDE? Fie o ordonanță de urgență, fie o comisie specială care să modifice legislația penală pe repede înainte. În primul rând renunțarea la termenul de 30 de zile până la care se pot depune contestații în anulare. Așa cum anunța încă din noiembrie pentru Europa Liberă avocata Elenina Nicuț, pe rolul CCR se află trei contestații pe această speță. Astfel, sintagma preferată a lui Tudorel Toader: „Toți cei care se simt nedreptățiți, să aibă posibilitatea să se convingă dacă condamnarea lor e dreaptă sau nedreaptă”, va fi pusă în practică.
Pentru asta ar mai fi însă nevoie de mici „ajustări” la recursul în revizuire. Cum? A explicat tot Tudorel Toader: ”El să solicite revizuirea hotărârii, să avem un filtru de admisibilitate, un judecător să deschidă dosarul, să verifice dacă X a fost condamnat pe bază de interceptări sau protocoale, să facă o procedură de admisibilitate şi, dacă nu este vorba de protocol sau de interceptare nelegală, îi respinge şi rămâne hotărârea cum a fost. Dacă este vorba de protocoale sau interceptări nelegale, să devină admisibilă cererea de revizuire şi să o pună pe circuit pe procedura de reformare.”
Numai că nu e clar dacă protocoalele, declarate neconstituționale, intră la motivele de revizuire.”S-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză", spune unul din articole. Opiniile juriștilor consultați de Europa Liberă sunt împărțite în privința încadrării protocoalelor la acest articol.
Voință politică să fie, pentru că altfel lucrurile se leagă cum nu se poate mai bine și finalul este previzibil. Protocoalele secrete sunt neconstituționale, completele de 5 judecători sunt nelegale, intercepările făcute de SRI sunt lovite de nulitate și vor fi scoase dintre probe, iar cei ”nedreptățiți”, printre care în capul listei se află Liviu Dragnea, vor face fie contestări în anulare, fie recursuri de revizuire. Tot ce s-a făcut în zona anticorupției începând cu 2014 încoace, dacă nu chiar din 2009, va fi aruncat în aer.
Oamenii care s-au opus, mai vehement sau mai puțin, acestor ”reforme” au fost trași pe dreapta sau puși sub ancheta Inspecției Judiciare. Urmează Augustin Lazăr și Cristina Tarcea.
