Ordonanța anunțată de Tudorel Toader, de introducere a contestației în anulare, este mai puternică decât amnistia și grațierea, pentru că va șterge nu doar caziere, dar va anula și prejudiciile din dosarele de corupție.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, folosită în țările Uniunii Europene, rar însă și niciodată pentru un grup de persoane. În Codul de procedură penală, articolul 426, alin d) arată că o astfel de cale extraordinară de atac se poate folosi „când instanța nu a fost compusă potrivit legii”.
Pornind de aici, în baza deciziei CCR de la finele lui 2018, ordonanța lui Tudorel Toader va viza doar un grup exclusivist de beneficiari – la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de cinci judecători a fost folosit pentru politicienii și magistrații acuzați de corupție și cu prejudicii mari.
Legea grațierii, articolul 9: nu se grațiază condamnările la închisoare cu suspendare.
O amnistie sau grațiere colective, pe care doar Guvernul și Parlamentul le pot da, nu ar fi suficiente. În primul rând, pentru că, așa cum arată Legea grațierii, la articolul 9, nu se grațiază condamnările la închisoare cu suspendare. Așadar, nu se șterg cazierele unor politicieni precum deputații Liviu Dragnea, Anghel Stanciu sau Florin Pâslaru.
De asemenea, aceeași lege prevede că nu se grațiază prejudiciile. Chiar și formula de modoficare a acestei legi, care s-a discutat în Comisia Iordache, prevedea că o persoană grațiată este obligată ca în doi ani de la reducerea pedepsei, să acopere prejudiciul. Altminteri, se întoarce la închisoare.
De ce nu ar fi fost suficiente amnistia și grațierea? Pentru că beneficiau de ele doar aceia care se aflau la închisoare la momentul adoptării ei. Foștii deținuți, cum sunt, de pildă, Adrian Năstase sau Adrian Severin, cei cu pedeapsa cu suspendare sau cei care nu au încă sentințe definitive nu ar fi beneficiat de gestul de clemență.
Nu se grațiază pedepsele complementare și cele accesoriiLegea grațierii
Mai mulți practicieni din domeniul judiciar susțin că ordonanța pe care a anunțat-o Tudorel Toader nu va duce neapărat la rejudecarea proceselor. Este foarte posibil ca multe dintre cazuri să se închidă chiar la primul termen, când se constată prescrierea faptelor. Practic, astfel se obține achitarea pentru pedeapsa cu închisoarea (cazierul), și pentru prejudiciu. Surse politice estimează că valoarea prejudiciului din dosarele judecate de completul de cinci judecători al Înaltei Curți după 2014 ar fi în jur de 45 de milioane de euro.
Spre deosebire de o grațiere sau o amnistie, Ordonanța contestației în anulare îi ajută și pe cei care nu au sentințe definitive. Dacă se încadrează în categoria celor care au fost judecați de complet de cinci judecători la Înalta Curte și dacă se apropie de prescriere, atunci beneficiază de ordonanța pe care și premierul Viorica Vasilica Dăncilă a anunțat că o susține. Aici s-ar încadra din nou Liviu Dragnea, cu dosarul angajărilor fictive, sau Viorel Hrebenciuc și Radu Mazăre. Prin grațiere, nu ar fi intrat sub umbrela celor vizați de iertare.
Ordonanța contestației în anulare a fost gândită împreună cu Legea protocoalelor, adoptată de Parlament în procedură de urgență, inițiată de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Este legea care desecretizează toate protocoalele SRI cu instanțele și parchetele. Această lege le permite celor condamnați în dosare cu probe furnizate de SRI să ceară revizuirea proceselor, cea de-a doua cale de atac a sentințelor definitive.
În plus, această lege le permite celor condamnați să se îndrepte împotriva magistraților care au folosit probatoriul SRI. Legea nu este în vigoare. A fost atacată la CCR, iar pe 30 ianuarie este așteptată decizia judecătorilor constituționali. Dacă sesizarea liberalilor va fi respinsă iar legea va fi promulgată se dechide o nouă poartă de rejudecare a dosarelor de corupție, care va acoperi un spectru mult mai larg de beneficiari decât ar fi asigurat o ordonanță de amnistie și grațiere.
