Scenariul ucrainean - scris încă din 2008
«Scenariul ucrainean a fost scris în Georgia în 2008, era suficient să vrem să-l citim», este titlul unei analize, publicată astăzi în Le Monde și semnată de principala editorialistă a marelui cotidian francez, Sylvie Kauffmann.
Aceleași metode și atunci, în 2008, aceeași strategie ca acum: Moscova a folosit împotriva Ucrainei tehnica de mizanscenă militară dramatică pe care o folosise și împotriva Georgiei, mizând pe pasivitatea și inerția occidentalilor, estimează analiza din Le Monde.
Cotidianul francez pornește de la un episod ce merită relatat în detaliu: în cadrul ședinței “Consiliului de Securitate” al Rusiei dedicată Donbassului, care va rămâne în istorie ca un șocant moment televizat al guvernării autocratice, fostul președinte Dmitri Medvedev a făcut luni, 21 februarie, la Kremlin, o comparație devastatoare pentru democrațiile occidentale. El a vorbit despre campania din Georgia, unde trupele rusești ocupă astăzi 20% din teritoriu încă de când Moscova a recunoscut, în 2008, cele două republici separatiste, în urma unui război fulger.
— „Îmi amintesc foarte bine de 2008, când s-a decis recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud”, a spus Medvedev sub privirea scrutătoare a predecesorului, succesorului și protectorului său, Vladimir Putin. “Am salvat atunci sute de mii de vieți. Astăzi, riscul este mult mai mare, sunt mai mulți oameni de salvat. Știm ce se va întâmpla în continuare. Cunoaștem sancțiunile. Știm presiunea. Dar ne pricepem și cum să răspundem. Dacă reușim să avem răbdare, ei vor obosi și vor reveni spre noi pentru a discuta despre securitate și stabilitate. Rusia trebuie să recunoască independența republicilor din Donbass. Experiența ne arată că tensiunea va scădea. »
« Ei!». « Aceia!». Dmitri Medvedev nici măcar nu s-a obosit să-i numească pe «ei», într-atât de mult s-a obișnuit Kremlinul cu comportamentul dezastruos de împăciuitor al europenilor. În mintea lui Medvedev, occidentalii se arată doar un pic indignați, apoi amenință, pedepsesc de formă, după care merg mai departe.
Concluzia trasă de Le Monde este simplă: cel mai îngrijorător, privind retrospectiv afacerea georgiană, este comportamentul imprevizibil al Rusiei. Toate elementele crizei pe care Putin tocmai a provocat-o în Ucraina erau deja funcționale acolo, în Georgia, strategia era deja rodată, cadrul geopolitic definit. Totul fusese deja scris. Ar fi fost suficient să vrem să citim.
În mod nesurprinzător, principalul ziar rusesc de opoziție, Novaia Gazeta, aduce un verdict similar: “Țhinval în Donețk” este titlul analizei, care compară operațiunea militară a lui Putin din 2008, care a făcut din Țhinval (Цхинвал), în Osetia de Sud, în Georgia, capitala unei “republici” independente — dar nerecunoscute de nimeni — comparată cu operațiunea actuală de transformare a Donețkului (dar și a târgului Luhansk) în capitale ale unor “republici populare” independente.
Mizanscena televizată a lui Putin
De altfel, după surpriza primei zile, declanșată de mizanscena televizată a lui Putin, presa rusă, chiar și cea din opoziție (cu excepția Novaia Gazeta, despre care vezi mai sus), a început să se alinieze, treptat, pe poziția oficială: “Decizia Kremlinului este istorică”, proclamă astfel Vzgliad.
Regăsim aceeași jubilație pe site-ul Regnum: «Bravo, Putin ! Opt ani de infern [pentru locuitorii din Donbass] s-au încheiat, în sfârșit.”
Ce se întâmplă cu apologiștii lui Putin?
Este întrebarea pe care o pune — retoric — cotidianul conservator britanic The Times. Ce se întâmplă cu apologiștii lui Putin? Cu toți cei care, din motive ideologice, fie venind din dreapta, fie din stânga, au dat până acum vina pe NATO, SUA și UE pentru toate relele care se întâmplă în relația cu Rusia, toți aceștia ar trebui să-și dea seama că au bătut câmpii în mod serios.
Tot la Londra, foarte sobrul Financial Times scrie că felul în care Putin îi neagă Ucrainei dreptul de a exista stârnește un ecou sumbru (aluzie la propaganda nazistă în anticiparea celui de-al Doilea Război Mondial).
În Italia, La Repubblica amintește, la rândul său, fără menajamente, epoca mai recentă când șeful dreptei din peninsula în formă de ciubotă, Matteo Salvini, lăuda ce face Putin în Donbass și în Crimeea. În 2014, astfel, în momentul anexării Crimeei, șeful partidului de dreapta La Lega, Matteo Salvini, clama peste tot: «Sprijinim dreptul poporului din Donbass la autodeterminare»!
(Am mai scris aici despre legăturile extremiștilor europeni cu Rusia lui Putin, dar și despre rublele lui Salvini și o posibilă finanțare de la Moscova.)
De altfel, cum o anunță la Moscova Kommersant, Italia va ridica, începând de la 1 martie, restricțiile sanitare Covid impuse turiștilor ruși.
Dar și în Germania, Süddeutsche Zeitung revine asupra rușinii rezultate din der Putin-Schock der SPD, șocul pe care îl reprezintă pentru partidul social-democrat aflat la putere indulgența formațiunii politice față de Rusia, dar și faptul că o figură istorică a partidului, precum fostul cancelar Gerhard Schröder, a putut deveni un înalt amploiat al Gazprom și șeful nominal al consorțiului Nord Stream 2, supus deocamdată sancțiunilor.
Ce va fi și cu bietul Narîșkin?
Dincolo de toate astea, planeta întreagă a asistat luni la umilirea șefului serviciilor secrete externe ale Rusiei, Serghei Narîșkin, terorizat de Putin, la Moscova, într-o falsă transmisie directă la TV. El Pais, în Spania, oferă azi o întreagă exegeză politică, psihologică și cinematografică a acelei scene.
Aflăm astfel că Putin are un talent uriaș de a spori tensiunea într-o situație deja explozivă, iar un actor madrilen specialist în manipulare spune, pentru o televiziune spaniolă, că a văzut deja “crocodili devorând-și prada cu mai multă delicatețe” decât felul în care l-a tratat Putin, luni, pe nefericitul Narîșkin.
Macron pică la Ural
În sfârșit, pentru a încheia pe aceeași notă, în Franța, săptămânalul satirico-politic Le Canard enchaîné pune mare în această dimineață un titlu în prima pagină, făcând o aluzie la Emmanuel Macron, pentru care încercarea de a-l calma pe Putin s-a arătat a fi un soi de examen ratat: Macron: «Cu Putin, am picat la Ural».
(Macron nu și-a declarat încă nici astăzi în mod oficial candidatura în alegerile prezidențiale din Franța, din luna aprilie, deși sondajele îl anunță, fără excepție, învingător în runda a doua.)
Același Canard enchaîné mai găsise, după lunga convorbire telefonică cu Putin în care președintele Franței a căzut în capcana manipulării întinsă de omul de la Kremlin, un alt joc de cuvinte care suna ca în română: «Macron inaugurează două discipline olimpice: Putinaj artistic și Zelenski acrobatic.»
Preţul barilului de petrol a depăşit 100 de dolari după ce Rusia a atacat Ucraina
Preţul petrolului a explodat joi, astfel că pentru prima dată după 2014 cotaţia pentru ţiţeiul Brent a depăşit pragul de 100 de dolari pe baril, după ce Rusia a atacat Ucraina, ceea ce a agravat îngrijorările că un război în Europa ar putea perturba aprovizionarea globală cu energie, transmite Reuters.
Barilul de ţiţei Brent a urcat până la 102,48 dolari, cel mai ridicat nivel după luna septembrie 2014, iar în jurul orei 5:47 GMT se tranzacţiona la 102,06 dolari, în creştere cu 5,22 dolari sau 5,4% comparativ cu preţul de miercuri seara.
În paralel, cotaţiile futures pentru ţiţeiul U.S. West Texas Intermediate (WTI) au urcat cu 4,85 dolari sau 5,3% până la 96,95 dolari per baril, după ce anterior au ajuns la 97,40 dolari, cel mai ridicat nivel de după luna august 2014.
De la începutul acestui an şi până în prezent preţul unui baril de petrolul a crescut cu peste 20 de dolari pe fondul temerilor că SUA şi Europa vor impune sancţiuni pentru companiile ruseşti din sectorul energetic, ceea ce va perturba livrările. Rusia este al doilea mare producător mondial de petrol iar livrările sale se îndreaptă în principal spre rafinăriile din Europa şi de asemenea este cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei, căreia îi asigură aproximativ 35% din necesar.
"Anunţul Rusiei privind o operaţiune militară specială în Ucraina a împins ţiţeiul Brent peste pragul de 100 de dolari per baril. Această incertitudine crescută într-un moment în care piaţa petrolului este şi aşa tensionată o face şi mai vulnerabilă astfel că preţurile ar putea să rămână volatile şi ridicate", a spus Warren Patterson, analist la ING.
Statele occidentale şi Japonia au pedepsit marţi Rusia cu noi sancţiuni după ce Moscova a ordonat trupelor ruseşti să avanseze în regiunile separatiste din estul Ucrainei şi au ameninţat că vor merge şi mai departe dacă Moscova va lansa o invazie a Ucrainei. Deocamdată nu există sancţiuni care să vizeze comerţul cu energie al Rusiei.
"Livrările de petrol ale Rusiei ar putea dispărea peste noapte dacă vor fi introduse sancţiuni iar OPEC nu poate produce suficient de mult pentru a acoperi această gaură", subliniază economistul OCBC, Howie Lee.
Analiştii atrag atenţia şi asupra presiunilor inflaţioniste asupra economiei mondiale de pe urma unui preţ al barilului de petrol de 100 de dolari, în special pentru Asia, care importă cea mai mare parte a energiei de care are nevoie.
"Creşterea preţului petrolului vine într-un moment extrem de dificil", subliniază Frederic Neumann, economist la HSBC.
Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat joi o operaţiune militară în Ucraina pentru a apăra separatiştii din estul ţării, informează AFP.
"Am luat decizia pentru o operaţiune militară", a spus Vladimir Putin într-o declaraţie surpriză la televizor, cu puţin timp înaintea orei 03: 00 GMT.
Joe Biden: întreaga lume va pedepsi Rusia pentru această agresiune
Ceea ce serviciile de informații occidentale anticipau se întâmplă acum în Ucraina, o operațiune militară amplă, anunțată de Vladimir Putin în cursul diminații, sub pretextul unei așa-zise „demilitarizări” a Ucrainei.
În timpul nopții, în America, președintele Biden a dat publicității o declarație în care spune că întreaga lume se află alături de poporul ucrainean, care are de suferit de pe urma unui atac „neprovocat și nejustificat” din partea Rusiei. „Președintele Putin a optat pentru un război premeditat, care va duce la pierderi catastrofale de vieți omenești și suferință umană” – se arată în declarația lui Joe Biden, care acuză Rusia că poartă responsabilitatea pentru morții și distrugerile pe care acest atac le vor provoca.
Putin a anunțat o operațiune specială împotriva Ucrainei. Explozii și focuri de armă la Kiev și alte orașe ucrainene
Șeful executivului american a mai spus că Statele Unite și aliații vor acționa unit și decisiv, și întreaga lume va pedepsi Rusia pentru această agresiune. La Casa Albă situația din Ucraina este monitorizată și președintele urmează să comunice populației deciziile sale, în cursul zilei. Pe tot parcursul nopții, în America, oficialități, experți, ziariști și oameni obișnuiți au urmărit desfășurările din Ucraina cu îngrijorare crescândă.
Riscul asumat de Vladimir Putin de a crea o criză adâncă, cu repercursiuni imprevizibile în Europa, este unul irațional, ținând cont de repercursiunile grave nu doar asupra Ucrainei, dar și asupra Rusiei. Occidentul va recurge, fără îndoială, la sancțiuni dure de natură să afecteze regimul de la Moscova, dar nu se poate spune că Putin nu știa asta, atunci când a decis să atace. Misiunea autorităților americane și aliate este acum să identifice o ripostă adecvată, menită să evite o situație catastrofală și extinderea ei.
Corespondentul Europei Libere la Washington, fost director adjunct al redacției pentru România, VOA.
Presa dimineții de 22.02.2022, pe țări
În Marea Britanie, The Times decortică astfel lunga lecție de istorie, oferită de Putin în direct la TV, luni seara, Putin căutând să convingă că Ucraina nu este o țară adevărată, totul amestecat cu recriminări personale și considerațiuni istorice distorsionate: «Discursul lui Putin a fost pe alocuri o bizară și dezlânată lecție de istorie», conchide cotidianul conservator.
The Times amintește că discursul lui Putin a sosit la câteva ore numai după ce Joe Biden anunțase că este de acord “in principiu” cu un summit cu Putin, “dacă o invazie nu va avea loc între timp”.
The Guardian oferă un Live Blog cu desfășurarea de acum înainte a evenimentelor, pe lângă toate celelalte comentarii și analize. Tot The Guardian are și o analiză tehnică, din punctul de vedere al unui expert în internet, cel al fondatorului grupului Bellingcat, Elliot Higgins, care ajunge la concluzia că filmulețe prezentate de Rusia ca “dovezi” ale atacurilor și tentativelor de sabotaj ucrainene sunt montaje de propagandă «stupide și leneșe» (‘dumb and lazy’). Calitatea acestor filme și falsificări video este execrabilă, spune Elliot Higgins, însă generația vârstnică a rușilor tinde să creadă tot ce vede la TV.
Financial Times informează că Marea Britania își va anunța cât de curând pachetul de sancțiuni impuse Rusiei (care le vor completa pe cele impuse de către UE, din care Marea Britanie a ieșit).
În Franța, Le Monde compară reacțiile candidaților în alegerile prezidențiale franceze din luna aprilie. Este revelator astfel că dacă toți candidații centriști și de stânga condamnă agresiunea rusească (inclusiv candidații stângii extreme, Jean-Luc Mélenchon și comunistul Fabien Roussel), în schimb candidatul dreptei extreme Eric Zemmour a găsit că a venit momentul pentru comunitatea internațională pregătească «un tratat care să pună capăt expansiunii NATO».
«Recunoașterea independenței provinciilor separatiste din Ucraina: o lovitură mortală dată eforturilor diplomatice?» este titlul analizei din Libération. E dificil în aceste condiții să imaginăm că va mai avea loc întâlnirea dintre ministrul francez de externe Jean-Yves Le Drian cu omologul său rus Serghei Lavrov, vineri la Paris, sau cea în care Lavrov era presupus a se întâlni, în ajun, joi, cu omologul său american Antony Blinken, la Geneva.
Presa franceză, care ieri specula chiar despre o posibilă întâlnire a lui Biden cu Putin la Paris, văzuse în asta o mare victorie personală pentru Macron. Astăzi e limpede însă că Franței s-a grăbit să interpreteze spusele lui Putin, sau chiar a căzut într-o capcană întinsă de acesta.
Macron este, în prima jumătate a anului și "președintele Europei" - între ghilimele - Franța exercitând acum președinția rotativă a UE, iar Macron încă nu s-a declarat oficial candidat pentru un al doilea mandat în alegerile prezidențiale franceze care vor avea loc în aprilie. În Franța, el e acuzat de rivali că se folosește de funcția sa europeană pentru a-și mări prestigiul.
Pentru prima oară, un sondaj al televiziunii LCI îl prezintă astăzi pe Macron sub bara de 25% din intențiile de vot: 24,5%
Cei trei candidați ai dreptei și dreptei extreme au: Marine Le Pen și Eric Zemmour - câte 16%, iar candidata dreptei tradiționale, Valérie Pécresse, vine imediat după ei, cu 15%.
Actul Rusiei a readus în actualitate și chestiunea unei apărări proprii europene. Ieri, cum a scris-o deîndată Politico, miniștrii de externe ai UE au decis să aprobe lansarea unor misiuni de antrenament militar destinate forțelor ucrainene. La fel, deodată, NATO nu se mai arată în stadiul de «moarte cerebrală», cum o spusese Macron în noiembrie 2019.
În Spania, El Pais anunță reuniunea de urgență, astăzi, a Consiliului de Securitate al ONU, la New York, la cererea a trei dintre cei cinci membri permanenți cu drept de veto (SUA, Franța și Marea Britanie), însă El Pais nu a putut să nu sublinieze ironia situației: Rusia va organiza reuniunea, deoarece ea conduce în acest moment Consiliul de Securitate al ONU.
Cotidianul conservator spaniol El Mundo are în acest timp un reportaj-analiză din Odesa despre «eterna bătălie pentru controlul Mării Negre».
În Italia, La Repubblica prezintă germenii unei alte posibile bătălii navale: în largul coastelor italiene, în Marea Ioniană, un crucișător rus, Ustinov, dă târcoale în acest moment portavionului SUA Truman, care poartă escadrile de avioane de luptă F-18 Horneț, gata în orice moment să decoleze spre flancul de est al NATO.
Corriere della Sera se concentrează azi pe un alt front: «planeta Mariupol», singurul port important al Ucrainei (în ultimii ani masiv militarizat și fortificat) în Marea de Azov, între Crimeea și Donbass, pe fâșia de litoral râvnită încă din 2014 de Rusia pentru a realiza joncțiunea terestră dintre Crimeea și Rusia propriu-zisă.
În Germania, Süddeutsche Zeitung decortică modificarea trecutului de către Putin, în scopul de a justifica recrearea unei fantasme istorice: Großrussland.
Frankfurter Allgemeine Zeitung analizează critic lipsa de voință a Germaniei și pune întrebarea dacă țara — gigant economic planetar — ar fi în stare să se apere singură. La fel, Die Welt revine la simpatia istorică pentru Rusia în cadrul partidului social-democrat (SPD) al cancelarului Olaf Scholz și la cazul celebru și scandalos al fostului cancelar SPD, Gerhard Schröder, devenit înalt director în Gazprom și șeful consorțiului gazier Nord Stream. Asemenea «Russland-Freunde» creează tensiuni în cadrul partidului, dar și al coaliției aflate la putere la Berlin, constată Die Welt.
Niciun fel de «Russland-Freunde», în schimb, în Tageszeitung. Cotidianul stângii intelectuale berlineze scrie că Putin a “lăsat să cadă masca” și numește discursul agresiv al acestuia la adresa Ucrainei și a Occidentului o Schmierenkomödie, teatrul ieftin al unui agresor ipocrit care caută mai întâi să defăimeze victima pentru a-și justifica agresiunea.
Presa din Balcani
În Croația, principalul cotidian, Jutarnji List, analizează în detaliu teatrul politic filmat la care s-a dedat ieri seara Putin: Bâlbâială, nervozitate și spaimă: Putin le întinde o capcană colegilor săi printr-un spectacol absurd și furios. Toți membrii Consiliului de Securitate al Rusiei s-au văzut astfel nevoiți să se implice public în sprijinirea unui act ilegal, din punct de vedere al dreptului internațional: agresiunea directă împotriva unei țări vecine.
În Bulgaria, în schimb, în contrast cu neutralitatea și prudența afișate de mass media din Serbia vecină (vezi mai jos), și cu toate că Bulgaria este o țară membră în UE, un cotidian dintre cele mai influente cum e Trud aprobă recunoașterea de către Putin a independenței “republicilor” din Donbass. Singura critică adusă lui Putin de cotidianul bulgar este că a făcut-o așa târziu.
La fel, cel mai citit tabloid din Bulgaria, «24 Ceasa» se mulțumește să preia depeșele de propagandă ale agenției rusești TASS, care afirmă că armata ucraineană a început să bombardeze masiv blocurile de apartamente din Donețk.
În Serbia, principalul cotidian, Politika se ocupă de dilema puterii de la Belgrad. Președintele Aleksandar Vučić anunță astfel că se fac deja mari presiuni asupra lui, din Occident, ca Serbia să participe la sancțiunile împotriva Rusiei. Vučić spune că regretă acum că a făcut greșeala de a „nu-i asculta pe chinezi” și că Serbia nu și-a stocat materii prime, cărbune și petrol de îndată ce-a văzut cum China a început să facă asta.
Tot în Serbia, popularul tabloid Danas rezumă atitudinea balcanică printr-o frază celebră din legendarul film Balkan ekspres (1983): — „Počeo rat, bre, p.. ti materina!“ (— „A început războiul, bre, în p. mă-tii!“; scena cu replica din film este aici)
Ce scrie presa moscovită: «Buncărul Rusia»
Dacă nu luăm în seamă propaganda pură a presei oficiale sau semi-oficiale a regimului («Republicile din Donbass sărbătoresc marea victorie!» titrează cotidianul Kremlinului, Rossiiskaia Gazeta), presa de opoziție se străduiește să găsească un ton cât mai neutru… în limitele posibilului.
Astfel, Kommersant încearcă să explice posibilele implicații; politice, economice, militare și practice. La fel și Izvestia. La rândul său, principalul ziar de opoziție, Novaia Gazeta, face același lucru, anticipând un viitor de izolare, sub titlul brutal: «Buncărul Rusia» (Бункер «Россия»).
Izvestia revelează că Boris Johnson îl avertizase pe Zelenski de iminența invaziei reale, mergând mai departe decât parada de la frontiere.
Dar, deja, tonul începe să se schimbe chiar și în presa încă necontrolată de Kremlin. «Uniunea Europeană a decis aplicarea restricțiilor antirusești» titrează astfel Nezavisimaia Gazeta (Ziarul Independent) și este revelator că ziarul folosește termenul «antirusești» (антироссийские), dând impresia că UE ar viza dinadins populația rusă.
În sfârșit, pentru a încheia trecerea în revistă a feluritelor abordări ale situației dintre Rusia și Ucraina de către presa occidentală: La Stampa, cotidianul din Torino, Italia, analizează implicațiile conflictului pornind de la ciudățenia simbolică pe care o reprezintă orășelul ucrainean New York, situat în Donbass, în apropiere de linia frontului (cf. foto).
Târgul a apărut pe hărți sub acest nume în 1846, fiind fondat de menoniți germani, aduși de țar pentru a popula acele teritorii nou ocupate. În 1951, orașului i s-a schimbat numele răsunător în Novgorodske. După prăbușirea URSS-ului, locuitorii s-au luptat mult să-și poată relua vechiul nume de New York (Нью-Йорк), ca acum să se regăsească deodată pe linia frontului, cu șansa, pentru numele localității, că se află în partea controlată de Kiev a liniei de demarcare.