„În opinia noastră, eficiența instituțională a României este slabă, ceea ce limitează ratingurile”, menționează S&P, punctând că, deși România continuă să beneficieze de poziții fiscale solide, creșterea deficitului extern și a celui fiscal ar putea în timp „să facă economia României din ce în ce mai vulnerabilă față de încetinirea ritmului de creștere”.
Ratingul de țară a rămas același cu cel de la finalul lunii august 2018, BBB-/A-3, însă, atunci perspectiva indica stabilitate.
Cel mai probabil, așa cum anticipa Cristian Socol, considerat ideologul economic al PSD, perspectiva ar fi urmat să fie una negativă. La solicitarea executivului de la București însă, agenția a decis să mai aștepte două săptămâni până la publicarea unei noi perspective.
De altfel, fostul premier și liderul Pro România, Victor Ponta, semnala încă de vineri că ministrul de Finanțe Eugen Teodorovici și Darius Vâlcov, consilierul pe probleme economice al premierului, au trimis o scrisoare către agenția de rating prin care „au jurat că schimbă în maximum două săptămâni Ordonanța 114/2008”.
Amânarea deciziei S&P „ înseamnă că agenția de rating așteaptă două săptămâni să vadă cum schimbă guvernul OUG 114”, a fost reacția pe pagina de Facebook a senatorului liberal Florin Cîțu.
Agențiile care fac rating suveran sunt Fitch, Moody’s și Standard&Poor's. Agențiile de rating, în momentul în care stabilesc ratingul pentru o țară, se uită, în principal, la cât de puternică este economia acesteia, notând capacitatea guvernelor sau a companiilor mari de a-și plăti datoriile.
În momentul în care ratingul de țară este coborât de către agențiile de rating, în general, cresc costurile la care se împumută guvernele pe piețele internaționale. Cu alte cuvinte, un rating bun înseamnă împrumuturi mai ieftine pe piața internațională și invers. România se află, cu acest rating, deocamdată, pe treapta cea mai de jos a categoriei recomandată pentru investiții. În cazul în care perspectiva ar fi schimbată de la „stabilă” la „negativă”, autoritățile ar avea timp șase luni pentru soluționarea problemelor constatate, până când agenția de rating fie va retrograda România, fie va consemna o soluționare a problemelor.
Încă din raportul din septembrie anul trecut, cu toate că perspectiva era menținută la stabilă, S&P atrăgea atenția că ar putea scădea ratingul dacă observă „politici care să erodeze independența instituțiilor cheie, să submineze încrederea în stabilitatea mecaninsumului de control și echilibru, apoi să provoace neliniști publice și să slăbească încrederea investitorilor străini”.
Cu o seară înainte de publicarea noului rating, Cristian Socol dădea vina pe lobby-ul făcut de sectoarele afectate de OUG 114. El susținea, pe pagina sa de Facebook, că, desi Guvernul a încercat să aducă îmbunătățiri mediului financiar și economic, s-a declanșat „opțiunea nucleară împotriva lui”. „Guvernul a încercat să reducă viteza de creștere a dobânzilor la credite, să înghețe prețul facturilor la energie și gaze, să taxeze anumite profituri de monopol / duopol / oligopol cooperant, să solicite mai multe garanții fondurile de pensii private”, spunea Socol.
OUG 114, cunoscută și sub numele de taxa pe lăcomie, nu s-a făcut însă cu consultarea mediului de afaceri sau a celor care urmau să fie afectați de prevederile acesteia. Ordonanța a trecut tacit și de Senat și urmează să ajungă la Camera Deputaților, care este for decizional.
Socol explică decizia S&P ca fiind „rezultatul aproape exclusiv al afectării intereselor anumitor sectoare private din România și al argumentelor aduse în discuție de reprezentanții băncii centrale”.
Pe de altă parte, senatorul liberal Florin Cîțu atrăgea atenția, pe Facebook, că S&P „nu face decât să confirme o stare de fapt. Aplică aceleași metode peste tot în lume. Nu este nimic politic în decizia lor” și critică încercările Guvernului de a influența, pe ultima sută de metri, decizia agenției de rating.
