Vineri 7 aprilie 1989

Soarele răsare la ora 6.47 și apune la ora 19.50. Meteorologii spun că vremea va continua să se răcească ușor în mare parte a țării. Cerul va fi temporar noros. În vest, nord, centru și nord-est vor cădea ploi mai ales sub forme de averse însoțite de descărcări electrice. Vântul va ajunge în regiunile extracarpatice la viteze de până la 45 km/h și la munte de până la 80 km/h. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între zece și douăzeci de grade iar minimele de la noapte vor fi cuprinse între două și 12 grade.

Ca să nu fie prinse cu picamerele și cu volanul buldozerelor în mâini, mai ales că se întemeiaseră în mai multe țări filiale Opération Villages Roumains (în aprilie se va înființa centrul de coordonare din Ungaria) pentru a proteja patrimoniul rural de sistematizare și distrugere, autoritățile comuniste convocau obștea sătească „entitate cu adânci tradiții în viața poporului român” să ia decizii în privința dezvoltării economico-sociale a comunelor „căpătând atribute și valențe noi, în zilele noastre odată cu transformările implicate de cooperativizare și naționalizare, cu instituirea și dezvoltarea democrației muncitorești-revoluționare”, după cum scrie în România liberă. Era, la vedere, o crimă perfectă, făcută cu mâinile cu care victimele își votau „programele de dezvoltare.” Astfel că adunările cetățenești din sate și comune „în strânsă conlucrare cu organele locale ale puterii, consiliile populare, se afirmă, tot mai mult” ca niște mecanisme ale inițiativei civice „creatoare, de promovare a spiritului gospodăresc, de participare directă a cetățenilor la actul de conducere politică și economico-socială a localităților (...)” Ca să afle mai multe, gazetarul Ion Butnaru stă de vorbă cu Constantin Doldur, director adjunct în cadrul Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare care spune că în cadrul acestor adunări se discută despre planurile de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și gospodăririi apelor, despre planurile de contractare și livrare a produselor animaliere și vegetale de către toate unitățile de stat și cooperatiste, de gospodăriile populației etc. dar și „despre apropierea tot mai accentuată a condițiilor de viață de la sat de cele de la oraș, obiectiv esențial al noii revoluții agrare și latură importantă a procesului de edificare a socialismului și comunismului pe pământul României.” Rezultatul miilor de ședințe la nivel local este un morman de rapoarte, comunicări, informări folosite pentru a analiza reușitele și eșecurile planurilor de dezvoltare și a trasa după-aceea dispoziții, direcții și indicații de dezvoltare locală. Constantin Doldur spune că adunările cetățenești și-au exprimat „în deplină unanimitate deplina adeziune față de măsurile privind mai buna organizare a comunelor, rețelei de localități și unităților din agricultură (...) De asemenea, sunt primite cu satisfacție de către cetățeni măsurile referitoare la accelerarea dezvoltării reședințelor de consilii unice agroindustriale de stat și cooperatiste, a reședințelor de comune și realizarea, încă din acest an (...), a unui volum sporit de construcții de locuințe în mediul rural...” Cu alte cuvinte, adunările cetățenești susțineau unanim distrugerea vetrei satelor și comasarea gospodăriilor în blocurile din noile „centre civice” din reședința comunei. Constantin Doldur dă mai multe exemple: au ridicat sute de locuințe în comune din Sectorul agricol Ilfov dar și în alte zone, mai multe Centre de creație și cultură Cântarea României în comunele Căldăraru, Arefu, Vedea și altele în județul Argeș, au prelungit sau construit căi ferate pe diverse rute din Buzău și Ialomița, au investit în restaurarea și introducerea în circuitul turistic național a unor monumente și obiective din Dolj sau Buzău.

Florica Ichim îl cunoaște pe Ion Muscalu, primarul comunei Scânteia, care o încântă vorbindu-i cu replici scoase din romanele lui Sadoveanu. Nu e de mirare, primarul e de loc din Hârlău. Nici nu conta de unde e, spune ziarista, căci se îndreptau către o vatră de cultură „un loc unde oamenii sunt iubitori de carte, dornici de cultură și pătrunși de conștiința istoriei lor.” Scânteia e un sat populat din neolitic, „cu cultură dacică”, atestat în hrisoave în 1423, mă rog, cu o lungă și măruntă istorie sub toți domnitorii Moldovei, un colț de țară care este loc de căutare „în straturile istoriei dar și în sufletele oammenilor generoși și primitori, care își doresc ca prezența lor, asemenea cu a strămoșilor să rămână prin însemne trainice pentru viitorime.” Și ce fac ei pentru a rămâne în conștiința viitorimii? Organizează Săptămâna culturală a comunei Scânteia sub genericul „Permanențe ale istoriei și culturii poporului român” „bineînțeles cu semnul tutelar al marelui festival național Cântarea României.” Glorioasa săptămână culturală a fost deschisă, spune Florica Ichim, printr-o expunere ce privește tocmai dezvoltarea economico-socială a localității „în perioada actuală și în perspectivă”, acest șir de evenimente propunându-și „dezbateri privind atât rolul școlii și al organizației UTC în procesul de formare a tinerei generații, de educare patriotică, revoluționară, legat de relația acesteia cu problematica lumii contemporane, cât și o serie de simpozioane pe teme culturale de interes general sau specializat” cum ar fi de pildă date despre civilizația sătească în spațiul carpato-dunărean, Eminescu, „Chipul învățătorului oglindit în literatură” etc. Fiecare zi s-a concentrat pe un domeniu școală, medicină ( s-a organizat o dezbatere pe tema „Particularitățile sporirii natalității și apărării sănătății în mediul rural), istorie, literatură, arte etc. Oamenii locului vor să-și dureze propriile semne ale trecerii și au organizat o Tabără de sculptură în vecinătate. Inaugurată în 1986, cuprindea deja vreo treizeci de sculpturi (Piatră de hotar, Răzeș, Lăcaș, Vatră, Strajă, Odihna haiducului, Scaun vechi sau Spațiu mioritic) care cadrează cu atmosfera paseistă și dacopată a locului.

Aflăm de la directorii școlii 171 din București de ce e școala generală o verigă importantă în formarea personalității tinerilor. „O școală generală, poetizează Coman Șova, este o infuzie de prospețime, o lume de glasuri vesele, o priveliște luminată de ochii întrebători, inteligenți ai copiilor” etc. Mai toate școlile sclipesc de curățenie și viață, zidurile lor sunt tapisați cu imagini expresive „sub diverse forme de reprezentare din trecutul și prezentul istoriei noastre, din viața economică, socială și culturală contemporană”. Mai sunt și atelierele școlii care, dacă încap pe mâinile maiștrilor potriviți „cu simț pedagogic (...) devin adevărate locuri de manifestare a aptitudinilor, de cultivare a priceperilor și deprinderilor necesare unei vieți active”. Aici copiii învață să prețuiască lucrurile făcute de mâna omului, să se bucure de muncă și „să fie stimulați să-și formeze îndemânări gospodărești, să știe să folosească unelte și mașini din atelierele de tâmplărie, lăcătușerie, croitorie” etc. să se obișnuiască cu regulile generale de protecția muncii, de organizare și disciplina în muncă. Directorul Vasile Ionescu și adjuncta lui Delia Firican, care este responsabilă cu munca educativă, comandant instructor de unitate de pionieri, au o groază de spus despre succesele școlii 171 și despre inițiativele de întrajutorare prin care elevii cu rezultate bune îi ajută pe cei slabi. De asemenea, se organizează dezbateri în cadrul cercului „Prietenii adevărului științific” pe diferite probleme de cunoaștere materialist-științifică și alte cercuri de matematică și tehnologie. Grija pentru avutul școlii, spune Coman Șova, pentru păstrarea lui, curățenia, ordinea și disciplina școlară „sunt preocupări constante ale tuturor cadrelor didactice pentru educarea copiilor în spiritul prețuirii înfăptuirilor oamenilor muncii, al cunoașterii și respectului legilor țării, al unei comportări civilizate. Este de la sine înțeles că toți elevii trebuie să aplice în viață prevederile codului etic al pionierilor (...)” Copiii se pregătesc de viață. Nu orice viață, ci cea de comunist. De aceea e important să primească o bună pregătire politică, revoluționară. Cadrele didactice în frunte cu directoarea adjunctă „au organizat dezbaterea `Organizația pionierilor la a 40-a aniversare` care a fost urmată de un concurs Cine știe răspunde cu tema: 40 de ani de la înființarea primelor detașamente de pionieri și s-a încheiat cu un spectacol la care au participat formațiile artistice ale școlii, unele laureate ale Festivalului național Cântarea României.” Au mai organizat și acțiuni „dedicate marii demonstrații patriotice, antifasciste și antirăzboinice de la 1 Mai 1939, unor momente ale trecutului glorios de luptă al clasei muncitoare.” Au mai făcut și vizite la întreprinderi, „la marile construcții ale Capitalei - ctitorii ale Epocii Nicolae Ceaușescu”, momente pedagogice care reflectă grija cadrelor didactice pentru educația politică, moral-cetățenească a elevilor, „formarea convingerilor patriotice, a iubirii de țară.” Mai mult, sunt vectori formativi ai elevilor care preiau „creator” „tradițiile înaintate ale școlii noastre”, sistemul educativ românesc fiind într-un proces continuu de înnoire și perfecționare „la baza căruia stă adaptarea structurilor școlare la schimbările determinate de dinamica progresului societății.” La îndemnul și indicațiile lui Nicolae Ceaușescu se realizează încorporarea în educație a noilor cuceriri ale științei, tehnicii și culturii pentru a-i face pe elevi flexibili, pentru a-i adapta la exigențele dezvoltării tehnico-științifice contemporane.

Se sărbătorește Ziua sănătății. Cu ocazia unui inevitabil bilanț se subliniază faptul că noua tendință a medicinei românești este aplicarea îndemnurilor lui Ceaușescu de orientare spre activitate profilactică, pentru promovarea medicinii omului sănătos. Ceaușescu e-a spus medicilor că, decât să îngrijești un bolnav mai bine tratezi un sănătos. E mai ieftin: îl pui să mănânce rațional, adică puțin, să stea în natură, eventual să muncească sub cerul liber, că munca l-a făcut pe om. „Acestui scop i-au fost alocate din partea statului fonduri materiale semnificative (...) Beneficiind de îndrumarea permanentă, de înalta competență a tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, învățământul și cercetarea științifică medicală au o contribuție majoră la perfecționarea continuă a asistenței medicale.” Astfel, după „ani de impetuoasă dezvoltare și modernizare” s-a pus la punct un sector sanitar care dispunea în aprilie 1989 de 215 mii de paturi, adică 9,3 paturi la mia de locuitori, 535 de dispensare-policlinici, 5501 dispensare medicale, 847 creșe, personalul sanitar numărând peste 280 de mii de salariați dintre care 48832 medici dintre care 7200 stomatologi, adică 472 de locuitori la un medic.

Ion Mincă din comuna Siliștea Nouă, județul Teleorman, și-a căutat dreptatea peste tot. La miliție, consiliul popular, la PECO și, în ultimă instanță, în presă. Omul avea mari greutăți în alimentarea cu benzină a autoturismului proprietate personală pentru că nu putea alimenta, conform scriptelor, decât de la Zimnicea unde fusese repartizat de stația PECO din Roșiorii de Vede Trebuia așadar să facă o sută douăzeci de kilometri în plus pentru a cumpăra cei 20 de litri de benzină la care avea dreptul. După mai multe luni de făcut naveta și de consumat jumătate din benzina cumpărată pe drum, întreprinderea județeană PECO a fost convinsă să-l arondeze tot la Roșiorii de Vede. Ion Mincă a mulțumit călduros pentru generozitate, mai ales că alți localnici mai puțin răzbătători ca el continuau să facă acest drum.

În județul Alba peste 3600 de tineri din mai multe unități economice participă la „Săptămâna record în producție și recuperarea materialelor refolosibile” în cadrul căreia vor realiza o producție suplimentară constând în 15 mii de bucăți bibelou de porțelan, 800 de perechi încălțăminte, 50 de tone de cărămidă refractară, 75 mp de covor plușat. Își mai propun, de asemenea, să recupereze și să repună în circuitul economic 150 de tone de materiale feroase și neferoase, 5000 de bucăți de sticlă și două tone de hârtie. La Bacău, 4500 de tineri din mediul rural plantează viță de vie pe o suprafață de zece hectare, puiețți pe o suprafață de cinci hectare și îngrijesc și curăță 15 hectare de pajiști. La Mehedinți, într-o acțiune care are ca motto „Eu lucrez, eu controlez, eu răspund”, 130 de tineri de la Întreprinderea de vagoane realizează repere și subansamble pentru două vagoane de marfă.

Tinerii vor să corespondeze. Cristina Ionescu, de pildă, din București, dorește să schimbe impresii despre muzică, poezie, teatru, film, diverse. Gabriela Petroniu, din Focșani e interesată de psihologie, paleontologie, civilizații dispărute. Denisa Kerim din Constanța vrea și schimbe și ea impresii despre flori, istoria popoarelor asiatice, geografia patriei în vreme ce Cătălina Mancu din Bacău e interesată de filosofie, psihologie, etologie, muzică (B.Tyler, Van Hallen), arte plastice, literatură, film. Octavian Spătaru din Adjud e interesat de geografie, enigme ale Terrei, muzică (Compact, Europe, Scorpions, C.C.Catch). Doina Coțofană din București are de oferit almanahuri Magazin, Tehnic, Literar, Sport, vrea în schimb opere de Karl May, M. Sadoveanu, P. Feval, J. London. Alina Deleanu din Bârlad vrea să-și împărtășească gândurile despre Alain Delon și Ion Caramitru și despre muzică (D.Drăgan, A. Daminescu, Compact, Holograf, AC/DC).

La Ateneul Român Concert simfonic. În Sala Studio, Recital de vioară. În Sala Mare a Teatrului Național se pune în scenă Zbor deasupra unui cuib de cuci. În Sala Amfiteatru, Contrabasul și în Atelier, Clovnii. La Teatrul Bulandra se joacă Secretul familiei Posket, în sala din bulevardul Schitu Măgureanu și Câinele grădinarului, în Sala Studio. La Teatrul Mic se joacă Mitică Popescu. La Teatrul Foarte Mic, Goethe mi-a spus... Pe scena Teatrului Giulescu, sala Majestic, Teatrul dramatic din Constanța are reprezentație cu Trăsura la scară. La Teatrul de Comedie, reprezentație a Teatrului evreiesc de stat cu piesa Cum se cuceresc femeile. Circul de Stat București aduce în arenă Vedetele Circului din Varșovia.

La cinematografe rulează Francois Villon, De ce are vulpea coadă, Vacanța cea mare, Alo aterizează străbunica, Iubire statornică, O farsă pentru cuscru, Martori dispăruți, Tigrul cenușiu, Prețul unei vieți, Destin tragic, Oricare fată iubește un băiat, Ultima noapte a Șeherezadei, Călătorie peste mări, Zece negri mititei.