Eventualitatea amânării deciziei numirii procurorului șef european îi face pe mulți lideri politici să se teamă că fosta șefă a DNA va intra în cursa prezidențială. Astă vară, liderul Uniunii Salvați România, Dan Barna spunea că Laura Codruța Kovesi „ar putea să fie o opţiune pentru România”, pentru că „a dovedit în toată această perioadă că există posiblitatea ca un om să lupte în mod real pentru justiţie”. Sociologii cred că românilor nu le plac procurorii, dar strada a aclamat-o în ultimii ani.
Încă nu e clar cine vor fi candidații, fiindcă doar Klaus Iohannis și-a anunțat dorința de a intra în cursă, iar casele de sondare nu au testat nicio femeie pentru funcția supremă în stat.
Potrivit unui sondaj IMAS, realizat la cererea Europa FM, din iulie anul trecut, peste 40% dintre români spuneau că își doresc ca fosta șefă a DNA să candideze la președinția României, 24,3% își doresc să candideze pentru un mandat în Parlamentul României, și același procent (24, 3%) să candideze pentru un mandat de europarlamentar. Între timp, odată cu prestația fostei șefe anticorupție în fața europarlamentarilor, notorietatea și credibilitatea Codruței Kovesi ar putea fi chiar mai ridicate.
Sociologul Cătălin Augustin Stoica ne-a spus că, după părerea lui, la prima vedere, „șansele unei femei (pentru ocuparea acestei funcții, n.r.) sunt scăzute”, însă nu exclude posibilitatea ca „în funcție de profilul candidatului, notorietatea sa și lucrurile prin ce s-a distins să fie posibilă și o victorie a unui candidat de gen feminin în România”.
El atrage atenția că, în general, în România, cercetările sociologice arată că, în continuare, „sunt predominante atitudinile tradiționale cu privire la rolul femeilor”, potrivit cărora „locul femeilor nu este în politic, ci ar fi în altă parte, iar sarcina lor ar fi aceea de a se ocupa de creșterea copiilor”.
La rândul său, sociologul Mircea Kivu, argumentează că, înainte de a pune problema dacă românii ar vota sau nu o femeie, trebuie avut în vedere faptul că „șansa unei femei de a ajunge în poziția de a fi candidat la președinție este mai mică decât a unui bărbat pentru că în general în fruntea organizațiilor politice ajung mai puține femei decât bărbați”.
Pe de altă parte, Oana Băluță, conferențiar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și activistă pentru drepturile femeii, susține că există o deschidere mai mare către prezența femeilor în politic, însă deocamdată funcția de șef al statului nu pare accesibilă.
„Legat de presedinție, un barometru recent realizat de Centrul Filia arată că procentul celor care prefera un președinte bărbat a scăzut de la 73%, în 2000, la 46,9% în 2018. Scăderea este semnificativă. Ceea ce îmi spune mie această cifră este că s-a modificat percepția și că este o mai mare deschidere la nivelul cetățenilor României în raport cu ocuparea funcțiilor publice de către femei, însă nu tocmai în zona de președinte al țării”, spune ea.
Oana Băluță atrage atenția că schimbarea percepțiilor ia mult timp, fiindcă același barometru arăta că pentru funcția de președinte românii, ar fi mai înclinați să aleagă un bărbat.
„Dacă vine o candidată care reușește, prin activitățile și profilul ei, să facă irelevante sterotipurile negative, atunci poate câștiga. Dar cine ar fi nu știu”, mai spune și sociologul Cătălin Stoica.
Ipotetic vorbind, dacă, de pildă, atât Gabriela Firea cât și Corina Crețu ar beneficia de sprijinul unui partid, Laura Codruța Kovesi nu ar fi în aceeași situație. Dar deși nu are un partid, de partea fostei șefe a DNA este strada. Slovaca Zuzana Čaputová ar putea fi un exemplu.
Mircea Kivu subliniază că șansele unui independent sau ale unei independente, nesusținuți de un partid puternic, sunt „foarte mici. Dar există excepții: în Slovacia, partidul a apărut în spatele unei personalități”.
„Fiind din afara politicii de partid se bucură de un tip de capital de care femeile care vin dintr-un partid nu-l mai au pentru că își pierd o parte din capitalul simbolic și din credibilitate, ținând cont că este o mare neîncredere în partidele politice din România”, mai spune, la rândul ei, Oana Băluță.
Pe de altă parte, Cătălin Augustin Stoica atrage atenția că, orice persoană ar candida pentru alegerile prezidențiale, trebuie să aibă, dincolo de calitățile personale și de notorietate, și sprijinul unui partid politic care are „o bază electorală, adica au și o mașinarie de vot. Altfel, nu cred ca are sanse, nici ea nici alt candidat”.
Femeile și politica, în Europa
Europa se poate lăuda cu doar patru femei care ocupă funcția de președinte. Este vorba despre Slovacia, acolo unde activista pentru mediu și fără experiență în cadrul unui partid politic, Zuzana Čaputová a câștigat recent alegerile și este, din luna iunie, oficial, președintă.
Ea se alătură croatei Kolida Gabar- Kitarovic, în funcție din 2015, estonei Kersti Kaljulaid, președintă din 2016, și lituaniencei Dalia Grybauskaite, fostă comisară europeană, care deține, pentru al doilea mandat consecutiv, funcția de șef al statului.
La capitolul femei premieri, Europa numără doar trei nume: Angela Merkel, în Germania, Theresa May, în Marea Britanie, și Viorica Dăncilă în România.
La nivelul Parlamentului European, femeile reprezintă puțin peste 36% dintre eurodeputați, ceea ce, în multe cazuri, reprezintă un scor mai bun decât în multe parlamente ale statelor membre, unde media este de 24,1%, arată un studiu al Fundației Robert Schuman. În Parlamentul României, reprezentarea feminină nu depășește nici în actuala legislatură 20%.
