Vineri 14 aprilie 1989

Soarele răsare la ora 6.34 și apune la ora 19.59. Meteorologii spun că temperatura aerului va scădea, dar vremea o să rămână caldă, cu un cer mai mult noros. Vor cădea ploi cu caracter de aversă în sud-vestul și centrul țării. Sporadic, și în celelalte regiuni ale țării. Maximele termice se vor situa între 14 și 22 de grade iar minimele nocturne între patru și 12 grade.

Pe Șantierul național al tineretului Canal Dunăre-București se predă ștafeta muncii pentru țară „o continuare firească a unei trude exemplar făcute în numele „mai-binelui patriei”, răspunzând „prin fapte la chemările și îndemnurile partidului, ale secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, adresate tinerei generații de a se implica activ, cu toată puterea de muncă și răspunderea în realizarea marilor obiective ale economiei naționale” după cum scrie Sorin Ovidiu Bălan pe prima pagină a Scânteii tineretului. În fapt, Brigada sectorului 1 își încheie lucrul pe acest șantier. Locul lor este luat de brigadierii din sectorul 3. La 10 dimineața autocarele cu noii brigadieri sosesc în aclamațiile veteranilor de pe șantier. Mare veselie pentru cei care așteptau să scape de corvoadă, dar și pentru cei care nu știau încă ce-i așteaptă. „Careul se formează repede pe platoul de adunare, pentru că ordinea și disciplina, alături de dăruire, sunt primele cuvinte care se învață pe un astfel de șantier.” Au cu toții bannere cu întreprinderile de la care vin, „nume cu rezonanță în țară și peste hotare, mărci de prestigiu care au străbătut meridianele planetei”. Se aduc drapelul de stat al RSR, drapelul partidului cu secera și ciocanul și drapelul roșu cu emblema UTC. Pe el scrie cu litere galbere ”Șantierul Național al Tineretului Canal Dunăre-București.” Se intonează imnul, apoi se rostesc scurte cuvântări de mulțumire către conducerea superioară de partid și de stat sau despre bucuria datoriei împlinite.” Unul dintre brigadierii care se întorceau acasă, Ștefan Fanache, i se confesează gazetarului. Simte deja nostalgia șantierului. „Pot să vă spun că, absolvind această înaltă școală a bărbăției și curajului, fiecare dintre noi reîntors la locul de muncă se va strădui să dovedească tuturor că nu întâmplător poartă în buzunar un carnet de brigadier, că asprimile și greutățile inerente unei munci de felul celei desfășurate de noi aici ne-au întărit încrederea în forțele proprii că avem puterea să biruim.” Iar Traian Pascal, abia sosit, îi spune cu glas tremurat gazetarului că se află pentru prima dată pe un șantier al tineretului.”(...) am venit cu hotărârea de a ne face datoria și dorim ca la încheierea activității să obținem cu toții diplome de onoare.” Vrea să adauge o nouă pagină „istoriei eroice a salopetelor albastre cu ecuson de brigadier.”

Anica Florescu și Gheorghe Ioniță de la Scânteia vor să ia pulsul constructorilor de la „Amenajarea complexă a râului Dâmbovița”, acum accelerat de apropierea zilei de 1 Mai. În miez de primăvară, bucureștenii sunt irezistibil astrași, „în cotidienele” plimbări, de „lacrima albastră a lacului Dâmbovița, construit de tinerii în salopete albastre cu ecuson de brigadier. Lacul e gata și parcă ieri, pe locul unde se întinde el, „flutura, în vârful catargului, steagul cu însemnele Uniunii Tineretului Comunist.” Steagul se regăsește acum la Vitan. „Un pod nou, pogoane de sere unde se zvonește că îmbobocesc cele mai frumoase garoafe din București iar în dreapta, sus, pe versantul natural al Olteniței, în vârful de catarg flutură drapelul purtat cu cinste de brigadierii de la râul Dâmbovița.” Ar putea să-și spună „brigada lacurilor” pentru că lacul Văcărești este al treilea lac pe care-l construiesc (al doilea de dimensiuni mai reduse a fost acumularea Mărășești). Comandantul Șantierului național al tineretului este Amelian Filat. Apele vor fi aduse în lac prin conducte din lacul Cornetu-Mihăilești și, muncind din greu, au depășit planul cu vreo trei luni. Văcăreștiul, spune inginerul Aurel Mihuț, va avea 155 de hectare, cu o adâncime de la cinci la opt metri, în jurul lui va fi un parc de agrement de vreo cincizeci de hectare, un ștrand de șase hectare, o bază sportivă cu opt hectare și multe altele. Nu mai rămân de făcut decât joncțiunea Dâmboviței cu Argeșul, aducția de apă și terminarea barajului care încadrează perimetrul Vitan Bârzești, plus ecranul de etanșare care încadrează lacul pentru a nu permite infiltrarea apelor din interior. Mai sunt câteva alte lucrări minore și lacul Văcărești, locul de întâlnire între râuri, va ancora Bucureștiul ca port la Dunăre și mare.

Același fior de mândrie transmis prin capilaritatea propagandistică și în rândurile dedicate de Boris Buzilă în România liberă mărețelor ctitorii din București căci „Capitala este obrazul țării și de aceea trebuie să fie pe măsura statului pe care îl reprezintă. Lungă lista realizărilor: 486 163 de apartamente, Metroul, în plus lucrările la noul canal care leagă Bucureștiul de mare, ocazie cu care „a prins viață vechiul vis al purificării Dâmboviței”. Și toate grație celui care a dat numele epocii de prefaceri, Nicolae Ceaușescu. „Nenumăratele sale vizite de lucru pe șantierele bucureștene, rodnicul său dialog cu constructorii și proiectanții, consfătuirile și întâlnirile dedicate examinării proiectelor și machetelor viitoarelor construcții, indicațiile și orientările sale permanente în toate problemele pe care le ridică această operă grandioasă conferă conducătorului partidului și statului nostru - neobositul și inspiratul ctitor al României moderne - și calitatea de ctitor al noului București.” Mai apoi, gazetarul face recurs la memorie și arhive, spunând că încă din anii 1930 au existat arhitecți care visau la sistematizarea radicală a Bucureștiului, propunând „soluții foarte apropiate celor adoptate în anii noștri.” Invocând principiul că organizarea unui oraș este un act de autoritate și că, în asemenea situație, „nu toată lumea poate fi mulțumită” autorii studiului interbelic susțin că sistematizarea și modernizarea Bucureștiului se impuneau ca necesități obiective. Studiul e invocat, desigur, pentru a deturna furia provocată de devastarea Bucureștiului istoric din zona Uranus, Vitan, Dudești: „(...) la cincizeci de ani după ce ele au fost doar gândite, pe dealul pe care visătorii de odinioară vedeau înălțată o clădire reprezentativă pentru viața politică a țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarăsa Elena Ceaușescu puneau temelie Casei Republicii, inaugurând prin aceasta lucrărilor unor - citâm din textul pergamentului așezat la baza edificiului: mărețe și luminoase ctitorii ale acestei epoci de adânci transformîri înnoitoare, construcții monumentale ce vor dăinui peste veacuri, ca o impresionantă mărturie a voinței locuitorilor Bucureștiului (...) de a conferi demnitate și măreție capitalei țării, patriei noastre socialiste.”

Dumitru Prună de la Scânteia e în mină, dis-de-dimineață, și participă la „raportul mineresc”. Astfel află că la mina Pinoasa se raportează o creștere a producției cu 700 de tone, la Lupoaia la fel, la Dragotești o creștere cu 500 de tone. Minerii își plătesc datoriile față de partid care le-a mărit, primii, salariile. Costică Soare, director general la Rovinari, spune că, de la începutul anului, s-au extras mai mult cu un milion de tone de lignit. În cinstea zilei de 1 Mai, minerii se angajează în întrecere sub genericul „Echipajul fiecărui excavator cu rotor - colectiv de muncă al înaltei productivități.” Minerii de la Pinoasa se bat cu cei de la Lupoaia pentru locul întâi în întrecerea minerească pe 1989. Fiecare colectiv a scos suplimentar cam o sută de mii de tone. Ar vrea ca 1989, anul atâtor celebrări, „să fie marcat prin fapte la înălțimea grijii și atenției de care ne bucurăm din partea secretarului general al partidului”, după cum spune Alexandru Ciungulescu, director la Lupoaia. El și oamenii lui vor ca, în cinstea acelor sărbători, să crească în 1989 volumul excavațiilor la peste cinci milioane de metri cubi, ca să obțină locul 1 în cadrul întrecerii pe ramură.

Comitetul municipal Târgu Mureș al UTC a organizat la întreprinderea Electromureș simpozionul „50 de ani de la marea demonstrație antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939. Rolul tovarășului Nicolae Ceaușescu în organizarea acestei acțiuni.” La Vaslui, tinerii din Întreprinderea de aparate de măsură și control au participat la dezbaterea „Disciplina în producție - expresie a înaltei conștiințe muncitorești, factor hotărâtor în realizarea planului, a angajamentelor asumate pentru anul 1989.” 750 de tineri de la Combinatul Siderurgic Hunedoara vor să obțină peste plan șapte tone de cocs metalurgic, 10 tone de fontă, 25 de tone laminate și 8 tone de oțel. De asemenea, ei vor să repare patru strunguri mecanice, trei uși cuptoare propulsie, 28 de supape de oxigen, cinci compresoare, 15 supape presiune, trei trolii pentru ridicat și să recupereze și să reintroducă în circuitul economic 50 de tone de fier vechi.

La Focșani, „ține afișul” a XII-a ediție a STEF, festivalul de teatru pentru amatori, „inițiativă singulară și meritorie, o stagiune de teatru a elevilor de liceu.” Pe scena festivalului care face parte, bineînțeles, din manifestările din cadrul Festivalului național Cântarea României „opțiunile repertoriale ale liceelor din Foșcani omagiază evenimentele majore ale anului: aniversarea a 45 de ani de la victoria revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, Congresul al XIV-lea al Partidului, centenarul Mihai Eminescu.” Se joacă piese de DR.Popescu, Paul Everac, Aurel Baranga, Victor Eftimiu, Horia Lovinescu și alții. Mare succes au fragmentele dramatice ale lui Eminescu. O victorie în lupta pentru formarea omului viitorului, scrie Petre Idriceanu, în rândurile consacrate festivalului în paginile Scânteii tineretului. „Omul viitorului trebuie să fie un om complet, un om sensibil și un om al specialității în același timp. Tinerii Focșanilor, îndrăgostiți de teatru, se doresc deplini și își împlinesc această aspirație și prin teatru și prin poezie și prin descifrarea poeticii ecuațiilor” Își trăiesc clipa și pasiunie „și se manifestă ca oameni implicați în tot ceea ce se întâmplă la această oră pe pământul nostru.”

Ivo Muncian dedică, în România literară, o odă cărților, o lungă și sofisticată demonstrație pentru a ajunge la concluzia că „avem marea șansă de a trăi și a ne desfășura activitatea ăn perioada de glorie a urcușului României pe spirala existenței, în epoca de profunde și inegalabile prefaceri înnoitoare pe care poporul a denumit-o cu numele eroic al ctitorului României socialiste nmoderne,„ Epoca Nicolae Ceaușescu.” De aici însă și marea obligație de a ne înzeci eforturile, de a da mereu dovada talentului nostru, de a scrie lucrări pe măsura măreției timpului prezent.” Căci ce altceva spunea Ceaușescu la Expunerea din noiembrie 1988? „Avem nevoie de noi romane, noi piese de teatru, noi poezii în care eroii principali să fie muncitorii, țăranii, intelectualii, cu preocupările lor, cu dorințele lor de progres, de bunăstare, cu hotărârea lor de a contribui la făurirea socialismului și comunismului în România.” Ceea ce Ivo Muncian se pune chezaș că vor face: „Datori suntem, deci, de a ne spori eforturile, de a trudi cu râvnă și pasiune asupra scrierilor noastre, pentru a scrie cărți de certă valoare artistică, cu un mesaj ideatic clar, noi cărți de calitate, cu un conținut profund umanist, adică așa cum este viața noastră cea de toate zilele.”

Agenția BTT Argeș organizează pentru elevi în zilele de vacanță, o serie de acțiuni educative: un tren „al tineretului” cu 1500 de elevi, la obiective social-economice și culturale din Capitală, cu vizionarea de spectacole la Circul de Stat, la teatre și cinematograf, excursii pe traseele Pitești-Brașov- Piatra Neamț- Suceava- Câmpulung Moldovenesc cu vizitarea unor monumente istorice, a unor obiective turistice, între care și Baza BTT Câmpulung Moldovenesc, cu popasuri la locurile cu semnificație istorică și cu petrecerea unor seri cultural-artistice, distractive.

ID. Sârbu își amintea, într-una din aceste zile, de primele zile ale anchetării sale de către Securitate. „În primele luni am fost tratat ca un oaspe drag: în clădirea de atunci a Ministerului de Interne (actualmente sediul CC-ului) am fost închis în celula de lux (WC. duș). După trei luni, foaia a fost schimbată, au început șantajele. Care au fost în crescendo ( și nu au încetat nici după ce am ieșit din închisoare, după șase ani de chinuri, bătăi, foamete, muncă, umiliri nesfârșite). Ei bine, într-una din acele pașnice zile de anchetă din faza dulce, șeful anchetei, domnul căpitan Enoiu, m-a luat de umeri și m-a dus la geam. Prin curtea Muzeului militar de jos se putea vedea un colț al bulevardului Bălcescu, cam acolo unde, după sala Dalles, începe curba Institutului de petrol și gaze... „Uită-te, mi-a spus Diavolul, îi vezi? Pe oricare din mulțimea aceea, dacă îl arestez, în numai trei zile eu pot să dovedesc că este un dușman ascuns al poporului și socialismului.” Nu știu ce i-am răspuns. Eram îngrozit. „Chiar și Gh. Gh. Dej, îmi spunea același Enoiu, are la noi un dosar de care se teme. Și pe care îl putem scoate la lumină când vrem noi. Nimeni nu e mai puternic decât suntem noi!” Așa este, așa a fost. Dar va fi tot așa?

La televizor, programul începe la ora 19 cu Telejurnalul. Apoi la 20.00, Partidul, Ceaușescu, România. Emisiune literar-muzical-coregrafică (color). La 20.25, România în lume (color). Documentar. La 20.45, Copiii cântă patria și partidul (color). Program literar-muzical-coregrafic în interpretarea unor formații pionierești și ale șoimilor patriei laureate ale Festivalului național Cântarea României. La 21.00, Imagini din R.P.D. Coreeană (color). La 21.10, Învățământ, cercetare, producție. La 21.30, Telejurnal.

La Opera Română este reprezentație cu Flautul fermecat. La Teatrul de Operetă, Oklahoma. La Ateneul Român, Integrale camerale, în sala Studio. În sala mare, Concert simfonic. La Teatrul Național, Sala Mare, Moștenirea. În Sala Amfiteatru, Torquato Tasso. La Bulandra, sala Studio, A treia țeapă. La Teatrul de Comedie, Capcană pentru un bărbat singur. La Nottara, în sala Magheru, Într-o dimineață iar la Sala Studio, Cuibul. Teatrul Mic are pe afiș Ivona, principesa Burgundiei. Teatrul Foarte Mic: Bătrâna și hoțul.

În cinematografe rulează: Maria și Mirabela în Tranzistoria, Martori dispăruți, De ce are vulpea coadă, François Villon, Iacob, Vacanța cea mare, Monte Carlo, Inima piratului...