INTERVIU. Ștefan Dărăbuș (Hope and Homes for Children): Școala online e o farsă când avem 1,3 milioane de copii în sărăcie severă

Prin ordin al ministrului Educației, școala online a devenit obligatorie, iar copiii, cu excepția celor care au de dat examene, vor merge la școală abia la toamnă, în contextul în care autoritățile încearcă limitarea efectelor pandemiei de coronavirus. Această măsură a fost aspru criticată de experții în educație, mai cu seamă că nu toți copiii au acces la învățământul online.

Ștefan Dărăbuș, directorul regional pentru Europa Centrală și de Sud al Fundației Hope and Homes for Children, a explicat, într-un interviu pentru Europa Liberă, că pentru copiii care trăiesc sub pragul sărăciei „școala online este o mare farsă”, mai ales că „cel puțin unu din trei copii din țara asta nu are cum să aibă acces la școala online”, trăind în case unde nu există Internet, tablete sau smartphone-uri, sau chiar curent electric.

În familiile din care provin este dificilă chiar și asigurarea necesarului pentru traiul zilnic. Mulți dintre părinții acestor copii au rămas fără serviciu sau nu își mai pot găsi unul în această perioadă și astfel crește și riscul apariției „dezordinii sociale”, avertizează Ștefan Dărăbuș.

Pentru prevenirea agravării situației acestor copii și a familiilor lor, Fundația a propus autorităților alocarea unei sume de 120 de lei pentru fiecare dintre cei 1,3 milioane de copii aflați în situații vulnerabile, în perioada aprilie -decembrie 2020, pentru a putea depăși criza. „Ar fi nevoie de 1,4 miliarde de lei pe an, adică 293 de milioane de euro la nivel național pentru anul acesta. Ar fi fondul de urgență pentru copii care trăiesc în sărăcie. E mult, e puțin?!”

Între timp, Fundația Hope and Homes for Children a demarat campania „Ajut din Inimă” pentru a veni în sprijinul românilor din mediile defavorizate. Cu branii strânși din donații, fundația va plăti lunar chirii pentru familii și tineri care riscă să fie evacuați din locuințe și va ajuta copii și tineri din 13 cele mai afectate județe ale țării cu alimente și bunuri de strictă necesitate.

Europa Liberă: Potrivit statisticilor europene, România este țara cu cei mai săraci copii din Uniunea Europeană. Ce se întâmplă cu ei, cu familiile lor în perioada pandemiei de coronavirus și ce se întâmplă și cu copiii instituționalizați, o altă categorie vulnerabilă?

Ștefan Dărăbuș: „Eu aș zică că acea categorie, chiar uitată de lume, de autorități și de comunitate, este cea a copiilor săraci și a familiilor care trăiesc izolare, excluziune socială sau marginalizare. Pentru că din 3,7 milioane de copii câți avem în țară, aproape 1,3 milioane trăiesc în sărăcie severă. Așadar, unu din trei copii trăiește în sărăcie severă și, pe lângă el, părinții lui. Se fac foarte puține lucruri în acest sens, pentru că atât de mari sunt problemele generale care ne lovesc din toate părțile, încât ei, care rămân pe la margini de orașe, prin cartiere sărace și ne lasă în pace, sunt neauziți, nevăzuți și, prin urmare, nici resursele care le sunt alocate nu sunt semnificative. Se tot vorbește doar de aceste ajutoare sociale și de alocații, dar și aici lucrurile sunt disproporționate pentru că beneficiarii de ajutoare sociale sunt destul de puțini. O mare parte din sumele despre care se spune că se duc spre ajutoarele sociale de fapt se duc pe alocațiile copiilor și plata persoanelor care se află în concediu de maternitate sau de paternitate. Copiii care trăiesc în sistemul de protecția copilului, de bine, de rău, în perioada aceasta măcar au ce mânca, cei care trăiesc, săracii, în comunități, nici nu au ce mânca.”

Europa Liberă: Care sunt zonele cele mai afectate?

Ștefan Dărăbuș: „Clar că zonele cele mai afectate, din ceea ce vedem noi, sunt la marginea orașelor, în așa-zisele „pungi de sărăcie”. Doar în comunitățile urbane marginalizate trăiesc aproximativ un milion de oameni. Noi acum lucrăm mult în Moldova, o zonă foarte afectată, în județele Suceava, Iași, Bacău, Botoșani. Încercăm să facem cât putem în județele în care lucrăm, chiar și în sectoarele 3 și 4 din București, în Ilfov, pe lângă Maramureș, Bistrița, Olt, Sibiu sau Brașov. Acestea sunt zonele în care noi, la ora actuală, ne derulăm programul de sprijin pentru aproximativ 500 de copii care trăiesc în sărăcie, oferindu-le bunuri de primă necesitate, tichete sociale prin care ei și familiile lor să cumpere măcar hrană sau pentru tinerii care ies din sistem să poată să își plătească chiriile.”

Îți mai recomandăm

Coronavirus. Câți români lucrează la negru și de ce riscă România și o criză socială

Europa Liberă: Care sunt nevoile lor urgente: alimentare, sanitare, financiare?

Ștefan Dărăbuș: „Nevoile lor urgente sunt, în primul rând, legate de subzistență, de bunuri de primă necesitate. Spre multe dintre aceste familii ducem alimente de bază: făină, ulei, cartofi, cu care ei să poată să își facă măcar de mâncare. Încălțăminte nu au în comunitățile marginalizate, accesul la apă este extrem de restricționat pentru că multe dintre locurile acestea nu au branșamente la apă, la curent electric. De multe ori se spală sau încearcă să își rezolve problemele de igienă minimală de la un singur ciopor de apă într-o comunitate întreagă. De aceea și tot ce ține de detergenți, de gel de duș, de săpunuri, spălatul hainelor, rufelor, a propriului corp este extrem de dificil. Acesta este nivelul la care încercăm să acționăm pentru a-i ajuta.

Vedem și dacă putem să îi ajutăm să aibă unde să doarmă, să aibă acces la o locuință, să nu fie dați afară de proprietarii cărora nu le-au mai plătit chiria de multă vreme, de-asta încercăm să plătim chirii. Foarte mulți tineri sunt vulnerabili pentru că, din sistemul de protecție socială, ies anual în jur de 2.500 de tineri, iar mulți dintre ei ajung în stradă. Peste 90% nu au rude, nu au familie extinsă, nu au la cine să se ducă, nu au la cine să apeleze, așa cum are un tânăr obișnuit care are totuși beneficiile pe care le aduce o familie extinsă. Ei sunt ai nimănui și în perioada aceasta le este extrem de greu să își mai găsească un loc de muncă, pe lângă ceea ce înseamnă plata unei chirii.”

Europa Liberă: În acest context, dacă vorbim de accesul lor la educație, ce înseamnă pentru ei această mutare a școlii din offline în online, în condițiile în care și așa puțini dintre copiii din medii defavorizate termină școala? Este o idee realistă, mai ales că mulți sunt privați de internet, tablete sau curent electric?

Îți mai recomandăm

Mircea Miclea: Fără o platformă de e-learning, recurgem, ca pe vremea lui Ceaușescu, la teleșcoală

Ștefan Dărăbuș: „Când noi avem 30% din populația României cu toaletă în curte, când suntem pe primul loc în Europa la rata mortalității infantile, vorbim de școală online! Cred că acest lucru se aplică norocoșilor care trăiesc în clasa de mijloc măcar. Însă cel puțin unu din trei copii din țara asta nu are cum să aibă acces la școala online. În realitate, școala online este o mare farsă pentru că ne prefacem că facem ceva. Da, copiii care trăiesc în familii cel puțin medii ca venituri, pot să aibă școală online. Deși poate mulți dintre ei au tablete, dar unii poate nu au nici tablete nici calculatoare. Nu poți să spui că faci școală online pentru toți copii unei țări care ar trebui să aibă acces la educație, când cel puțin o treime dintre copiii la care te referi nu au cum să facă asta. Ce faci cu ei? Pur și simplu uiți că există? Cred că este încă o dovadă în plus a faptului că ne facem că nu îi vedem, ne place să ne punem mâna la ochi și să vedem doar ceea ce ne place nouă să vedem.

Oamenii aceștia există, copiii aceștia există, sunt acolo în ploaie, în noroi, în mizerie, în frig. Pentru ei acestea sunt problemele majore acum. Pentru ei era o problemă și acceptarea într-o școală în timpul în care ei se duceau la ore, dar acum cum ar trebui să aibă tablete, smartphone-uri, calculatoare, când ei nu au acees la curent electric? Nu își pot cumpăra ulei și făină și o să poată să își plătească un abonament la internet? Mutarea școlii în online funcționează într-o mică măsură, nu este o măsură realistă. Cei mai mulți dintre copiii la care ne referim noi, cei care trăiesc în sărăcie, dacă nu toți, nu vreau să generalizez, nu urmează nici un fel de școală acum.”

Europa Liberă: În contextul pandemiei, riscă România o criză socială dacă nu are grijă de aceste categorii vulnerabile? Se poate agrava situația actuală?

Ștefan Dărăbuș: „Da, cifrele cresc chiar și acum în timp ce vorbim. Noi suntem în plină criză umanitară. Să nu uităm că România este pe locul întâi din Europa la numărul de analfabeți funcționali, prin ceea ce facem acum mărim această proporție. Să nu uităm că suntem pe locul întâi în Europa la copii dispăruți și negăsiți, iar copiii săraci sunt primii care dispar și nu sunt găsiți. România este pe primul loc în

Europa la numărul mamelor care nu fac investigații prenatale. Acestea sunt doar câteva lucruri care sunt în directă proporționalitate cu categoria copiilor care trăiesc într-o sărăcie cruntă. Noi acum îngroșăm rândurile celor care trăiesc în sărăcie severă. Se întâmplă în mod foarte clar.

Nu se fac multe lucruri în acest sens pentru că e simplu: nu sunt bani. Sunt bani mereu pentru cei care strigă mai tare. Sunt absolut de acord că trebuie să dăm bani companiilor, IMM-urilor pentru că ele sunt cele care aduc taxe și impozite la buget, dar nu poți să lași să moară copii de foame. Noi lăsăm să moară de foame copii, lăsăm părinții să trăiască în disperare la margini de orașe. Au dispărut 1,2 milioane de locuri de muncă, au fost contracte încetate sau suspendate, cele mai multe dintre ele nu vor fi reînnoite. Criza aceasta economică se va aprofunda, în concluzie noi suntem într-o criză umanitară care se dezvoltă sub ochii noștri și pe care ne prefacem că nu o vedem.”

Europa Liberă: Există riscul să vedem și în România, așa cum se întâmplă în alte state, persoane aflate în situații vulnerabile, care nu au fost sprijinite de state și care să iasă în stradă cerând de mâncare, practic?

Ștefan Dărăbuș: „Cred că esențială pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în jur, mai ales cu oamenii mai puțin norocoși decât suntem noi, este empatia, această capacitate de a face transfer de perspectivă și de a te putea pune în papucii altuia. În perioada prin care trecem, acest lucru se minimizează tot mai mult pentru că suntem tot mai concentrați pe ceea ce ni se întâmplă nouă, mai introvertiți, nu ne pasă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Nu ne pasă că 20% dintre elevii și studenții cu vârste între 18-24 de ani renunță la școală și că lucrul acesta are un impact direct asupra dezordinii sociale. Cu siguranță că dezordinea socială va crește din disperare, pentru că atunci când tu mori de foame, atunci când nu mai ști ce să faci de frig, nu mai ai repere morale, rămâne doar instinctul de autoconservare. Nu vreau să justific astfel de lucruri, însă în momentul în care mori de foame, copiii tăi mor de foame, ce faci? Cred că mulți dintre ei vor fura, vor încerca să aibă acces la hrană, așa cum o să poată. Nu zic că toți cei din medii defavorizate vor face acest lucru, dar cu siguranță se poate întâmpla într-o proporție mai mare decât acum.

Dacă lucrurile pot fi prevenite? Da, pot fi. Noi am propus alocarea unei sume de 120 de lei per copil pe lună în această perioadă de criză, cel puțin în 2020, între lunile aprilie și decembrie și, dacă ar fi fost cazul, prelungirea acestei forme de sprijin și după aceea, în 2021. Am sugerat ca Ministerul Fondurilor Europene, prin realocări de fonduri europene, care acum sunt posibile, să poată să dea această sumă. Iar pentru cei 1,3 milioane de copii despre care știm că sunt în această situație, ar fi nevoie de 1,4 miliarde de lei pe an, adică 293 de milioane de euro la nivel național pentru anul acesta. Ar fi fondul de urgență pentru copii care trăiesc în sărăcie. E mult, e puțin?! Noi credem că nu e o sumă mare, iar acești bani ar putea veni prin fonduri structurale mai ales că Ministerul Fondurilor Europene a dezvoltat un program operațional pentru combaterea sărăciei, acesta este locul în care acest fond de urgență pentru copiii aflați în sărăcie ar putea să se regăsească.”

Europa Liberă: Aveți răspuns la această solicitare?

Ștefan Dărăbuș: „Răspunsul e că ne gândim, nu sunt bani, există constrângeri bugetare ... Eu sper ca totuși să se găsească niște resurse și pentru ei pentru că altfel, degeaba îi arătăm cu degetul tot pe cei care mor de foame.”

Europa Liberă: În lipsa unor măsuri concrete din partea autorităților, ați demarat o campanie „Ajut din inimă”. Ce fonduri sperați să strângeți prin această campanie și pe cât timp se va derula ea?

Ștefan Dărăbuș: „Eu sper să strângem cel puțin 100.000 de euro. Aceasta este suma pe care noi ne-am propus-o pentru că ne gândim la ce vrem să facem cu ei, la cei aproape 500 de copii și familiile lor pe care vrem să îi ajutăm în județele despre care vorbeam mai devreme. Noi aveam programul de prevenire a separării familiale adresat tocmai celor care trăiesc în sărăcie în județele în care lucrăm noi și pe care l-am accelerat de la declanșarea crizei.

Când a demarat această criză, cu tot ceea ce a adus după ea pandemia, noi am mers automat pe programul de tichete sociale. Credem că e cel mai bun program care poate fi făcut la ora actuală. Și alte organizații neguvernamentale îl fac, e simplu de diseminat, la asta pot fi folosite direcțiile pentru protecția copilului, cu resursele lor, și direcțiile publice de asistență socială de la nivel local, cu resursele pe care le au ei. Ei știu exact unde sunt comunitățile marginalizate sau oamenii care trăiesc în sărăcie. Și pentru plata chiriei, am venit în sprijinul tinerilor care ies din sistem și au nevoie de ajutor, venim cu forme de sprijin care se regăsesc în bunuri de primă necesitate, vorbim de igienă, îmbrăcăminte, încălțăminte.”

Europa Liberă: Vorbeați la un moment dat și de amplasarea unor containere unde să-și poate spăla rufele, să se poată spăla.

Ștefan Dărăbuș: „Noi am făcut o scrisoare deschisă, au trecut trei săptămâni de atunci, și trebuie să spun că nu am primit niciun răspuns la ea. Am avut însă discuții cu Ministerul Fondurilor Europene, Președinția României, cu Ministerul Muncii – aici există dialog și există o deschidere pentru abordarea câtorva dintre soluțiile pe care noi le-am propus. Pentru că dincolo de a veni și a spune ce probleme sunt, trebuie să venim și cu soluții. Una dintre soluțiile pe care noi le-am propus pentru a opri totuși ceea ce ar putea însemna o posibilă infectare în masă care ar putea porni de la comunitățile marginalizate este legată de modulele de igienă minimale. Noi am făcut vreo trei în țară. Este vorba despre niște containere pe care le poți face astfel încât să aibă două dușuri, două chiuvete, două mașini de spălat profesionale și un uscător de rufe, unde cei care trăiesc, supraviețuiesc în aceste comunități marginalizate să aibă măcar posibilitatea să își facă un duș, să își spele hainele. Acestea trebuie dotate cu săpun, detergent, cele necesare, nu te poți aștepta ca oamenii care nu mai au niciun fel de venit să aibă aceste bunuri, chiar dacă pentru noi poate sunt de la bun înțeles.

Nu cred că ar fi ceva ieșit din comun ca autoritatea publică, printr-un program derulat la nivel național, să poată să creeze câte un modul de igienă minimală la fiecare comuniate marginalizată, știm unde sunt și câte comunități sunt în țară.”

Europa Liberă: Cunoașteți foarte bine situația din țările învecinate. Care este situația persoanelor vulnerabile în Republica Moldova, Bulgaria, Bosnia și Herțegovina, în contextul pandemiei?

Ștefan Dărăbuș: „La fel de rea, pentru că noi în această zonă a Europei ne prefacem că nu îi vedem pe cei care trăiesc în sărăcie. În Bulgaria stau mult mai rău, acolo comunitățile marginalizate au fost închise, cei de acolo nu sunt lăsați să iasă, în Republica Moldova le este foarte greu pentru că este foarte greu pentru toată populația în general, în Bosnia-Herțegovina sunt obișnuiți cu greutățile după război, chit că au trecut deja vreo 15 ani de atunci. E haos. Dar nu putem spune că în România nu ar fi, cred că și la noi, prin faptul că refuzăm să vedem ce se întâmplă în jurul nostru și cât de mare este criza umanitară prin care trecem, permitem să se instaleze acest haos. Mergem pe logica lui „ce-o fi o fi” și la fel merg toate țările din regiunea noastră.”