Linkuri accesibilitate

Mircea Miclea: Fără o platformă de e-learning, recurgem, ca pe vremea lui Ceaușescu, la teleșcoală


Mircea Miclea, fost ministru al Educației.

Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, a explicat, pentru Europa Liberă, că situația cursurilor online, la care nu au acces toți elevii care stau acum acasă din cauza închiderii școlilor pe fondul pandemiei de coronavirus, ar fi fost mai clară dacă România ar fi pregătit din timp o platformă de e-learning. Mircea Miclea atrage atenția că Legea Educației din 2011 prevedea crearea unei platforme de e-learning, care ar fi putut fi gata în 2014-2015, dacă ar fi existat voință.

Mircea Miclea este de părere că familia trebuie să se implice mai mult în lecțiile copiilor, acolo unde profesorii nu fac cursuri online, iar despre ideea înghețării anului școlar spune că „este o aberație” și că pot fi găsite soluții astfel încât materia să fie recuperată – inclusiv prin prelungirea anului școlar.

Europa Liberă: Câți elevi beneficiază de aceste cursuri online?

Mircea Miclea: „La această întrebare poate răspunde doar Ministerul Educației. Ce vă pot spune eu este că, din păcate, erau două paragrafe în Legea Educației din 2011, articolele 70 și 71 cred, care spuneau încă de atunci că Ministerul Educației trebuie să facă o platformă de e-learning și o bibliotecă școlară virtuală. Din 2011! Am spus, de-a lungul anilor, și cum trebuie să facă lucrul acesta și degeaba. Și acum suntem în situația în care recurgem, ca pe vremea lui Ceaușescu, la teleșcoală. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dacă se luau în seamă toate lucrurile acestea, acum toate conținuturile curriculare din clasa întâi până în clasa a XII-a ar fi fost puse acolo, cu resurse aferente și cu lecțiile celor mai buni profesori. Practic, planul era așa: să faci platforma aceasta – era un paragraf de lege și, pe baza lui, puteai să aloci buget, puteai să dai la cele mai bune firme pe care le socoteai de cuviință să facă această platformă – și după aceea încărcai platforma cu lecțiile celor mai buni profesori.

Uitați cum: acum, fiecare profesor care vrea să ajungă la gradul didactic I trebuie să prezinte o lucrare de grad didactic în care ei au o lectie sau câteva lecții deschise și, în plus, să scrie niște texte didactice despre lecțiile respective. Dacă în loc să îi pui să scrie aceste texte inutile i-ai fi pus pe fiecare dintre cei care obțineau gradul I ca lecția deschisă, pe care oricum o pregăteau foarte bine, să fie filmată, atunci tu aveai o colecție de lecții pentru tot ce se predă de la clasa întâi până în clasa a XII-a și aveai o alimentare perpetuă cu conținuturi noi.

Și mai era încă o dimensiune și anume, pe discipline se putea face un fel de peer review, adică un colectiv editorial ca la o revistă, care să dea OK-ul. Adică să spună: «Da, domnule profesor din Calafat, lecția dumneavoastră este bună deci o punem». «Nu, doamna profesoară din Babadag, lecția dumneavoastră nu e bună, nu o punem». Și atunci erai ca un fel comitet de selecție, care tot timpul monitoriza content-urile acestea. Ca să fie filmate e simplu acum, cu toate camere de luat vederi și telefon se poate filma dacă e lecția e bună. Și toate lucrările erau încărcate pe platformă. Asta se putea face, erau și fonduri pentru acest lucru.”

Europa Liberă: Spuneți că proiectul datează din 2011, cât credeți că ar fi durat să fie pusă pe picioare o astfel de platformă de e-learning?

Mircea Miclea: „Ca platformă, cred că într-un an, un an și jumătate era gata. Pentru încărcarea cu conținuturi, probabil că mai era nevoie de încă un an. În doi ani jumătate, maxim trei ani de zile, era totul gata. Asta înseamnă că puteam să avem platforma din 2014-2015 complet funcțională. Și după aceea nu urmau decât rafinări, adică, știu eu, apărea un nou profesor care preda teorema lui Pitagora, mai interesant anul acesta decât anul trecut. Acel comitet care făcea peer review primea lecția, o compara cu altele și spunea dacă intră. Și pentru fiecare lecție tu aveai două-trei video-uri, două-trei moduri de a prezenta această lecție astfel încât, dacă nu înțelegeai de la profesorul cutare, nu-i nimic era o altă abordare ușor diferită la alt profesor.

Ideea era ca toți elevii să aibă câte un ID pe biblioteca aceasta școlară, la fel și părinții lor. Adică gândiți-vă la situațiile în care părinții vor să îi ajute pe copii la teme. Atunci ei, cu ID-ul lor puteau să intre și să le arate: «uite, ia tu în seamă exercițiul acesta».”

Europa Liberă: Acum suntem în situația în care clasa a VIII-a și clasa a XII-a se pot vedea la teleșcoală. Pentru restul cursurilor online nu sunt incluse toate materiile, sistemul pare să nu fie unul unitar. Care sunt efectele? S-a vorbit și despre închiderea anului școlar...

Mircea Miclea: „Cred că acest scenariu trebuie exclus. Vă dau exemplu: sunt studii pe dezvoltarea cognitivă la generația de elevi din Olanda, care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a stat acasă, doi ani de zile au fost închise școlile. Și generația respectivă a rămas cu câteva puncte în minus la IQ față de restul. Chiar nu-i bine, nu-i bine să îi ții pe oameni acasă. Ca să nu mai vorbesc de nivelul lor de motivație, care scade. Îi dai șase luni de zile, cel puțin, în care să nu mai aibă niciun pic de motivație. Acest scenariu trebuie exclus. Este aberant.

Se poate gândi un scenariu, știu eu, să se prelungească școala cu două săptămâni sau cu trei săptămâni, adică în loc să se termine în 30 iunie sau în 15 iunie să se termine în 15 iulie. OK, nu e mare lucru, nu se întâmplă nimic. Trebuie înțeles că este o situație excepțională și atunci se poate recupera din materii.

Dacă s-ar fi făcut platforma aceea, ea era accesibilă pe telefon. Aproape în fiecare familie există un telefon mobil, dacă nu, ar fi fost pe rețeaua școlii. Cu alte cuvinte, copilul nu trebuia să meargă decât până la rețeaua școlară, adică la școală, cum merge de obicei, ar fi putut fie o programare: clasa cutare atunci, clasa cutare atunci, sau spațiat între ei la doi metri sau fiecare cu telefonul pe wireless acolo la școală și totul s-ar fi putut rezolva.

Acum ce se întâmplă: se va vedea și mai tare diferența dintre cei motivați să învețe singuri, care oricum învață, și ceilalți. Diferența de motivație a învățării își va pune amprenta asupra a ceea ce se întâmplă. Acesta este un factor. Unii sunt motivați să învețe și o să învețe și așa, cu cartea în mână, fără profesor. Și doi, contribuția familiei, mai ales la clasele mici și asta va trebui să fie luată în calcul de fiecare familie, întrucât stau acum cu copiii lor și atunci ar trebui să-i ajute și să își facă lecțiile indiferent de cât de activi vor domnii profesori, care din păcate, majoritatea nu sunt. Stau, în loc să facă ceva. Dar ar putea părinții să își ajute copiii mai ales la clasele I-IV. Lucrul acesta nu e un lucru sofisticat, să ajuți copilul, oricum stai acasă. Aceștia vor fi cei doi factori care cred că vor fi critici. Motivația școlară a fiecăruia și implicarea familiei în organizarea învățării - nu numai că le arăți [cum să își facă lecțiile], ci că îi pui, ca la școală: de la 8 la 10 stai cu cartea în mână nu freci menta.”

Europa Liberă: Practic, la aceste cursuri se face un fel de păstrare a memoriei, pentru că elevii, practic, ar trebui să ajungă din nou în școală și să reia materia de acolo de unde a rămas în momentul care au fost închise școlile.

Mircea Miclea: „Se pot face anumite optimizări ale predării, adică pot să se concentreze subiectele astfel încât să se exprime exact esențialul, astfel încât atunci când se va relua școala, într-un număr relativ redus de ore, să facă recuperare. Inclusiv în ideea de a se spori numărul de ore de la clasă. Adică se pot găsi soluții fără să fie bulversante dacă le ceri profesorilor să gândească o modalitate de recuperare astfel încât această materie de o lună de zile care nu s-a predat să poată fi recuperată în două săptămâni.”

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG