Diplomația română redevine astfel activă după aproape zece ani de relativă retragere din peisaj, răstimp în care a fost doar reactivă și n-a avut prea multe idei pe care să le pună pe masa de discuții a europenilor. Aurescu pare să fie cel care forțează ieșirea din inerție, dar în ansmabu lucrurile se mișcă, deocamdată, destul de încet.
Totuși, în vreme ce Klaus Iohannis a semnat împreună cu omologii lui lituanian, Gitanas Nauseda, și polonez, Andrzej Duda, o declarație comună de susținere „a poporul Belarusului în construirea unui parcurs democratic, printr-o conducere de stat aleasă democratic”, ministrul de Externe a semnat alături de omologii săi din Lituania, Letonia, Estonia, Danemarca și Polonia o scrisoare adresată lui Josep Borrell în favoarea unei „atitudini mai active” a Uniunii față de Rusia. Josep Borrell, care este șeful diplomației UE, s-a declarat încă de la începutul mandatului său în favoarea sancțiunilor pentru nerespectarea drepturilor omului, iar în cazul Navalnîi și-a spus deja poziția favorabilă.
Aurescu a spus astăzi la Bruxelles, unde a participat la reuniunea miniștrilor de Externe ai UE că „ar trebui să luăm în calcul posibilitatea unor eventuale sancțiuni, dacă va fi nevoie, în legătură cu cazul otrăvirii lui Navalnîi”.
Semnatarii bat la uși deschise, numai că există o problemă a impunerii sancțiunilor în UE, fiindcă e nevoie de un vot unanim. Încă de acum două săptămâni, preşedintele Consiliului European, Charles Michel, le-a cerut celor 27 state membre UE „să accelereze'' adoptarea de sancţiuni împotriva Belarus, dar Cipru a blocat adoptarea de noi măsuri europene împotriva Minskului. Luni, la reuniunea miniștrilor de Externe, blocajul nu a putut fi depășit, după ce Ciprul a insistat că va fi de acord cu sancţiuni doar dacă UE adoptă măsuri similare şi împotriva Turciei, în contextul tensiunilor din estul Mediteranei.
Pentru a ocoli barierele de acest tip, Comisia Europeană va propune un regim de sancţiuni special pentru încălcarea drepturilor omului. Președinta Comisiei a cerut renunțarea la unanimitate pentru sancțiunile care se referă la nerespectarea drepturilor omului, dar și această renunțare se face tot prin unanimitae. Predecesorul său, Jean-Claude Juncker, propusese același lucru în timpul mandatului său, dar statele membre au refuzat ideea.
România a rămas vocală pe toată perioada crizei din Belarus, inclusiv prin gesturi, de care până acum diplomația autohtonă se ferea. Cum ar fi de pildă, vizita acasă la incomoda scriitoare Svetlana Aleksievici, laureată cu premiul Nobel pentru Literatură, a ambasadorului român de la Minsk, care s-a raliat celorlalți înalți diplomați ai UE în Belarus. Acum o lună Aleksievici, care are 72 de ani, a refuzat să le dea anchetatorilor detalii despre acțiunile opoziției, în vreme ce Uniunea Scriitorilor din România i-a trimis acesteia un mesaj de solidaritate. De asemenea, guvernul de la București sprijină presa și organizațiile civice din Belarus cu 100.000 de euro.
Polonia a declarat acum câteva zile că va cere Uniunii Europene să creeze un fond de stabilizare pentru Belarus în valoare de cel puţin un miliard de euro, pe fondul manifestaţiilor fără precedent care zguduie această fostă republică sovietică în urma alegerilor prezidenţiale contestate de 9 august. Pe de altă parte, încă de acum zece zile Grupul de la Vişegrad format din Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, a declarat că va susție liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii din Belarus şi un pachet de sprijin pentru acest stat la summitul UE din 24-25 septembrie.
România își recapătă, deci, vocea în regiune, iar anul acesta și-a asumat, inclusiv prin Strategia Națională de Apărare, o poziție serioasă și argumentată împotriva derapajelor Rusiei.
