Linkuri accesibilitate

Călătorii în UE doar cu „pașaport Covid”? Mihai Sebe: Pandemia a arătat că anumite condiționalități pot fi introduse


UE lucrează pentru a se asigura că datele privind vaccinarea pot fi colectate electronic într-o formă comună
UE lucrează pentru a se asigura că datele privind vaccinarea pot fi colectate electronic într-o formă comună

Statele Uniunii Europene discută despre posibilitatea introducerii unui „pașaport COVID” prin care persoanele care au fost vaccinate să obțină mai multă libertate de deplasare în timpul verii.

Văzută ca o modalitate de a sprijini turismul și de a relaxa mai rapid restricțiile după aproape un an de izolare, măsura se lovește și de criticile celor care spun că este discriminatorie și încalcă dreptul fundamental la liberă circulație. În plus, discuția vine într-o perioadă în care livrările de vaccinuri au început să întârzie și să pună în pericol programul stabilit de state pentru imunizarea rapidă a populației.

Măsura a fost prima dată adusă în discuție de prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotaki, într-o scrisoare către Comisia Europeană în care vorbește despre un certificat de vaccinare care să deblocheze călătoriile între statele europene. Grecia este direct interesată de un sezon turistic cât mai liber pentru că economia țării este dependentă într-o mare proporție de turism.

Duminică, 17 ianuarie, Heiko Maas, ministrul german de Externe, a îmbrățișat ideea și a arătat că oamenii vaccinați trebuie să se întoarcă mai rapid în restaurante și în cinematografe.

Cu toate acestea, vicepreședintele Comisiei Europene a subliniat că vaccinarea este voluntară, iar unii oamenii nu sunt apți medical pentru a primi vaccinul și astfel nu este corect ca drepturile lor să fie limitate.

Pentru moment, UE lucrează pentru a se asigura că datele despre vaccinare pot fi colectate electronic într-o formă comună. Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor va începe să adunee date din această săptămână. Vor fi analizate vaccinurile livrate și realizate pe fiecare țară.

Între certificatul pentru vaccinare și un pașaport de vaccinare sunt câteva diferențe semnificative. Acestea se pot dovedi însă semnificative când vine vorba de forma finală adoptată la nivel european. Pașaportul ar însemna uniformizarea tuturor cetățenilor cel puțin la nivel european, dacă nu mondial, în ceea ce privește crearea unei baze de date unice la nivel global cu vaccinarea anti-Covid. În schimb, certificatul de vaccinat este o simplă adeverință, asemănătoare celei oferite odată cu rezultatul testului Covid.

Cu toate acestea, vaccinarea Covid-19 poate deveni un criteriu pentru călătoriile internaționale, la fel cum a fost și rezultatul testului Covid, în ultimele luni, în anumite state.

Europa Liberă a discutat cu Mihai Sebe, coordonator la Serviciul Studii Europene în cadrul Institutului European din România, despre posibilitatea introducerii acestui mecanism la nivel european.

Europa Liberă: Cum vedeți ideea introducerii unui pașaport european pentru vaccinare discutată acum la Bruxelles?

Mihai Sebe, Institutul European din România
Mihai Sebe, Institutul European din România

Mihai Sebe: În primul rând trebuie menționat faptul că la nivel european exista o preocupare, de dinaintea pandemiei de COVID-19, de realizare a unui „card comun de vaccinare pentru cetățenii UE, care să poată fi accesat cu ajutorul sistemelor electronice de informații și care să fie recunoscut pentru utilizare transfrontalieră” . Comisia Europeană, în strânsă cooperare cu statele membre, urmează să analizeze fezabilitatea creării acestui card comun de vaccinare.

Această idee a fost reluată și într-o propunere de recomandare a Consiliului „privind consolidarea cooperării în combaterea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare„” care saluta „crearea unui card/pașaport comun de vaccinare pentru cetățenii UE, care să fie compatibil cu sistemele electronice de informații cu privire la imunizare și care să fie recunoscut pentru utilizare transfrontalieră”. Totul urma a avea loc în strânsă cooperare cu statele membre în perspectiva „instituirii unui sistem european de schimb de informații cu privire la vaccinare (EVIS), coordonat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)”.

Plecând de la cele de mai sus, ideea introducerii unui pașaport european pentru vaccinare este o idee care circula în spațiul public și în rândul experților de câțiva ani, nefiind neapărat o temă nouă, doar contextul sanitar actual fiind cel care oferă un plus de vizibilitate acestei propuneri. Această propunere nu reprezintă în sine un element cu caracter restrictiv, pașaportul comun de vaccinare putând servi la menținerea sănătății publice în statele membre și la o mai bună informare a tuturor părților interesate.

Obligativitatea efectuării unui vaccin care este voluntar nu reprezintă o condiționare a unui drept fundamental, cel de liberă circulație?

Libera circulație a persoanelor reprezintă una dintre libertățile fundamentale ale Pieței interne, fiecare cetățean al Uniunii având dreptul fundamental la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre. Cu toate acestea, acest drept poate fi supus unor restricții temporare bine justificate.

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora prevede o serie de restricții ca urmare a riscurilor la adresa sănătății publice. „Singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei circulații sunt bolile cu potențial epidemic, astfel cum sunt acestea definite de documentele relevante ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, dacă acestea fac obiectul unor dispoziții de protecție ce se aplică resortisanților din statul membru gazdă.”.

Cu toate acestea caracterul voluntar al vaccinului necesită o abordare diferită. Atât caracterul voluntar al vaccinului, absența accesului pe scară largă la vaccin, cât și restricțiile de vârstă (16 sau 18 ani, în funcție de tipul de vaccin) sau de istoric medical legate de administrarea vaccinurilor implică nevoia unei abordări flexibile și nediscriminatorii. În opinia mea, nu se pot adopta practici medicale sistematice în acest context și la acest moment în timp.

Vaccinarea reprezintă la finele zilei o problemă care ține de istoricul medical, de convingeri personale și de discernământul fiecăruia dintre noi, nefiind vorba de o dihotomie de tipul corect versus greșit sau de alt fel. Capacitatea de a arăta înțelegere și de a avea un dialog purtat pe baze neconflictuale între cei care iau decizii diferite trebuie să prevaleze.

Poate fi perceput un asemenea pașaport de vaccinare drept o formă de discriminare?

În condițiile în care vorbim despre vaccinarea pe baze voluntare, precum și de provocările legate de administrarea pe scară largă a vaccinurilor, utilizarea pașaportului de vaccinare pentru restrângerea și limitarea unor drepturi și libertăți fundamentale ar putea fi percepută ca o formă de discriminare. Pe de altă parte, simpla existență a unui pașaport de vaccinare ca material de informare nu ar reprezenta în sine un motiv de discriminare.

Cum se poată împăca regulamentul GDPR și, în general, normele pentru protecția datelor persoanele, cu înființarea unui registru la nivel UE cu date despre vaccinarea populației?

Cu toate că Regulamentul general privind protecția datelor prevede la articolul 9 interzicerea prelucrării de date privind sănătatea unei persoane, această prevedere nu se aplică în cazul în care „prelucrarea este necesară din motive de interes public în domeniul sănătății publice, cum ar fi protecția împotriva amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății sau asigurarea de standarde ridicate de calitate și siguranță a asistenței medicale și a medicamentelor sau a dispozitivelor medicale, în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, care prevede măsuri adecvate și specifice pentru protejarea drepturilor și libertăților persoanei vizate, în special a secretului profesional”.

În măsura în care sunt adoptate toate măsurile necesare de protecție, se poate așadar identifica o formulă optimă pentru înființarea acestui registru la nivel UE cu date despre vaccinarea populației. Tot acest proces presupune însă o consultare intensă între statele membre și responsabilii cu protecția datelor personale la nivel național și european în vederea adoptării unei soluții conforme cu prevederile legale în vigoare.

Klaus Iohannis respingea în decembrie această idee, acum toți mai mulți lideri europeni se anunță că sunt de acord, cum vedeți poziționarea României?

Președintele Klaus Iohannis și-a exprimat cu prilejul conferinței de presă susținute în data de 12 ianuarie 2021 rezervele personale cu privire la această idee subliniind că „s-ar crea un cadru de discriminare care este, pur și simplu, inacceptabil.” Certificatul de vaccinare trebuie folosit doar pentru motive medicale, orice altă utilizare nefiind recomandată: „să folosim aceste certificate de vaccinare ca să împărțim populația Europei în două, cei care au fost deja vaccinați și cei care încă nu au fost vaccinați, nu mi se pare un lucru bun.”

Cu prilejul reuniunii informale a miniștrilor și secretarilor de stat pentru afaceri europene din statele membre UE, desfășurată în format videoconferință, din data de 18 ianuarie 2021, secretarul de stat pentru afaceri europene, Iulia Matei, „a reiterat susținerea pentru menținerea unei abordări coordonate, în special din perspectiva campaniilor de vaccinare în derulare și a măsurilor de limitare a răspândirii virusului și a subliniat importanța unei campanii de comunicare coordonate la nivelul UE pe tema vaccinării. Cu referire la posibila introducere a unui certificat de vaccinare, secretarul de stat Iulia Matei a subliniat necesitatea unei analize atente, inclusiv din perspectiva prevenirii unor eventuale abordări discriminatorii și restrictive cu privire la libera circulație în cadrul UE.”

România își menține astfel rezervele cu privire la acest proiect. Adoptarea acestui proiect necesită o atitudine bazată pe consens și fundamentată științific, juridic, economic și politic. Mai mult, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și-a exprimat la rândul său rezervele, într-o declarație din 15 ianuarie 2021, față de introducerea unei dovezi de vaccinare ca element obligatoriu în cadrul călătoriilor internaționale ca urmare a informațiilor încă insuficiente cu privire la eficacitatea vaccinării în reducerea transmisiei, respectiv ca urmare a accesului redus la vaccinuri în numeroase state.

În timpul pandemiei au fost introduse mai multe condiționalități, precum testul Covid obligatoriu sau carantina pentru un număr de zile. Poate reprezenta un precedent periculos care să ducă la răsfrângerea unor drepturi ale cetățenilor europeni în alte situații de criză, precum a fost cea actuală - o criză de sănătate publică?

Provocările generate de pandemie și condiționalitățile impuse în acest context trebuie să țină seama, printre altele, de recomandările din documentul „C​ovid-19 Orientări privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale” care indică faptul că orice restricții ar trebui să fie: transparente, motivate în mod corespunzător, proporționale, relevante și specifice modurilor de transport și nediscriminatorii.

Aceste recomandări pot fi aplicate, cu succes și în alte situații de criză. Ceea ce s-a întâmplat până în acest moment trebuie analizat cu atenție pentru a învăța pe viitor ceea ce trebuie făcut și ceea ce poate fi îmbunătățit. În general fiecare situație de criză are specificul său, dar ca fir roșu trebuie să ținem seama de nevoia de a respecta drepturile și libertățile cetățenilor europeni și de a adopta doar acele măsuri strict necesare și proporționale.

Mihai Sebe este doctor în științe politice la Universitatea din București. În prezent coordonează Serviciul Studii Europene în cadrul Institutului European din România. Printre temele sale de interes se numără: istoria ideii europene; impactul noilor tehnologii asupra politicii și societății etc. Opiniile exprimate nu angajează decât autorul și nu pot fi considerate ca reprezentând o luare de poziție oficială a Institutului European din România sau a oricărei instituții/organizații la care autorul este afiliat)

Companiile aeriene și firmele tech promovează ideea pașaportului

Despre posibilitatea ca vaccinul anti-Covid să devină obligatoriu pentru călătorii se vorbește deja insistent în ultima vreme. Primele care au lansat ideea au fost companiile aeriene.

Qantas, cea mai cunoscută companie aeriană din Australia, intenționează ca din 2021 să impună clienților săi vaccinarea obligatorie împotriva Covid, după ce va relua zborurile internaționale, iar dovada să fie stocată într-un ”pașaport digital”.

Inclusiv International Air Transport Association (IATA) s-a exprimat asupra problemei, anunțând că a dezvoltat deja o aplicație mobilă, un fel de ”pașaport Covid” pentru pasagerii de pe rutele sale.

Mai multe companii și grupuri specializate în tehnologie au început să dezvolte aplicații sau sisteme pentru smartphone-uri pentru ca persoanele fizice să încarce detalii despre testele și vaccinările Covid-19, creând astfel acreditări digitale care ar putea fi afișate pentru a intra la concerte, stadioane, cinematografe, birouri sau chiar în alte țări, arată CNN.

Deși dreptul oricărei persoane de a călători liber în spațiul Uniunii Europene nu poate fi încălcat, pandemia de coronavirus a arătat că anumite condiționalități pot fi introduse, așa cum s-a procedat prin obligativitatea prezentării unui test Covid negativ sau carantina pentru cei din state cu o rată mare de răspândire a virusului. În mod similar, acum se poate introduce o condiționalitate pe bază de vaccin dacă autoritățile europene sau dintr-un anumit stat aleg să meargă pe această cale.

XS
SM
MD
LG