Planurile ambițioase de la Bruxelles tind oricum să se dizolve la masa negocierilor. Va rămâne ceva substanțial în urma dezbaterilor dintre instituțiile europene - Parlament, Consiliu și Comisie?
„Reformele Politicii Agricole Comune încep mereu cu cele mai bune intenții și apoi degenerează, devenind o luptă pentru bani din care marii proprietari ies învingători”, scrie Politico. „Iar tendința pare că se va repeta.”
Negocierile dintre Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European, la care participă și Comisia, care a scris noua formă a Politicii Agricole Comune (PAC) din 2023-2027, au început la Bruxelles. În paralel cu întâlnirea celor trei instituții europene din 25-26 mai, are loc în 26-27 mai și adunarea miniștrilor Agriculturii din UE.
Miza este de aproape 387 de miliarde de euro, o treime din bugetul UE: 291,1 de miliarde către schemele de sprijin pentru venit și sprijinul pieței și 95,5 miliarde pentru dezvoltarea rurală. Bugetul PAC a scăzut semnificativ după Brexit, fiind cu 46 de miliarde de euro mai mic decât cel din 2014-2020. De obicei, Franța primește cea mai mare parte din buget, urmată de Germania, Italia și Spania.
„Fondurile pentru dezvoltare rurală vor fi puțin mai scăzute în general, dar nu cred că vor fi bani mai puțini spre România. Plățile directe vor crește - în alte țări scad, dar în țările care nu au ajuns la media Uniunii, cresc”, explică pentru Europa Liberă Daniela Giurca, cercetător științific pentru piețe agricole în cadrul Institutului de Economie Agrară. La începutul dezbaterilor pentru noua PAC, în 2018, România s-a opus reducerii bugetului pentru agricultură.
Noua reformă a Politicii Agricole Comune combină acordarea de puteri de decizie statelor membre care vor alcătui strategii naționale cu extinderea puterilor UE spre domenii noi. „De această dată”, spune europarlamentarul și fostul Comisar pentru Agricultură Dacian Cioloș, „Comisia Europeană a propus să delege mult mai multe atribuții de implementare către statele membre direct, care să decidă felul în care împart banii și stabilesc norme. În același timp, am păstrat o dimensiune europeană, astfel încât să evităm probleme de concurență neloială între statele membre.”
Marile provocări
Statele membre vor fi responsabile pentru implementarea cu succes a PAC, conform noilor planuri; Uniunea Europeană va monitoriza dezvoltarea și monitorizarea acestor planuri. Însă România suferă de un deficit în ceea ce privește strategiile. „Ce n-a mers bine în trecut cu Politica Agricolă este faptul că, de multe ori, planurile de dezvoltare cu bani europeni n-au fost făcute foarte strategic. Banii aceștia puteau fi cheltuiți mai bine, puteau fi gândite niște măsuri pe care fermierii să le acceseze mai ușor. E clar că ceea ce ne lipsește nouă în termen de strategii și viziune a lipsit și aici,” explică pentru Europa Liberă Vlad Macovei, președintele Asociației Forța Fermierilor.
Daniela Giurca, cercetător în domeniul politicilor agricole, menționează unul dintre cele mai mari avantaje ale PAC: banii europeni au venit cu regularitate, injectând în agricultura românească mult mai mulți bani decât înainte de 2007. „Ne-au ajutat foarte mult fondurile consistente care au venit în România și predictibilitatea lor (într-un parcurs de șapte ani, când știi foarte bine câți bani vei primi). Banii pentru dezvoltare rurală au avut un foarte mare impact”, punctează Giurca. „Cred că mergem spre bine. Eu văd pentru sectorul nostru a fi o mare oportunitate această Politică Agricolă Comună”, adaugă cercetătoarea.
Plățile degresive și redistribuirea
Printre reforme se află așa-numitul sistem degresiv: peste suma de 60.000 de euro, fermierii ar primi din ce în ce mai puțini bani, iar sumele s-ar redistribui către ferme mai mici. Suma maximă primită ar putea fi limitată la 100.000 euro.
Statelor membre nu le convine controlul mai aspru al UE asupra modului în care distribuie și redistribuie fondurile: asociațiile fermierilor și țările din fostul bloc comunist în care încă există ferme colective mai mari se opun ideii de a plafona subvențiile la doar 100.000 de euro.
Planul inițial al Parlamentului European era de a redistribui 12% din subvenții; în urma negocierilor, europarlamentarii au scăzut deja la 10%. Reprezentanții statelor membre au venit la masa de negocieri cerând ca doar 7% din fonduri să fie alocate schemei de redistribuție.
Discutând despre acest instrument radical de plafonare, Vlad Macovei, reprezentantul Asociației Forța Fermierilor, spune că „cel mai mare risc al Politicii Agricole este o subvenționare inechitabilă, adică fermierii mari să primească un sprijin consistent, în timp ce fermierii mici să fie lăsați în continuare cu subvenții mici.”
Mare parte din subvenții, în sistemul curent, se împart în funcție de suprafața fermelor, ceea ce favorizează fermele mari.
„A fost până acum la latitudinea statelor membre de a aplica plăți redistributive, fără a face plafonare. România a ales această opțiune de plăți degresive și redistributive până la 30 de hectare - putea să facă mai mult, dar fiecare stat membru a ales pentru el. Acum, depinde de trialog și ce va ieși din el, deși plafonarea este contestată de țările în care fermele foarte mari ar putea pierde bani”, explică Daniela Giurca despre Politica Agricolă comună în România.
Printre noile obiective ale Comisiei se află mai mult sprijin pentru fermele mici și mijlocii. Fostul Comisar European pentru Agricultură, Dacian Cioloș, precizează că intenția noilor reforme este tocmai evitarea acestei situații. „Sprijinul financiar din ultimii ani, dat pe hectar, s-a dus spre fermele mari. E important să ne reorientăm spre fermele mici și cred că în săptămâna aceasta se va ajunge la un compromis între Parlament și Consiliu”, conform lui Dacian Cioloș.
Redistribuirea către fermele mai mici este de importanță majoră pentru Cioloș. „Dacă nu găsim soluții pentru a reduce finanțările masive care se duc către firme foarte mari și a crește finanțarea pentru fermele mici și mijlocii, care sunt eficiente, dar adesea ferme familiale mai integrate în comunitățile locale, în câțiva ani nu vom mai avea sprijin din partea cetățenilor pentru a finanța Politica Agricolă Comună”, avertizează fostul Comisar. „Fără aceste ferme mici vom avea zone rurale complet deșertificate din punct de vedere social și de mediu.”
Comisarul European al Agriculturii, Janusz Wojciechowski, a declarat săptămâna trecută că dacă statele membre doresc să scape de limita de 100.000 de euro, vor trebui să accepte mai mult control de la Bruxelles în alt domeniu. Și Dacian Cioloș menționează posibilitatea de a face obligatoriu criteriul de redistribuire și a lăsa plafonarea la decizia statelor membre.
„Vom decide un mecanism care ori să limiteze subvențiile direct pentru fermele mari, ori un mecanism de redistribuire unde statele membre să poată împărți o parte din banii care s-ar duce dinspre fermele mari către cele mici și mijlocii”, explică Cioloș. „De data aceasta, acest mecanism de redistribuire va fi probabil obligatoriu, nu doar voluntar, pentru toate statele membre. Atunci plafonarea va deveni mai convenabilă.”
Drumul spre reforma economică a PAC a fost îndelungat. Vorbind despre introducerea plăților degresive și redistribuirea banilor, Cioloș menționează că: „E ceea ce am propus în mandatul meu, dar atunci nu a existat sprijin în Consiliu. Dintr-o măsură care să fi fost obligatorie, a rămas una voluntară. Dar acum sper să înțeleagă miniștrii agriculturii că dacă nu luăm această decizie acum, la următoarea reformă riscăm să avem mai puțini bani pentru PAC pentru că vom avea mai puține motive să susținem aceste subvenții.”
Lucrătorii din agricultură. Condițiile sociale
Condițiile sociale sunt unul dintre aspectele noi din această reformă a PAC. Dacian Cioloș scoate în evidență nevoia miilor de muncitori români plecați în străinătate de a beneficia de condiții decente de muncă: „Avem zeci de mii de cetățeni români în ferme din Germania, din Spania, din Italia și acești fermieri care îi angajează, de foarte multe ori nu respectă niște norme minime sociale pentru lucrătorii sezonieri: condițiile de cazare, de salarizare, asistență medicală. Dacă am introduce în PAC și astfel de norme minime, atunci fermierii care primesc subvenții europene ar fi condiționați să respecte aceste standarde pentru lucrători și dacă nu le respectă pot fi afectați prin reducerea de subvenții. Politica socială va rămâne în continuare de competență națională, dar ar fi o pârghie în plus pentru statele membre împotriva abuzării lucrătorilor agricoli.”
Comisarul European pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a menționat că deși nu era în planul inițial, ar putea fi introdus criteriul condițiilor sociale în noua Politică Agricolă Comună. Conform condiționalității sociale, fondurile UE ar trebui distribuite doar către fermele care asigură standarde bune de muncă și salarii potrivite. Parlamentul European susține ideea, însă miniștrii din statele membre se tem că acest lucru ar crea piedici în plus în calea accesării fondurilor europene.
Legarea fondurilor europene de îndeplinirea unor condiții minime ar putea fi dificilă în practică, mai ales în România. „România are zone defavorizate, care beneficiază de subvenții agricole suplimentare, iar în rândul fermierilor există discuții privind nevoia de a actualiza hărțile cu zonele defavorizate din România. Din păcate, procedura legislativă este cea care împiedică actualizarea și fără o implicare politică consistentă este puțin probabil să avem o îmbunătățire a criteriului legat de condițiile sociale. Veniturile în mediul rural continuă să fie foarte mici și acesta este un factor pentru care pierdem în continuare forță de muncă în fața țărilor care au resursele necesare, în care subvențiile sunt gândite în așa fel încât să atragă tinerii în agricultură”, spune Vlad Macovei, reprezentantul fermierilor, despre condițiile sociale în cadrul PAC.
Joachim Rukweid, președintele Asociației Fermierilor din Germania, consideră că potențialele condiții sociale ar face întreg procesul de obținere și păstrare a fondurilor europene mult prea complicat. „Ar fi un monstru birocratic”, consideră Rukweird. Acesta este unul dintre mulți agricultori care rămân reticenți în fața ideii de a impune un control european asupra unei probleme care e, de obicei, în mâinile statelor membre.
Motivarea tinerilor să se implice în sectorul agricol este și ea pe agenda instituțiilor europene. Comisia a propus ca 2% din bugetul pilonului de plăți directe să se ducă către promovarea agriculturii între tineri, în timp ce Parlamentul European a propus o creștere la 4%. Compromisul cel mai probabil va fi alocarea a 3% din plățile directe și 2% din bugetul pentru dezvoltare rurală către tinerii fermieri.
Ecoschemele și ambițiile verzi
Cea mai mare dilemă a acestei runde de negocieri sunt ambițiile verzi ale Uniunii Europene - unii consideră că viziunea ecologistă de viitor a Uniunii se ciocnește cap în cap cu ideea de a subvenționa sectorul agricol în forma sa curentă, nesustenabilă. Conform evaluării Institutului pentru Politica Europeană de Mediu, ambițiile verzi ale reformei PAC sunt în pericol să pice cu totul sau să fie reduse atât de mult în urma negocierilor, încât să rămână nesemnificative. Descriind potențiala soartă a ambițiilor verzi, Politico scrie că „natura probabil nu va ieși învingătoare” în urma negocierilor.
„În negocierile dintre Consiliu și Parlament, cel mai dezbătut subiect a fost cel legat de arhitectura verde, o arhitectură verde pe care am propus-o deja în reforma pe care am făcut-o când eram Comisar European, și care acum vine aprofundată și în contextul Pactului Verde”, menționează Dacian Cioloș.
Parlamentul și Comisia doresc ca 30% din fondurile PAC să se ducă spre ecoscheme, în timp ce în Consiliu se preferă 20%. Aceste fonduri vor fi orientate către reducerea cu 10% a emisiilor cauzate de sectorul agricol, promovând biodiversitatea și plățile către scheme ecologice (ecoscheme), însă mulți nu consideră că acest gest a fi suficient. Ecoschemele sunt programe voluntare de „înverzire” a practicilor agricole.
„Ecoschemele vin în continuarea subvenției pe înverzire, pe care fermierii o încasează în prezent, dar cu reguli mult mai stricte și care se pot exinde la toate sectoarele de activitate, nu doar la sectorul vegetal”, explică Vlad Macovei. „Aceste noi scheme de subvenționare trebuie să fie gândite ca fermierii să fie motivați să fie mai 'verzi' și ca aceste noi inițiative ecologice și pentru biodiversitate să nu însemne falimentul lor. Deocamdată există o listă clară de ecoscheme pentru care România poate opta, dar în lipsa unei consultări reale cu fermierii, efectiv nu se știe ce și cum.”
Și Dacian Cioloș este de acord cu nevoia gândirii acestor ecoscheme așa încât să poată fi adoptate ușor de agricultori, fără a presupune un efort economic prea mare. „Va trebui să introducem ecoschemele în așa fel încât fermele să aibă o capacitate de absorbție suficientă pentru a nu le afecta nivelul de competitivitate economică.” Cu toate acestea, Cioloș rămâne optimist în ceea ce privește planul de înverzire a agriculturii europene: „Acum că fermierii au căpătat experiență prin ecoschemele existente, venim cu alte măsuri pentru a întări arhitectura verde, măsuri care să fie practice pentru fertilitatea solului, pentru utilizarea apei și menținerea biodiversității și a peisajelor.”
Condițiile deja existente pentru practici și tehnologii ecologice sunt, în opinia cercetătoarei Daniela Giurca, „condiții de bun simț agronomic. Cine dorește să aibă o fermă sustenabilă pe mai mult timp le va aplica cu siguranță”, spune aceasta. Practicile de sustenabilitate privesc în mod direct bunăstarea pe lungă durată a resurselor unei ferme, nu doar a mediului înconjurător.
„Lucrurile evoluează”, spune cu optimism Dacian Cioloș. „În următorul deceniu, vom ajunge la practici agricole ecologice cât mai generalizate și să reducem emisiile de carbon din sectorul zootehnic. Altfel, se va ajunge la presiune socială.”
Deocamdată, în negocierile de marți, Consiliul și Parlamentul nu au căzut de acord în privința arhitecturii verzi. Spre miezul nopții în seara de marți, participanții la negocieri încă se aflau la muncă, dar nu s-a arătat niciun compromis. În cursul zilei de miercuri, miniștrii din statele membre vor fi puși la curent cu discuțiile de până acum.
Frans Timmermans, vice-președintele Comisiei care se ocupă de Pactul Verde, a discutat pe 17 mai cu activista pentru mediu Greta Thunberg, care i-a cerut să scape complet de PAC. Thunberg și restul activiștilor pentru mediu acuză Uniunea Europeană de ipocrizie: au declarat urgență de mediu, dar nu doresc să ia măsurile necesare pentru a combate problema.
UE și-a propus să ajungă la zero emisii de carbon până în 2050, iar agricultura este elementul care pune cea mai multă presiune pe mediul înconjurător din Europa. Conform Agenției Europene de Mediu, 80% dintre habitatele-cheie din Europa sunt în stare proastă. În ciuda mișcărilor UE de a proteja mai bine biodiversitatea, aceasta se află în momentul de față în scădere.
Majoritatea propunerilor Parlamentului din cadrul negocierilor pentru PAC care ar fi adus agricultura europeană mai aproape de Pactul Verde s-au pierdut dintr-o discuție în alta sau sunt pe cale să se piardă. Guvernele statelor membre și lobby-iștii au reușit să își impună, până acum, dorințele într-o măsură în care au diluat multe dintre soluțiile care ar fi schimbat din profunzime PAC.
Politicienii negociază, fermierii ies în stradă
Miercuri, începând cu ora 12:00, Asociația Forța Fermierilor vor organiza la București un protest cu tractoare în jurul Parlamentului. Aceștia vor să atragă atenția guvernanților asupra nevoii de a prioritiza agricultura în noile planuri de dezvoltare strategică.
Fermierii cer creșterea subvențiilor, revenirea asupra proiectelor de irigații, începerea sesiunilor de depuneri ale proiectelor europene și îmbunătățirea situației din sectoarele creșterii de bovine, păsări și porcine. Fermierii consideră că nu au fost consultați suficient în dezvoltarea Politicii Agricole Comune din 2021-2027 și doresc să fie ascultați în implementarea planului european.
„Există în următorii doi ani o perioadă de tranziție între cele două Politici Agricole în care sunt întârziate elaborarea ghidurilor și demararea măsurilor. Ceea ce solicităm e ca banii europeni să fie mai repede disponibili fermierilor români”, punctează Vlad Macovei, președintele asociației care organizează protestul. Potrivit comunicatului de presă eliberat de Asociația Forța Fermierilor:
„Tema acțiunii de protest va fi: „Guvernanților, cu ce v-au greșit fermierii? Subfinanțare cronică: Agricultura, lovită din toate părțile!”
Membrii Asociației Forța Fermierilor își propun ca prin acest protest public să oprească bătaia de joc la care este supus sectorul agroalimentar: subvenții de la bugetul național înjumătățite față de 2020, întârzierea demarării noilor sesiuni de depunere a proiectelor europene, blocajul financiar din sectorul creșterii bovinelor, colapsul sectorului de creștere a porcinelor, problemele noi din sectorul creșterii păsărilor, renunțarea la programul Tomata, excluderea investițiilor în irigații și a celor opt depozite regionale din PNRR, riscul de insolvență pentru fermierii afectați de secetă în 2020 din cauza neacordării despăgubirilor, lipsa unei consultări reale cu fermierii pentru implementarea Politicii Agricole Comune 2021-2027.”
Despre Politica Agricolă Comună
Politica Agricolă Comună este una dintre cele mai vechi politici ale Uniunii Europene: începând cu 1962, Politica Agricolă a încercat să mențină un echilibru între asigurarea produselor la un preț accesibil pentru consumatori și îmbunătățirea traiului și tehnologiilor fermierilor.
PAC are doi piloni:
- subvenționarea fermierilor pentru a le asigura veniturile,
- dezvoltarea zonelor rurale pentru a le face mai atractive pentru potențialii fermieri și investitori.
Politicile europene sunt evaluate continuu și actualizate cu fiecare ciclu de șapte ani. Cea mai recentă reformă a Politicii Agricole Comune a avut în timpul mandatului de Comisar European pentru Agricultură al lui Dacian Cioloș, în 2010-2014, când s-a elaborat Politica curentă.
Printre principalele reforme s-au aflat Regulamente pentru plățile directe către fermieri, organizarea mai uniformă a pieței unice, dezvoltarea rurală și finanțarea și monitorizarea PAC. În cadrul acelei reforme s-au introdus și plățile pentru greening („înverzirea” practicilor agricole), un procent de 30% din plățile directe care putea fi accesat doar dacă fermierii aplicau un prag minim de practici ecologice. În „Reforma Cioloș” au apărut și plățile degresive peste 150.00 de euro și, pentru prima oară, opțiunea explicită și voluntară a sistemului redistributiv.
PAC are o istorie controversată: de-a lungul anilor, s-a atras atenția asupra faptului că subvențiile ajung la producătorii mari și sunt pierdute prin contracte și execuții corupte, în timp ce fermierii mici, care ar trebui să beneficieze de subvențiile europene, ajung să piardă teren în fața giganților din agricultură.
„Ne aflăm încă în situația în care 80% din subvenții se duc către 20% din beneficiari”, a declarat Frans Timmermans săptămâna trecută. Jumătate din terenul agricol din Europa se află în mâinile a 3% dintre proprietari, iar peste 4 milioane de ferme mici au dispărut în ultimii zece ani. „Am pierdut patru milioane de ferme din cauza unei greșeli în PAC”, recunoaște Comisarul Wojciechowski. „Politica s-a îndreptat prea mult către fermele industriale și nu a adresat suficient situația fermelor mici și mijlocii.”
Parlamentul European dorește să extindă controalele financiare pentru a verifica alocarea justă a fondurilor din PAC, care în țări precum Slovacia și Ungaria se pierd prin afaceri și contracte corupte.
PAC nu acoperă în forma sa curentă drepturile muncitorilor din ferme: mulți muncitori agricoli, în special imigranții, sunt abuzați și plătiți prost în ferme subvenționate din fonduri europene.
