Ultimele avioane ale forțelor americane au părăsit aeroportul din Kabul, marcând sfârșitul oficial al celui mai lung război purtat de SUA. O plecare „haotică și sângeroasă", după cum o descriu presa și analiștii, în urma căreia oameni ale căror vieți sunt în pericol au rămas fără nicio formă de protecție.

Plecarea forțelor SUA marchează începerea unei perioade pline de incertitudini majore. Nu este clar cum și dacă va continua promisa continuare a evacuării celor nevoiți să fugă de talibani și nu este clar ce instrumente vor mai avea SUA pentru „războiul împotriva terorismului” pe teritoriul Afganistanului.

Consiliul de Securitate al ONU a adoptat luni o rezoluţie care cuprinde „angajamentele" talibanilor în favoarea plecării „în siguranţă" a celor care doresc să părăsească Afganistanul, fără a solicita însă zona protejată evocată de Franţa, notează AFP, citată de Agerpres. Din cei 15 membri ai Consiliului, 13 au votat în favoarea acestui text redactat de Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie, în timp ce China şi Rusia s-au abţinut.

Mărturiile celor care au rămas

Odată cu plecare forțelor SUA, în lipsa unui mecanism eficient de monitorizare a abuzurilor comise de talibani și cu tot mai multe state care se opun acceptării unui număr extins de refugiați, afganii abandonați au puține variante de a se adăposti din calea furiei talibanilor.

Europa Liberă a discutat cu două femei care au avut poziții publice până la reîntoarcerea talibanilor și care ne-au descris cum s-a schimbat viața lor.

Ascunse, altfel riscă să fie ucise

Marwa Amini este fostă directoare a Departamentului pentru Drepturile Omului, Afacerilor Femeilor și Copiilor în Ministerul de Interne al țării. Când talibanii au revenit la putere, aceasta și-a părăsit locul de muncă și și-a găsit un loc unde stă ascunsă alături de o parte din familia ei.

Logodnicul ei, fost comandant al poliției din Kabul, a reușit să părăsească Afganistanul. Unii dintre colegii săi nu au fost la fel de norocoși. „Când era comandant, talibanii i-au atacat locul de muncă, iar acesta (logodnicul, n.r.) nu spera că va supraviețui. Un taliban i-a spus să fugă, altfel riscă să fie ucis de alți talibani.”

Marwa are 25 de ani și până în 2001 a trăit în Pakistan, fiindcă nu putea merge la școală în țara sa. „Nu erau școli, oamenii n-aveau drepturi, în special femeile și copiii, deci nu aveam nimic”, mărturisește aceasta cu vocea emoționată.

Când sora ei mai mică s-a născut și talibanii au fost alungați de americani de la putere, familia ei a decis să se reîntoarcă în Afganistan. „Ne-am întors la Kabul și am început să trăim ca niște oameni normali, deoarece comunitatea internațională era acolo. Am fost fericiți că erau acolo, fiindcă știau să se comporte cu femeile și copiii. De fapt, cu toți oamenii.”

Alături de alte femei afgane, Marwa a putut merge la școală, iar după aceea, la universitate. Privind în urmă, ea spune că războiul nu a oprit-o din a se bucura de educația primită. Într-o zi, talibanii i-au atacat universitatea, dar lumea a dorit să revină la cursuri cât de repede cu putință.

„Oamenii aveau speranțe mari cu privire la viitorul lor. [...] Ne spuneam rudelor și colegilor noștri că vom lupta împotriva lor, vom încerca să facem tot ce este posibil pentru țara noastră, pentru noua generație, pentru viitorul nostru".

Marwa a studiat științe politice și drept iar apoi și-a început masterul la Universitatea Kardan din Kabul. Pandemia și ofensiva talibanilor i-au întrerupt studiile.

Cum devii una dintre cele mai cunoscute femei din țară

Marwa a lucrat ca prezentatoare TV. În fața camerelor, ea a dorit să le prezinte oamenilor știrile, inclusiv ce se întâmpla în jurul lumii. Pe lângă știri, Marwa avea diferiți musafiri la emisiunile sale, iar discuțiile se extindeau în sfera muzicii, sportului sau comediei.

„Al doilea loc de muncă a fost ca purtător de cuvânt la o organizație de monitorizare a alegerilor – Alegeri Libere și Corecte pentru Afganistan (Free and Fair Elections for Afghanistan). Am încercat să asigurăm alegeri corecte pentru poporul afgan, să promovăm drumul către o țară democratică”, povestește aceasta.

Munca de purtător de cuvânt i s-a potrivit de minune, așa că, 3 ani mai târziu, aceasta ajungea să lucreze ca purtător de cuvânt la Ministerul de Interne.

Pozițiile ce i-au garantat succesul și respectul în comunitate au forțat-o acum în izolare și teamă pentru propria-i viață.

Angajată a fostului Guvern de la Kabul, Marwa nu poate să ceară ajutorul rudelor fiindcă multe din ele fac parte dintre talibani sau îi susțin pe aceștia.

„Sunt din Maidan Wardak (provincie din Afganistan, n.r.), iar unele dintre rudele mele apropiate sunt talibani. Așa că nu pot împărtăși nici măcar mătușii sau unchiului meu informații despre locul în care mă aflu”, a explicat fosta purtătoare de cuvânt.

Lipsa educației ucide, spune Marwa și precizează că aceasta nu este o problemă ce ține doar de talibani. Când a lucrat ca directoare în Departamentul pentru Drepturile Omului, Afacerilor Femeilor și Copiilor în Ministerul de Interne, își amintește de greutățile cu care femeile polițiste afgane au trebuit să se confrunte.

„Când mi-am început slujba, am auzit o mulțime de povești venind de la acestea". Una dintre angajatele i-a mărturisit că a trebuit să-și mintă familia că lucrează la curățenie în Minister, deși era constant în uniformă pe stradă.

„Sunt tristă pentru ele. Nu știu unde se află la momentul de față, nu menținem nicio legatură. Nu pot da de ele. Sper că toată lumea e OK”, a declarat Marwa pentru Europa Liberă. „Cred că Afganistanul nu le poate oferi nimic femeilor la ora actuală. Unele dintre prietenele mele apropiate au plecat deja.”

Marwa speră că lumea nu îi va uita pe oamenii care se înfruntă zi de zi cu moartea.

„M-au biciuit pentru că nu eram îmbrăcată cum trebuie”

Marzia Hafizi, deținătoare a unui magazin de haine și fost reporter și activist pentru drepturile femeilor, ne povestește de copilăria ei, marcată de venirea la putere a talibanilor, în 1996.

„Aveam 5 ani când talibanii au intrat în Kabul și au format Emiratul Islamic. Îmi amintesc când eram cu mama la cumpărături, iar talibanii m-au biciuit fiindcă nu purtam haine corespunzătoare”, a povestit Marzia.

Aceasta s-a înscris la școală, dar a fost nevoită să renunțe și să își continue studiile acasă. Abia după ce Guvernul taliban s-a prăbușit, în 2001, în urma intervenției americane, a putut să revină la școală în clasa a V-a.

Educația pe care Marzia a primit-o în timpul anilor în care fetele și femeile puteau merge la școală a ajutat-o să devină prezentatoare de știri. „Am studiat jurnalism. Mi-am dorit dintotdeauna să fiu vocea oamenilor și să transmit problemele acestora oficialilor guvernamentali”, a afirmat Marzia.

Fosta prezentatoare de știri își amintește de drepturile pe care le-a avut când americanii și forțele aliate NATO erau prezente în țară. „În ultimii ani, cel mai mult m-am bucurat de dreptul la exprimare și libertatea presei. Am putut vorbi și transmite oficialilor din Guvern, cât și restului lumii, problemele noastre”, a continuat aceasta.

Acum, Marzia nu mai poate face nimic din ce făcea înainte.

„Suntem cuprinse de disperare și deznădejde. Mă îndoiesc că vremurile din trecut se vor mai repeta în Afganistan.” Aceasta nu se poate întoarce la muncă – știe că talibanii au atacat în trecut femeile, pe vremea când ea lucra pentru Moby Group.

„Nu mă simt în siguranță în Kabul. Nu pot avea încredere în talibani. Probabil se va întâmpla același lucru ca acum 25 de ani,” a punctat Marzia Hafizi.

Comunitatea internațională, prea grăbită să părăsească Afganistanul

Președintele american, Joe Biden, a declarat pe 29 august că forțele aliate au discutat cu Guvernul taliban despre o posibilă extindere a perioadei de evacuări după 31 august, data la care trupele americane se vor retrage complet din Afganistan. Posibilitatea ca o operațiune de extragere a refugiaților de o asemenea anvergură să se mai repete este infimă. Iar americanii au plecat înainte de ultimul moment posibil pe care îl aveau la dispoziție.

„Cu toții ne-am angajat să ne asigurăm că cetățenii și rezidenții noștri, angajații și afganii care au lucrat cu noi și care sunt expuși riscului pot continua să călătorească liber către destinații din afara Afganistanului. Am primit asigurări din partea talibanilor că tuturor cetățenilor străini și oricărui cetățean afgan cu autorizație de călătorie li se va permite să ajungă la punctele de părăsire ale Afganistanului și să călătorească în afara țării. Vom continua să eliberăm documentele de călătorie necesare afganilor și ne așteptăm ca talibanii să-și respecte angajamentul”, se arata într-o declarație internațională comună.

Pentru Marwa și Marzia, declarațiile venite din partea comunității internaționale sunt la mile distanță de situația prin care acestea sunt nevoite să treacă.

De când au ocupat capitala țării, Kabul, pe 15 august, talibanii s-au remarcat prin persecuția persoanelor care pledează pentru valori democratice și a femeilor, a tuturor celor care au lucrat cu forțele internaționale și chiar prin executarea sumară a unor civili. Pe 24 august 2021, Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a adoptat o rezoluție prin care solicită doar rapoarte suplimentare și o actualizare care să vină din partea Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în martie 2022.

Rezoluția a fost aspru criticată de ONG-urile pentru drepturile omului, printre care și Amnesty International, pe care a numit-o drept „rușinoasă”.

„Sesiunea specială a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului nu a reușit să ofere un răspuns credibil la escaladarea crizei drepturilor omului din Afganistan. Statele membre au ignorat apelurile clare și consecvente ale societății civile și ale actorilor ONU pentru un mecanism robust de monitorizare”, a declarat Agnès Callamart, secretarul general al Amnesty International.