Potrivit imaginilor transmise din Coreea de Nord, la parada de 73 de ani de la instaurarea statului comunist s-a mărșăluit în costume de protecție și măști anti-gaz. Parada de anul acesta a fost una mai modestă decât în anii trecuți pe considerentele pandemiei și ale crizei alimentare din statul totalitar.

Liderul țării, Kim Jong Un, a participat la paradă și, potrivit surselor, a arătat vizibil mai slab decât în anii trecuți. Coreea de Nord se confruntă în prezent nu doar cu un deficit alimentar dar și unul economic ca urmare a pandemiei.

Imaginile de la paradă nu au fost transmise de televiziunea din Coreea de Nord până joi, dar anul acesta etalarea militară nu a fost la fel de impunătoare ca în anii precedenți, când țara și-a etalat întregul arsenal miliar- un semn de avertisment pentru țările vecine din Asia și pentru America.

Agențiile de presă coreene au raportat că la marș au fost observate avioane de luptă zburând deasupra pieței Kim Il Sung, numită după fondatorul statului și unul dintre predecesorii actualului lider. Soldații care au participat la paradă purtau costume portocalii de protecție și măști anti-gaze.

Presa coreeană a dorit să transmită un mesaj de laudă organizațiilor și agențiilor de securitate care s-au confruntat cu pandemia și cu restricțiile economice impuse de aceasta.

Ri Il Hwan, membru al comitetului central al Partidului Muncii din Coreea de Nord, a subliniat intențiile țării pentru perioada următoare. Prioritatea statului comunist este să „protejăm demnitatea și interesele fundamentale ale poporului nostru și să rezolvăm totul în felul nostru prin eforturi proprii și în baza principilor de auto-susținere”, a spus el.

Potrivit profesorului în studii nord coreene de la Universitatea din Seul, Yang Moo-jin, marșul de anul acesta a fost unul mai modest, pentru că liderii țării își îndreaptă atenția către problemele interne. Expertul a mai spus că parada a fost gândită ca un fel de „festival domestic” care a avut ca scop încurajarea populației și promovarea unității naționale.

Relațiile cu SUA au atins un punct critic în 2017, după ce Coreea de Nord a amenințat că va lansa o rachetă balistică în Guam și apoi a testat o bombă de șapte ori mai mare decât cea care a distrus Hiroshima și Nagasaki.

Statele Unite continuă să impună sancțiuni împotriva Coreei de Nord care insistă să fie recunoscută drept o țară cu capacități nucleare de către SUA. În ultimii ani, Kim Jong-Un și sora sa, Kim Yo-jong, au depus eforturi considerabile pentru a spori capacitățile nucleare ale țării.

73 de ani de comunism

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Coreea a fost eliberată după decenii de ocupaţie japoneză. Forţele armate ale Uniunii Sovietice şi cele americane au ocupat cele două extremităţi ale ţării. SUA a rămas în partea de sud, iar URSS în nord.

Este estimat că undeva între 1,6 și 2 milioane de oameni au murit ca urmare a represiunii guvernului comunist între 1948-1987. Alte sute de mii, dacă nu milioane de oameni, au murit în lagărele statului. Portalul Crimelor Comunismului al Institutului Estoniei pentru Memorie Istorică estimează totalul între 400.000 și 1.5 milioane de morți.

Statul totalitar dorește reunificarea cu Coreea de Sud, lucru pe care l-a încercat în timpul războiului coreean din 1950 care a costat undeva la 3 milioane de vieți, majoritatea civili. Războiul dintre Coreea de Nord și de Sud a fost susținut de către Uniunea Sovietică și China în nord și de către SUA și ONU în sud. Războiul a luat sfârșit în 1953 printr-un armistițiu semnat de ambele țări.

După finalul acestui război, în Coreea de Nord a început să se materializeze ideologia de tip Juche care caracterizează și astăzi direcția partidului comunist din China. Ideologia inițial dezvoltată de Kim Il Sung a împrumutat elemente din marxism-leninism însă acestea au fost abandonate în 1972, în favoarea unei ideologii proprii care acordă prioritate autosusținerii.

Izolaționismul coreean se vede și din compoziția țării formate în proporție de 99% din etnici coreeni și o foarte slabă minoritate chineză și una japoneză. Același izolaționism a cauzat întreruperea progresului economic inițial al țării, care a avut susținerea Uniunii Sovietice până la colapsul acesteia. Tot cu susținerea Uniunii Sovietice a construit Il Sung și capacitățile militare ale țării.

Apărarea națională, piatra de temelie a țării

După 1991 și după colapsul aliatului cel mai important al Coreei de Nord , țara a abandonat orice fel de abordare marxist-leninistă, alegând în schimb să se axeze exclusiv asupra ideologiei Junche și asupra politicilor Songun care acordă atenție prioritară armatei și forțelor militare ale țării, politici introduse de Kim Jong Il după moartea tatălui său, Il Sung.

Aceste principii sunt incluse și în constituția țării care prevede că „apărarea națională este datoria supremă și onoarea cetățenilor”. De-a lungul a zece ani, Coreea de Nord a cheltuit în medie 3,6 miliarde de dolari pentru dezvoltarea capacităților militare ale țării. În 2020, cheltuielile militare au reprezentat 24% din produsul intern brut al țării iar poziționarea către sud a echipamentului de la Phenian reprezintă o amenințare constantă pentru vecinii din sud.

Potrivit unui raport al Departamentului de Apărare al SUA din 2016, Coreea de Nord este dotată cu 4.300 de tancuri, peste 1.300 de aeronave militare, 300 de elicoptere, 480 de nave, 70 de submarine dar și undeva la 5.500 de lansatoarea de rachete.

În martie, Coreea de Nord a lansat un exercițiu militar difuzat și în Coreea de Sud. Acel exercițiu a reprezentat prima astfel de demonstrație militară de la instaurarea președintelui american Joe Biden. Mai mult, arsenalul nuclear exact al Coreei de Nord nu este cunoscut în întregime și poate fi doar estimat la undeva între 20 și 60 de arme asamblate.

Dacă țara acordă multă prioritate armamentului militar, alte sectoare ale economiei sunt neglijate iar diferențele între elita coreeană și cetățenii de rând rămân foarte mari. Problemele sociale au început chiar din anii 80 când Coreea de Sud a început să se dezvolte economic și Coreea de Nord a rămas în urmă.

Agricultura slab dezvoltată, inundațiile care au afectat țara în anii 90 și politicile economice foarte slabe au aruncat țara într-o criză a foamei la sfârșitul secolului trecut. ONU a estimat că în jur de 10 milioane de oameni au suferit de malnutriție iar alte surse susțin că până la 2 milioane de oameni au murit de foame.

Muți se tem de o criză similară astăzi sub conducerea lui Kim Jong Un care a moștenit conducerea țării în 2011. Actualul lider a continuat aceeași abordare militară care, în timpul unei pandemii, nu s-a dovedit a fi una predispusă către „auto-susținere”.

Însuți Kim Jong Un a descris situație drept „tensionată” într-un discurs adresat națiunii din luna iunie când a vorbit despre sectorul agriculturii din țară și incapacitatea acestuia de a hrăni populația. Făcând referință la foametea din anii 90, liderul totalitar le-a cerut cetățenilor coreeni să „răzbată” și de această dată.

Institutul pentru Dezvoltare a Coreei din Seul a raportat un deficit de peste un milion de tone de alimente în condițiile în care sunt necesare 5.2 milioane de tone pentru a hrăni populația țării. Situația a fost exacerbată de închiderea graniței cu China, lucru care a tăiat accesul Coreei de Nord la resurse medicale esențiale cum este vaccinul anti-tuberculoză iar situația privind vaccinurile anti-Covid este, de asemenea, una șubredă.