Oficial, acesta este subiectul aflat pe buzele tuturor membrilor Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), cu interese și poziționări atât de contradictorii față de situația din Afganistan. Dincolo de problemele create de ascensiunea talibanilor la granițele țărilor din regiune, jocul de putere dintre Rusia și China pare a fi, însă, piesa de referință ce urmează a fi definită la întrunirea din capitala Tadjikistanului.
După un august dramatic, în care talibanii au preluat puterea în Afganistan, Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) se întrunește vineri, 17 septembrie, la Dușanbe, capitala Tadjikistanului.
Rusia, China, India, Pakistan și patru foste republici sovicetice din Asia Centrală - Tadjikistan, Uzbekistan, Kazahastan și Kârgâstan - urmează să discute despre situația de securitate din ce în ce mai incertă din regiune.
Afganistanul este membru observator la summitul de vineri, iar evoluția situației din țară, de la preluarea ei sub controlul talibanilor, îi interesează direct pe toți membrii SCO, majoritatea fiind state din Asia Centrală, afectate de valul de migranți din Afganistan.
Blocul de securitate eurasiatic își va concentra atenția, la întâlnirea de la Dușanbe, asupra consecințelor regionale, după retragerea militară internațională condusă de SUA din Afganistan și întoarcerea talibanilor la putere.
Cum se poate realiza consensul din puncte divergente?
Încă nu se știe cum anume vor ajunge la un consens oficialii din țări cu opinii atât de diferite despre privind modul în care se poate colabora cu un Afganistan guvernat de talibani.
De la înființarea sa în urmă cu 20 de ani, blocul s-a proiectat ca o organizație cu activitate centrată împotriva celor „trei rele”: separatism, extremism și terorism.
Dar SCO a fost, de asemenea, un microcosmos util și pentru geopolitica în schimbare a Eurasiei, controlată de Beijing și de Moscova, care au folosit organizația pentru a găsi noi modalități de a coopera în regiune dar și de a-și încetini reciproc ambițiile regionale.
Având în vedere situația din Afganistan, aflată în centrul preocupărilor membrilor SCO, modul în care organizația va răspunde provocării sale reprezintă un test major pentru a defini influența Chinei în Eurasia și relevanța sa pe viitor la nivelul blocului.
Beijingul a stabilit deja legături de lucru cu talibanii, recunoscându-le puterea și acceptând să ofere ajutor și vaccinuri anti-Covid Afganistanului.
Între timp, grupul militant a arătat Chinei bunăvoință și sprijin pentru Inițiativa BRI. Prin aceast inițiativă, China construiește o infrastructură în 70 de țări care reprezintă replica contemporană a Drumului Mătăsii de odinioară, în baza strategiei adoptate de Partidul Comunist Chinez. Talibanii au promis, la rândul lor, chinezilor că nu vor permite radicalizarea grupului etnic al uigurilor, pe care China îi consideră o amenințare internă.
Retragerea soldaților americani și a trupelor aliante NATO a deschis ușa influenței chineze în regiune, dar Beijingul este prudent în a se lăsa absorbit în vidul de securitate din Afganistanul vecin.
În schimb, China merge mai degrabă pe găsirea unei soluții comune din partea țărilor din Asia Centrală și de Sud și speră că SCO va deveni scena pe care își va putea afirma forța diplomatică.
Totuși, nu va fi ușor, pentru că va avea concurența Rusiei, care și-a afirmat deja dorința de a angaja relații cu talibanii, dar intențiile sale vor trebui puse în acord cu ale celorlalte state membre SCO care au graniță cu Afganistanul.
La rândul său, Tadjikistanul rămâne ostil talibanilor și este îngrijorat de ceea ce ar putea însemna prezența lor la putere în Afganistan pentru propria lor securitate internă, în timp ce Uzbekistan păstrează distanța față de haosul de peste graniță.
Pakistanul are o dinamică complicată cu talibanii, iar Islamabadul vrea să controleze situația în regiune. Între timp, India îi privește pe militanții talibani ca pe o extensie a Pakistanului și are îngrijorări strategice cu privire la riscurile pe care le prezintă un guvern taliban bine înrădăcinat.
Așadar, încercarea de a găsi un numitor comun între aceste puncte de vedere în conflict este o provocare majoră.
Cât de mult va reuși Beijingul să armonizeze aceste opinii disparate pentru a se ajunge la un compromis la summitul SCO și cât de mult vor dori membrii săi să urmeze China, rămâne de văzut.
Dincolo de atenția acordată Afganistanului, pe masa membrilor grupului va fi și admitarea Iranului ca membru deplin, iar președintele iranian recent ales, Ebrahim Raisi, ar trebui să participe la reuniunea de la Dușanbe.
Iranul a obținut statutul de observator în cadrul organizației la Summitul de la Astana din 2005 și a solicitat aderarea deplină pe 24 martie 2008. Pentru că se afla sub sancțiunile ONU la acel moment, admiterea sa a fost blocată, SCO anunțând că nicio țară aflată sub sancțiunea ONU nu poate fi admisă în blocul eurasiatic. După ce au fost ridicate sancțiunile ONU, liderul chinez Xi Jinping și-a anunțat sprijinul pentru aderarea deplină a Iranului la SCO în timpul unei vizite de stat în Iran, din ianuarie 2016. Pe 11 august 2021, Ali Shamkhani, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională din Iran, a declarat că obstacolele politice din calea aderării Iranului la SCO au fost eliminate.
Blocul va organiza, de asemenea, exerciții militare comune în cursul acestei luni în Rusia, ca parte a exercițiilor de combatere a terorismului și pentru a crea mai multă interoperabilitate între militarii țărilor sale.
Ce ar putea realiza Summitul?
Ce se poate realiza la reuniunea SCO din capitala tadjică este o întrebare cheie pentru organizație.
SCO a fost înființată în 2001 ca o upgradare a Shanghai Five. De atunci, a încercat să servească ca platformă pentru soluționarea disputelor la frontieră în urma prăbușirii Uniunii Sovietice și, ulterior, a adoptat o agendă mai largă axată pe securitate, dezvoltare economică și ajutor umanitar.
Dar organizația s-a confruntat și cu critici cum că n-ar fi decât un grup de discuții lipsite de conținut, cu prea puține realizări concrete pe numele său.
Problemele care provin din Afganistan au fost mult timp un punct central al preocupărilor SCO, dar, dincolo de unele întâlniri ale eșaloanelor inferioare și a efortului de a aduce Afganistanul ca observator în organizație, au fost făcuți prea puțini pași practici.
Limitele SCO sunt, însă, destul de mari. În timp ce blocul este în principal o inițiativă chineză, Rusia consideră de mult Asia Centrală ca parte a „sferei sale de influență”, iar Beijingul a acceptat să respecte sensibilitățile Moscovei cu privire la influența sa în creștere în regiune, văzând SCO ca un experiment pentru felul în care cele două mari puteri ar putea coopera în regiune.
Dar, în ciuda parteneriatului lor în creștere din ultimii ani, Moscova este încă îngrijorată de ambițiile Chinei și este îngrijorată și de faptul că va fi retrogradată ca partener junior, pe măsură ce cele două țări își aprofundează legăturile. Acest lucru a condus la o abordare la două capete: pe de o parte pentru o sprijinire selectivă a Chinei, pe de altă parte pentru a o împiedica să-și consolideze influența în Asia Centrală și în SCO.
Extinderea SCO din 2017, cu includerea Indiei și Pakistanului, a fost văzută de mulți observatori tocmai ca dovadă a jocului Rusiei de reducere a influenței Chinei, prin aducerea pe poziții de egalitate a doi rivali tradiționali ai Chinei.
Când vine vorba de securitatea regională, Beijingul și Moscova tind să meargă umăr la umăr, dar Rusia este cât se poate de prudentă atunci când e vorba să renunțe la influența sa în regiune. Pe măsură ce situația din Afganistan s-a agravat, Rusia și-a intensificat cooperarea militară și a desfășurat mai multe exerciții cu statele din Asia Centrală prin Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), un bloc militar condus de Moscova care, atenție, nu include China.
Ce arată SCO despre ambițiile regionale ale Chinei?
Puterea Beijingului în Eurasia a crescut în ultimul deceniu și continuă să crească, dar marea întrebare este dacă SCO își justifică utilitatea.
Pe măsură ce organizația s-a trezit blocată în agendele conflictuale ale membrilor săi, China a decis să-și extindă influența prin relații bilaterale și prin proiecte masive precum BRI, care joacă la maxim pe cartea cea mai puternică a Chinei: puterea sa economică.
Factorii politici chinezi au anunțat deja că nu au nicio ambiție de a prelua locul lăsat liber de SUA în Afganistan, așa că este de așteptat ca Beijingul să fie de acord cu formularea unui răspuns colectiv față de situația din Afganistan.
Indicii despre strategia Beijingului cu privire la întâlnirea de la Dușanbe au fost văzute în timpul turneului din iulie al ministrului de externe chinez Wang Yi în Asia Centrală, care a inclus o vizită în Turkmenistan, un summit SCO la nivel de ministru de externe în Tadjikistan și o conferință regională în Uzbekistan.
Wang s-a întâlnit cu oficiali de rang înalt la fiecare oprire, iar Afganistanul a fost un subiect central în timpul întâlnirilor. Însă, în timp ce reprezentanții locali și-au oferit rapid sprijinul pentru conducerea chineză în domeniul securității frontierelor și pentru a lucra împreună în Afganistan, China nu a oferit încă niciun răspuns clar cu privire la intențiile sale.
