Un domeniu care acum trei decenii oferea locuri de muncă pentru zeci de mii de oameni și hrană pentru milioane a ajuns îngropat. În 2021, pescuitul în România a devenit o simplă activitate recreativă, pentru oamenii cu bani, pentru politicieni sau pentru pasionați.

Singura șansă ca peștele românesc să mai ajungă pe masa românului sunt restaurantele cu profil pescăresc, care fie au propria crescătorie, fie au contracte cu astfel de ferme de acvacultură.

Legislația actuală nu permite pescarilor profesioniști să vândă captura direct unui restaurant, ci trebuie s-o predea unei cherhanale, care stabilește prețul dorit. Actualele norme se pot schimba dacă o inițiativă parlamentară va fi aprobată în viitorul apropiat.

Pe scurt:

• în anii 70-80, România producea aproximativ 300.000 de tone de pește pentru consumul intern și avea 50.000 de pescari profesioniști. Era perioada în care a apărut sloganul comunist „nicio masă fără pește”.
• anul trecut, românii au consumat doar 20.000 de tone pește pescuit în țară, de zece ori mai puțin decât acum 50 de ani. Alte 100.000 de tone a ajuns în România din export, în special din Italia, Spania și Grecia.
• diferența este explicabilă prin epuizarea resurselor de pește din apele interioare și lipsa florei care să realizeze capturi importante din Marea Neagră. Asta în timp ce fermele de acvacultură nu produc încă destul pește pentru comerț.
• un român consumă anual 7,99 kilograme de pește, iar media europeană este de 23 de kilograme. Doar bulgarii consumă mai puțin pește, 7 kilograme în medie pe an.
• un raport al Curții de Conturi din acest an estima că în România se prinde mult mai mult pește, aproape 100.000 de tone anual, dar că acesta este vândut pe piața neagră într-o pondere de 70%.
• autoritățile au încercat în ultimul deceniu, cu ajutorul fondurilor europene, să revitalizeze sectorul pescăresc. Au rezultat unele investiții ridicole: Piața de Pește din Năvodari, care nu avea apă curentă sau Bursa de Pește din Tulcea, care nu avea frigidere și operatori care să înregistreze marfa.
• în ultimii ani au înflorit crescătoriile piscicole, unele dintre ele deținute de oameni foarte bogați sau de politicieni influenți. Mare parte din aceste crescătorii sunt cu regim închis, pentru proprietari și prietenii lor și cel mult pentru un restaurant pe care îl dețin. Sorin Ovidu Vîntu, Liviu Dragnea sau Petre Daea se numără printre aceștia.

În luna iunie, deputații Bogdan Bola și Alexandru Kocsis au inițiat un proiect prin care își propun să rescrie legislația din domeniul piscicol. Inițiativa lor a fost deja adoptată în Senat și acum se află la comisiile de specialitate din Camera Deputaților înainte de a ajunge la votul din plen.

Mălin Mușatescu, unul dintre foștii guvernatori ai Deltei Dunării, consideră că acest proiect este unul bun și ar trebui adoptat. „Acvacultura este la pământ, ceea ce face ca tot ce înseamnă pescărie în România să se manifeste la nivelul secolului 18, când activitatea piscicolă se limita la întinderea de plase în bazinele naturale bogate în pește”.

Bogdan Boia susține că proiectul pe care l-a inițiat trebuie să fie aprobat cât mai repede. „Dorim să dăm dreptul pescarilor să vândă legal pește la prețul pieței într-o cantitate zilnică exactă. Acest fapt îi va responsabiliza pe mulți pescari, vom scoate la lumină, din zona evaziunii, cantități importante de pește și va crea o concurență reală între cerere și ofertă iar actualele puncte de colectare/primă vânzare vor trebui să acorde un preț corect pentru capturile pescarilor”, ne spune acesta.

Câteva din prevederile noului proiect

• Interdicția pescuitului comercial pe apele publice interioare (râuri, lacuri, baraje), cu excepția Dunării, Deltei și a Prutului (rău de frontieră, în care partea moldoveană pescuiește comercial).
• Interdicția pescuitului comercial de noapte.
• Se introduce în Delta Dunării conceptul de Piață Locală de Pește (piață lacustră), organizată în UAT-uri, unde pescarii comerciali au dreptul să vândă fiscalizat (ca orice producător) la prețul pieței, maxim 50 Kg/zi, direct din barcă, peștele proaspăt prins în acea zi.
• Interdicția setcilor, dar și a năvodului inclusiv în Lunca Dunării. Năvodul este permis în Complexul Lagunar Razim – Sinoe).
• Pescarii comerciali vor putea vinde fiscalizat peștele proaspăt către centrele gastronomice, un concept pentru care s-a luptat mulți ani Asociația „Ivan Patzaichin”.

Proiectul complet poate fi consultat aici.

Proiectul legislativ își propune protejarea și refacerea resursei piscicole din bazinele naturale și mutarea producției piscicole majoritar în acvacultură (bazine destinate pisciculturii intensive). Scopul final e ca România să poată satisface cererea de pește a populației din producția internă sau măcar să reducă importurile.

Prezent versus trecut

Anul trecut, pescarii români au prins sau au crescut în bazine de acvacultură 28.000 de tone de pește. În special crap și păstrăv, speciile cele mai populare în România, conform datelor Institutului Național de Statistică. Din cele 28.000 de tone, puțin peste 20.000 au fost direcționate spre consumul intern, iar restul au luat calea exportului.

În 2019, ultimul an înaintea crizei provocate de Covid și a restricțiilor pentru limitarea pandemiei, România a exportat pește și produse de pește în valoare de 27 de milioane de euro (7,5 tone de pește) și a important în valoare de 320 de milioane de euro (115.000 de tone).

Ca o comparație, în urmă cu 40 de ani, autoritățile comuniste anunțau anual că producția de pește a fost de 300.000 de tone anual.

Peștele românesc provine din apele interioare (râuri, lacuri și Dunărea), din Marea Neagră și din fermele piscicole (uneori și acestea amenajate tot pe cursul unor ape interioare).

Ca un exemplu, în 2019, cantitatea totală de peşte care s-a vândut a fost de 120.000 de tone. Din ce producem în ţară, 12.800 de tone au fost obţinute din acvacultură, 2.000 de tone din Marea Neagră şi aproximativ 4.000 de tone din apele interioare. Restul, 100.000 de tone a fost pește din import.

Motivele dispariției peștelui românesc

Diferența crepusculară între cele două perioade este dată, conform specialiștilor, de legislația haotică, de lipsa de controale a autorităților și de multe concesiuni date de stat unor oameni de afaceri care nu sunt interesați să producă pentru comerț, ci pentru propria recreere.

Concesiunile sunt acordate de statul român prin Agenția Națională de Acvacultură și Piscicultură (ANPA), de administrațiile bazinale - când e vorba de baraje și lacuri de acumulare - și de Rezervația Biosferei Deltei Dunării.

Producția de pește din România a scăzut din cauza raportărilor mici de capturi din apele interioare și a celor din Marea Neagră. În raportul din acest an, Curtea de Conturi constată că resursa de pește din apele interioare a fost prost administrată de ANPA și că aceasta s-a diminuat excesiv în anumite ape.

Concesionarea, dar și eliberarea unui număr mult prea mare de permise de pescuit sportiv a dus la diminuarea efectivelor de pește din apele românești.

Numărul de permise pentru pescuitul recreativ pentru Dunăre și apele neconcesionate, eliberate direct către pescari în perioada 2016-2019, a crescut de trei ori, de la 52.935 în anul 2016 la 163.259.

Numărul de permise eliberat de Administrația Rezervației Biosferei Deltei Dunării, în anul 2019, pentru pescuitul recreativ/sportiv (185.032) a depășit de 6 ori numărul maxim de permise recomandat de ICDEAPA Galați (30.000), constată reprezentanții Curții de Conturi.

Nici pescari nu mai avem

Conform sindicatelor din domeniu, până în 1990 erau peste 5.000 de pescari profesioniști, oameni care trăiau din capturi și din vânzarea peștelui la centrele de recoltare.

Sindicaliștii din domeniu nu cred că mai sunt 500 de oameni care trăiesc din pescuitul pe Dunăre. Conducerea Sindicatului „Lotca” se plângea că în anii precedenți că rămân tot mai puțini pescari, asta pentru că majoritatea își găsesc alte ocupații.

„Statistic, cifrele arată că media de captură pentru pescarul comercial îi aduce acestuia un venit sub salariul minim pe economie. Dacă punem la socoteală taxele și cheltuielile legate de consumul de carburant, întreținerea bărcii și motorului, se deduce că această activitate nu este sustenabilă economic”, ne spune și Mălin Mușatescu, fost guvernator al Deltei Dunării.

Problema: piața neagră

Curtea de Conturi a României a realizat, în perioada 19 februarie 2019 – 31 martie 2020, o misiune de audit privind performanța administrării și exploatării resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale și a acvaculturii.

Concluzia generală a raportului este că „entitățile publice auditate nu au realizat un management eficace care să asigure performanța activităților de administrare, exploatare a resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale și acvacultură”.

În document se precizează că doar 30% din peștele scos din ape este fiscalizat, piața neagră fiind de 70%.

Din datele obținute de Europa Liberă de la Ministerul Agriculturii și Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură reiese că toate firmele care au primit concesionări pe râul Olt nu au raportat în ultimii trei ani capturi mai mari de o tonă de pește anual.

Mălin Mușatescu, expert în domeniu, susține că aceste date sunt ilogice și nu pot fi explicabile. „Este un pescuit haotic și abuziv, cu o delimitare aproape inexistentă între braconaj și pescuit comercial. O expertiză poate demonstra oricând că activitatea piscicolă în Olt nu se justifică economic și induce un conflict inutil între concesionar și cetățenii care ar trebui să aibă dreptul să fie pe malul acestei ape publice”, spune acesta.

Și raportul Curții de Conturi constată că „managementul ANPA nu a efectuat o analiză formalizată a cauzelor pentru care nivelul capturilor declarate de pescarii comerciali, în perioada auditată (n.r. - 2016-2019), se situează mult sub nivelul capturii totale admisibile și nu a întreprins măsuri concrete în vederea diminuării/eliminării riscului de declarare nereală a capturii de pește provenit din pescuitul din apele interioare, în contextul în care nedeclararea capturilor reale îi dezavantajează pe pescarii onești şi poate contribui la amplificarea fenomenului de evaziunea fiscal”.

Reprezentanții ANPA ne-au explicat că instituția nu poate lupta cu braconajul, pentru că nu are resurse umane, financiare și nici legislația nu îi oferă autoritate clară. Din datele puse la dispoziție de această instituție, majoritatea acțiunile de braconaj se desfășoară noaptea. Braconajul poate fi realizat și de concesionari, care pot scoate din ape mai mult pește decât au voie sau pot pescui specii aflate în prohibiție.

Drumul peștelui

În acest moment, conform legislațiilor din domeniu piscicol, fiecare ambarcațiune - în funcție de dimensiune - are voie anual să pescuiască doar o anumită cotă.

Spre exemplu, tradiționala barcă poate scoate din apele unde pescuiește în jur de 65 de kilograme de pește. Legislația mai impune ca fiecare pescar profesionist să indice ambarcațiunea pe care o folosește. Dacă sunt doi pescari înregistrați pe o barcă, atunci ei împart cota de pește care îi revine bărcii respective.

Mai departe, după o zi de dat la pește în care un pescar a prins, să spunem, 5 kilograme de crap, el trebuie să ducă această captură la un centru de vânzare autorizat de Ministerul Agriculturii. Administratorul acestui centru propune un preț care de regulă este sub cel al pieței. Dacă pescarul nu dorește să predea peștele aici, nu îl poate vinde pe cont propriu și îl poate doar consuma în familie.

De la centrul de vânzare, peștele ia drumul unei pescării, unei fabrici de procesare sau a unui restaurant.

Din datele colectate de Europa Liberă, în acest an, aceste puncte de recoltare și vânzare (denumite cherhanale în Delta Dunării) au oferit pescarilor prețuri între 0,5 și 7 lei pe kilogramul de pește. În medie, cam 20% din prețul plătit în magazin sau la restaurant de consumatorul final.

„Pentru pescar, această activitate devine sustenabilă în condițiile unei pieței negre alternative, favorizată de existența monopolului cherhanalei, care obligă pescarul să își valorifice munca pe alte căi decât cele stipulate de actuala lege”, ne explică Mălin Mușatescu.

Delta Dunării

Rezervația Delta Dunării este principala zonă de pescuit comercial în apele interioare a
României. Peste 85% din totalul capturilor raportate provin din această zonă de pescuit

Principala problemă a pescuitului din Delta Dunării a fost tocmai acest monopol al cherhanalelor asupra pescarilor. Asta și pentru că pescarii arondați teritorial unei cherhanale nu pot vinde peștele unui alt centru.

Pentru a elimina acest monopol, autoritățile au realizat în ultimii ani mai multe investiții. Toate aceste proiecte s-au dovedit inutile după finalizare.

• Piața de Pește din Năvodari

Proiectul a fost demarat în anul 2013 și a fost finalizat în 2016. Aici trebuia vândut peștele capturat pe Dunăre și în Deltă. A costat 1,5 milioane de euro, bani europeni.

Investiția nu a fost utilă nici măcar o zi. Piața are formă de pește și este situată chiar pe malul canalului Poarta Albă-Midia-Năvodari. Investiția a fost realizată de ANPA. Însă, construcția nu a fost prevăzută cu dotările care să permită comerțul cu pește: frigidere de mari dimensiuni, cântare, nici măcar nu era conectată la o rețea de canalizare.

În 2019, Petre Daea, fostul ministru al Agriculturii, a cărei fata are o fermă piscicolă, inaugura Bursa de Pește din Tulcea. Cu cinci milioane de euro din cele zece milioane obținute de la Comisia Europeană, s-a realizat o clădire în Tulcea, pontoane, o clădire anexă în Chilia, s-au cumpărat ambarcațiuni, automobile și s-a realizat un sistem informatic care să sprijine tranzacțiile de pește.

Teoretic, investiția trebuia să permită statului să preia peștele de la pescari la prețul pieței, să-l păstreze în frigidere speciale și apoi să-l pună în vânzare pe bursă, unde producătorii de conserve, proprietarii de restaurante sau marile magazine trebuie să liciteze pentru pește.

Anul trecut, Adrian Oros, ministrul Agriculturii, a anunțat la o conferință de presă că Uniunea Europeană vrea banii înapoi.

Adrian Izvoranu, fostul director al Casei de Comerț „Unirea”, societate care se ocupă de administrarea Bursei, ne-a declarat că a preluat un proiect care a fost pregătit prost. „Nu există oameni care să facă tranzacții, ambarcațiunile nu erau funcționale. Am încercat să facem ceva, poate încă se poate face, dar nu e vina mea sau a lui Daea”.

Nu avem cu ce în Marea Neagră

Din Marea Neagră se scot anual, pe piața fiscalizată, în jur de 1.500-2.000 de tone de pește. Comoara apelor mării o reprezintă pescuitul de calcan. România are voie să pescuiască anual doar 115 de tone de pește din această specie, conform normelor stabilite de Uniunea Europeană. Aceeași cantitate îi revine și Bulgariei.

Însă, în ultimii doi ani, pescarii români nu au scos mai mult de 50 de tone de calcan din Marea Neagră. Motivele ar fi lipsa ambarcațiunilor și braconajul realizat de navele turcești care limitează specia. Conform datelor puse la dispoziție de Garda de Coastă, anual sunt înregistrate cel puțin zece cazuri de braconaj în care nave străine intră ilegal în apele românești pentru a pescui calcan.

Din raportul Curții de Conturi reiese că, în anul 2009, flota de pescuit a României la Marea Neagră era formată din 441 de nave şi ambarcațiuni. Flota s-a redus în anul 2019, când mai erau doar 166 de nave și ambarcațiuni.

„România are repartizată cea mai mică limită a nivelului de pescuit din UE”, precizează inspectorii Curții de Conturi în raportul privind piscicultura.

Dacă pescarii turci fac braconaj în sensul propriu al cuvântului în Marea Neagră, Mușatescu crede că pescarii români au „legalizat” braconajul. El spune, că în acest an, autoritățile române au permis folosirea la pescuit și a navelor de tip dragă aspirantă, ambarcațiune interzisă până în 2021. Acest vas mărește foarte mult capturarea speciei de rapană. Specia este foarte căutată pentru că se vinde foarte bine în Vest. În ultimii doi ani, pescarii români au scos doar 120 de tone.

Anul trecut, ANPA a permis pe draga aspirantă mărirea înălțimii plasei de scrumbie la Marea Neagra, metodă interzisă în multe state.

Afacerile cu icre negre

Un alt sector al pisciculturii care oferă diferențe imense între perioada comunistă și cea actuală este dat de sturioni și icrele negre pe care îl produc (care devine caviar după ce sunt preparate).

În acest caz, scăderea este explicabilă prin faptul că, din 2015, este interzis pescuitul sturionilor sălbatici. Aceste specii de pește trăiesc în Dunăre și în Deltă. Acest lucru nu a limitat braconajul. Aproape o treime din eșantioanele de produse provenite de la sturioni (caviar, carne de sturion), cumpărate în cadrul unui studiu de piață al organizației WWF în perioada 2016-2020, au fost ilegale, iar autoritățile au raportat 214 cazuri de braconaj.

În România trăiesc patru specii de sturioni: morun, păstruga, nisetru, cega. Specii rare care au nevoie de 15 ani ca să ajungă la maturitate și să se reproducă, altfel spus să producă icre negre (cega are nevoie uneori doar de cinci ani).

Până în anii 1990, România era pe locul 3 în lume la exportul de caviar, după Rusia și Iran. În perioada comunistă erau pescuite anual controlat puțin peste o mie de tone de sturioni, iar exportul de icre negre ajungea și spre 50.000 de kilograme anual. Însă, primii ani de capitalism au fost un dezastru pentru aceste specii care au fost braconate masiv pentru profitul rapid. Un kilogram de caviar ajunge atunci la peste 5.000 de dolari (acum sare și de 10.000 de euro).

Acum, doar sturionii crescuți în ferme de acvacultură pot fi folosiți pentru consum. Însă fiind o specie sălbatică, sturionii sunt pretențioși, iar faptul că produc icre negre după 15 ani face ca rentabilitatea investiției să fie pe termen lung.

În ultimii ani, exportul de icre negre a fost undeva la 10.000 de kilograme pe an.

Unele dintre cele mai importante firme autorizate să facă export de icre negre în ultimul deceniu au fost: Aquarom Elite Distributions SRL din București (firmă controlată în trecut de Alexandru Bittner), Delta Fish Distribution 2003 SRL din București (Lilia Sultan este acționarul unic), Danube Research Consulting SRL din Tulcea (Adriana Kiriță este acționar unic) și Interfrig SRL din Tulcea (co-acționar sunt Boris Buhai și Gabriel Sidorencu).

Unele dintre cele mai mari ferme de sturioni din România sunt la Nucet (Dâmbovița) și Tămădău (județul Călărași). Ferma din Nucet a fost înființată de Adrian Rădulescu (a decedat anul acesta). Rădulescu a fost un consilier al lui Traian Băsescu și omul de afaceri care se ocupa de administrarea terenului de la Nana cumpărat de fostul președinte al României. Acționarii și beneficiarii fermei din Nucet se ascund din 2019 în spatele a două offshore-uri cipriote.

Ferma de la Tămădău este administrată de omul de afaceri Robert Răduță, un apropiat al miliardarului Ion Țiriac. Răduță a fost audiat în 2014 la Parchetul General într-un dosar care viza tocmai afacerile cu sturioni. Dosarul nu a fost finalizat de procurori.

Marii concesionari

Până în 2023, autoritățile române și-au asumat să crească producția de pește autohton până la 32.000 de tone anual, față de 20.000 cât a fost în ultimii trei ani. Creșterea trebuie să fie asigurată de fermele de acvacultură.

Paradoxal, deși producția de pește a scăzut dramatic în ultimii ani, numărul fermelor de acvacultură înregstrate la ANPA a crescut amețitor. Astfel, în 2011 erau doar 370 de astfel de afaceri, în acest an sunt aproape o mie.

„Din păcate, multe dintre aceste afaceri nu produc pește pentru comerț, pentru consumul public. Produc pește pentru consumul prorietarilor și a relaxării acestora. De aici sunt probleme cu producția mică a fermelor de acvacultură”, este opinia unui fost director al ANPA din ultimul deceniu.

Firmele concesionează suprafețele de apă de la Agenția Naționala pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA), de la Apele Române sau de la consiliile locale/județene, în funcție de cine administrează lacul, balta sau acumularea de pe un râu. O mică parte din aceste suprafețe au fost și privatizate. Până în 2012 concesionările erau realizate de Administrația Domeniilor Statului, apoi concesionarea a trecut la ANPA.

Plata concesiunii este stabilită de ANPA la valoarea în bani a zece la sută din captura prinsă în aceste ape.

În acest moment, cele mai mari amenajări piscicole din România sunt.

• Pescom Andrex SRL din Iași - suprafață de 6.450 de hectare

Cea mai mare amenajare piscicolă din Moldova, este vorba de Amenajare Piscicolă Movileni – județul Iași, se întinde pe o suprafață de aproape 6.450 de hectare și este concesionată de ANPA firmei Pescom Andrex. Societatea este deținută de familia Tofan, Gheorghe și Camelia. Aici se cresc următoarele specii: crap, caras și roșioară.

• Masiva SRL Tulcea - suprafață de 1.293 de hectare

Amenajarea Amenajare Piscicolă Chilia Veche Crescătorie și Pepinieră este data în concesiune de Consiliul Județean Tulcea către Masiva SRL din același județ. Ion Statache este acționarul unic și administratorul firmei. În trecut, societatea a fost obiectul unui scandal și al unui proces între Corneliu Savin și o grupare de ucrainieni care cumpărase abuziv, așa cum a decis instanșa, firma de la o societate de insolvență. În cele din urmă, judecătorii i-au redat firma omului de afaceri din Tulcea. Ferma creștea crap și caras.

• Pro Acva SA Bihor - suprafață de 1.194 de hectare

Nicolae Nistor este acționarul majoritar, peste 90% al firmei Pro Acva, cea care deține de la ANPA mai multe concesiuni și chiar drepturi de proprietate care ajung la 1.194 de hectare. Toate se regăsesc în județul Bihor. Crap, Caras, Roșioară și sturioni crește Nicolae Nistor în amenajările sale.

• Complex Grup SRL din București - suprafață de 1.310 hectare

Amenajarea piscicolă de la Bugeac-Ostrov este deținută în acte de patru membri familiei Stan. Crap, caras și roșioară se găsesc și în aceste ape.

• Aqua Pest SRL Galați - suprafață de 1.340 hectare

Firma Aqua Pest SRL Galați are concesionată de la ANPA amenajarea piscicolă de la Jijia, din comuna Măcin, județul Tulcea. Societatea aparține unei firme de apartament din municipiul Galați care este în insolvență. Costel Chiriță este acționarul unic al acestei societăți. Caras, crap și roșioară sunt speciile crescute de această firmă.

• Fish 99 SRL din Călăraș - suprafață de 1.376 hectare

Societatea Fish 99 SRL a primit de la Adiministrația Națională „Apele Române”, Direcția Apelor Buzău-Ialomița concesiunea pentru Acumularea Frăsinet, județul Călărași. George Virzu Ionescu este acționarul majoritar. Societatea l-a avut ca acționar până în 2016 și pe fostul deputat Ștefan Liviu Tomoiag. Crap, caras și roșioară se crește în această amenajare.

• Oltfish​ SRL din Călărași - suprafață de 1.610 hectare

Acționarul majoritar, cu 85%, este același Ștefan Liviu Tomoiag. Acesta a preluat din 2019 firma de la familia Dobrotchi. Oltfish a primit de la Adiministrația Națională „Apele Române”, Direcția Apelor Buzău-Ialomița amenajarea piscolă de la Iezer (Ferma Sultana), crescătoria din comuna Mănăstirea, Călărași.

• Piscicola Murighiol SA Tulcea și Aquarom Elite Distribution SRL din București​ - concesiune 4.172 hectare

Piscicola Murighiol SA o are acționară majoritară pe Ana Bodea (70%). Aquarom Elite Distribution​ este deținută prin intermediul altei firme de Gheorghe Stan Cele două firme au concesionate Amenajarea Piscicolă Dranov Ghiol și Amenajarea Piscicolă Dunavăț II Crescătorie II din Tulcea, respectiv Amenajarea Piscicolă Oltina din județul Constanța.

Cele două amenajări au fost în trecut controlate de Alexandru Bittner, omul de afaceri retras acum în Texas, Statele Unite și considerat un apropiat al lui Adrian Năstase.