În același documentar, Putin a vorbit despre trecutul său ca taximetrist imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice.
„Câteodată a trebuit să câștig un ban în plus”, a spus el. „Adică, un ban în plus ca șofer privat. E neplăcut să vorbesc despre asta, să fiu sincer, dar din păcate asta era situația”. Acesta consideră că prăbușirea Uniunii Sovietice se face responsabilă de situația economică dură a Rusiei din anii ’90.
Noua afirmație nu surprinde publicul cu nimic nou. Același Putin a descris în urmă cu ceva ani prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991 drept „cel mai mare dezastru geopolitic al secolului 20”.
Dorința de menținere a unei sfere de influență în jurul Rusiei l-a determinat pe acesta să-l contacteze săptămâna trecută pe premierul britanic, Boris Johnson, pentru a obține o înțelegere clară asupra faptului că Ucraina nu va deveni niciodată un stat membru NATO.
La începutul săptămânii trecute, ministrul adjunct de Externe, Sergei Ryabkov, a declarat că va exista o confruntare dacă Statele Unite și NATO nu oferă garanțiile pe care Moscova le cere.
Oricât de mult își vede țara ca pe o victimă a luptei eșuate dintre comunism și capitalism, comasarea a zeci de mii de soldați la granițele Rusiei cu Ucraina nu va putea rezolva în veci ceea ce Putin crede că țara sa a pierdut pe nedrept – o revenire la o formulă ce poate înlocui un fost colos geopolitic precum URSS.
„Ceea ce spune Putin – în măsura în care te poți încrede în vorbele lui – ilustrează clar o diferență dintre ceea ce simte și ceea ce are în cap. Creierul îi spune să nu reînvie fostul Imperiu Sovietic, în timp ce inima îi spune că trebuie să facă acest lucru”, a declarat într-un interviu pentru Europa Liberă James Nixey, directorul Programului Rusia-Eurasia de la Chatham House.
Mai mult, sfera de influență tradițională a Rusiei asupra statelor din vecinătatea acesteia se bazează pe argumente eronate și nu poate justifica sub nicio formă un război pentru apărarea acesteia.
Europa Liberă a discutat cu doi experți în relații internaționale, printre care și James Nixey, despre cum încearcă Putin să justifice alipirea Ucrainei cu Rusia și cum manipulează Rusia istoria pentru a obține ceea ce își dorește.
Istoria Rusiei, bazată mai mult pe sentimente decât pe realitatea factuală
Moscova vede Ucraina ca aparținând sferei sale de influență mai degrabă decât ca pe un stat independent. Belarusul, Rusia și Ucraina formează ceea ce istoricii Kremlinului numesc o singură națiune istorică.
De aceea, orice tentativă de desprindere a Ucrainei față de Rusia este văzută de către Kremlin ca pe o amenințare venită la adresa sa dinspre Occident.
„Regimul lui Putin își bazează într-adevăr discuțiile pe niște fundamente istorice care să-i justifice politicile actuale”, a explicat Samir Puri, Senior Fellow la Institutul Internațional pentru Studii Strategice.
„E puțin înșelător, deoarece Rusia istorică este mai degrabă cea imperială, care precede URSS-ul. Iar, de fapt, Uniunea Sovietică, de-a lungul întregii sale existențe (din 1917 până în 1991) este, din punct de vedere temporal, doar un punct pe un interval de timp în comparație cu durata de existență a Rusiei imperiale”, a continuat acesta.
Potrivit expertului, teritoriile deținute de Rusia încă de la începutul istoriei sale ca imperiu s-au schimbat atât de mult încât oamenii nu mai pot susține cu adevărat ce teritorii încă alcătuiesc Rusia istorică a lui Putin.
Acest lucru se aplică inclusiv Ucrainei. De-a lungul istoriei, teritoriul ucrainean a fost condus și împărțit între mai multe state, printre care Marele Ducat al Lituaniei, Regatul Poloniei, Imperiul Habsburgic sau Rusia Țaristă. La începutul secolului 20, Ucraina a experimentat ceea ce înseamnă să fie un stat independent pentru o scurtă perioadă de timp, înainte de-a deveni parte din Uniunea Sovietică.
„Harta din mintea lui Putin nu este aceeași cu harta din atlasul tău geopolitic, care este, de asemenea, și cea autorizată de către ONU și marea majoritate a comunității internaționale. El nu o vede la fel”, a punctat Nixey pentru Europa Liberă.
Directorul de la Chatham House a continuat să precizeze că reperele de pe urma cărora Putin definește Rusia sunt simple și, de la sinea lor, reducționiste – Rusia este acolo unde vorbitorii de limbă rusă există.
Acesta a descris interesele lui Putin sub forma unor cercuri concentrice de influență – primul începe cu fostele state din Uniunea Sovietică, în timp ce următorul cuprinde fostele țări membre ale Pactului de la Varșovia. Ultimul cerc se extinde oriunde în lume – din America Latină în Africa Subsahariană.
„E clar că definiția acestuia cuprinde toate colțurile Pământului și e clar că acoperă fostele state sovietice”, a adăugat acesta. „Clar cuprinde Pactul de la Varșovia și inclusiv mai mult decât atât, dacă ne referim la diaspora rusă”, a transmis Nixey pentru Europa Liberă.
Cine a fost primul - oul sau găina
Istoricii sovietici au descris adesea Rusia Kieveană dreptul leagănul comun al Rusiei, Ucrainei și Belarusului. În anul 882, armata condusă de către Oleg din Novgorod, un prinț cu origini scandinave, a ocupat orașele Smolensk și Kiev, moment în care Oleg a decis ca cel de-al doilea să devină capitala țării datorită poziției sale strategice de pe râul Nipru.
Originile ucrainene ale Rusiei nu justifică în niciun fel pretențiile lui Putin ca Ucraina să se alăture Rusiei.
Dacă încerci să-l confrunți pe Putin asupra detaliilor istoriei, el nu ar putea face față discuțieiJames Nixey, director al Programului Rusia-Eurasia de la Chatham House.
„Originile statului rus, după cum știți, sunt la Kiev – Rusia Kieveană. Deci, într-un fel, asta ar da, după logica lui Putin, Ucrainei un drept istoric asupra Rusiei, nu invers. Dar răspunsul este că rușii sunt destul de confortabili cu contradicțiile și ipocriziile. Acestea nu contează cu adevărat în ochii Rusiei”, a continuat Nixey.
„Dacă încerci să-l confrunți pe Putin asupra detaliilor istoriei, el nu ar putea face față discuției. De asta face declarații atât de ample, cum ar fi că Ucraina nu este o țară reală sau că este o construcție artificială. Nu e un lucru greu de demontat, sincer. Doar pentru că Ucraina a trecut printr-o perioadă de subjugare nu înseamnă că drepturile sale ca națiune sunt reduse. Marea majoritate a istoricilor non-ruși vă vor putea spune că Ucraina nu există mai puțin în ochii comunității internaționale decât oricare altă nație de pe Pâmânt. Argumentele lui Putin sunt limitate și egoiste”, a adăugat el.
Și totuși, cât de verosimil este un război?
De-a lungul ultimelor săptămâni, tonurile tot mai alarmiste din presă au atras atenția asupra unei posibile invazii a Ucrainei de către Rusia. Un scenariu în care tancurile rusești ar traversa cu repeziciune plaiurile ucrainene este, însă, unul destul de improbabil.
„Cred că întreaga denumire de invazie este una total greșită. De fiecare dată când văd articole în presă care menționează asta, mă gândesc – ați uitat de războiul din estul Ucrainei? Iar dacă credeți că peninsula Crimeea a fost anexată ilegal de Rusia, atunci tehnic Ucraina a fost deja invadată”, a declarat Puri pentru Europa Liberă.
„Există mai multe opțiuni pe care Putin le are din punct de vedere militar ce nu implică în niciun fel o ocupare forțată a Ucrainei cu ajutorul tancurilor, precum în al Doilea Război Mondial. Spre exemplu, Rusia nu trebuie să depună niciun efort pentru a escalada conflictul din estul Ucrainei – poate infiltra mai multe echipamente militare în teritoriile separatiste din estul Ucrainei”, a explicat acesta.
În cazul în care Ucraina ar porni o ofensivă împotriva regiunilor rebele din est, există riscul să se repete o intervenție militară rapidă din partea Rusiei precum cea din 2008 în Georgia.
Președintele georgian de atunci, Mikhail Saakașvili, a trimis armata în Oseția de Sud, o regiune rebelă din nordul țării. La intervenția Rusiei, soldații ruși s-au alăturat trupelor separatiste și au reușit într-un decurs de câteva zile să ajungă în apropierea capitalei țării, Tbilisi.
Războiul din estul Ucrainei a început în 2014, după luni de proteste violente în stradă. De atunci și până în prezent, aproximativ 14.000 de persoane și-au pierdut viața, iar alte peste un milion au fugit din calea luptelor. În tot acest timp, Rusia i-a sprijinit pe luptătorii rebeli din regiunea Donbas.
