România nu se află în topul statelor europene cu o dependență ridicată de petrolul și gazul rusesc, însă un eventual embargo occidental asupra lor s-ar putea resimți inclusiv în țările care nu au niciun fel de relație comercială cu Federația Rusă.
Prețul barilului de petrol, indicatorul economic care influențează cât costă litrul de benzină și la București, și la Londra, se află deja la maximul ultimilor 14 ani, ajungând, luni, pe piața Brent la 139 de dolari. Adică aproape de recordul din 2008 (147 de dolari), când a început criza economică globală ce a lăsat zeci de milioane de persoane fără slujbe și a falimentat mii de afaceri.
Chiar dacă nu este principalul jucător de pe piața mondială a petrolului, Rusia este un jucător suficient de important pentru ca un eventual embargo aplicat de SUA și Uniunea Europeană să producă un șoc într-o piață și așa slăbită de războiul din Ucraina și de inflație.
Un sfert din petrolul ce era importat la finele anului trecut de către țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), a căror membri reprezintă 60% din economia lumii, provenea din Rusia.
Potrivit Agenției Internaționale de Energie, care funcționează în cadrul OCDE, cele mai dependente de țițeiul din Rusia sunt țările europene. Lituania – țară membră NATO, de pildă, care nu are graniță directă cu Rusia, ci cu Belarus, importă peste 80% din necesarul de petrol din Rusia.
Finlanda, Polonia și Slovacia își asigură și ele mare parte din necesarul intern de petrol din ceea ce importă din Federația Rusă. Aceste țări, dar și Germania sau Estonia, ar fi printre cele mai afectate de o eventuală interdicție aplicată importurilor de petrol din Rusia. România nu este încă membră a OCDE.
Peste Ocean, SUA - cel mai mare producător de petrol la nivel mondial – depinde în proporție de 7% de petrolul din Rusia. Procentual, cifra este mică, însă în valori globale, SUA importa la finele anului trecut din Rusia cât Germania, Italia, Olanda, Spania și Marea Britanie la un loc. Germania, de altfel, a precizat luni că nu este de acord cu o interdicție asupra importurilor de petrol din Rusia.
Închiderea robinetului de țiței dinspre Rusia ar însemna, așadar, ca SUA să identifice alte surse de alimentare nu doar pentru țările din Europa, ci și pentru propria țară. Alternativele ar fi creșterea capacității interne sau reducerea consumului de petrol.
Presiune pe prețuri
Interzicerea importurilor de petrol rusesc este momentan doar prezumtivă.
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, este oficialul american de rang înalt care a vorbit cel mai recent despre aceasta. Într-un interviu acordat CNN, Blinken a declarat că Washingtonul este „în discuții foarte active cu partenerii noștri europeni cu privire la interzicerea importului de petrol rusesc în țările noastre, menținând, desigur, în același timp, o aprovizionare globală constantă de petrol”.
Comentariile lui Blinken au venit pe măsură ce prețurile la benzină în Statele Unite au crescut la cele mai ridicate niveluri din 2008. Media națională pentru un galon (3,7 litri) de benzină a fost puțin peste 4 dolari pe 6 martie, potrivit Asociației Americane de Automobile (AAA).
Consumatorii plătesc cu 40 de cenți mai mult decât acum o săptămână și cu 57 de cenți mai mult decât acum o lună, arată AAA.
Mai puțin, oricum, decât în România, unde litrul de benzină premium a sărit în ultimele zile la 7,5 lei. Cu 2 lei mai mult decât acum un an, când perspectiva inflației nu era generalizată, iar războiul din Rusia, pentru piețele financiare, neverosimil.
Iar scumpirile ar putea fi abia la început, anticipează investitorii, care au început să parieze că prețul petrolului va depăși în curând 200 de dolari pe baril. JPMorgan Chase & Co, de pildă, estimează o valoare de 185 de dolari până la finalul anului.
Economistul român Dragoș Cabat spune că efectul interdicției importului de petrol din Rusia se va resimți în prețurile pentru bunuri și servicii, și așa afectate de presiunea inflaționistă post-pandemie.
„Orice ar afecta oferta de petrol, va face să fie o presiune pe creșterea prețurilor. Nu se va debalansa foarte rapid raportul dintre cerere și ofertă, dar, totuși, Rusia este unul dintre furnizorii importanți de petrol și, mai ales, de gaze naturale, ceea ce înseamnă că va exista o presiune pe creșterea prețurilor”, spune Dragoș Cabat.
Acesta mai arată că prețul petrolului este supus unei presiuni de fiecare dată când unul dintre marii producători din lume este implicat într-un conflict. Posibilul embargou ar fi, așadar, doar o presiune suplimentară.
Perspectiva scăderii prețului, crede Cabat, vine într-o conjunctură nedorită: recesiunea.
„Dacă acest război se va prelungi și va exista teama că în UE vom avea recesiune, ca urmare a interzicerii exporturilor de gaze în principal din Rusia în UE, și dacă Uniunea va intra în recesiune, atunci cererea de petrol și de gaze naturale va scădea destul de puternic, ceea ce ar putea duce, pe termen mediu și lung, la o revenire a prețului petrolului către nivelul de 60-70, poate și mai jos pe baril.”
SUA caută soluții
Federația Rusă produce în jur de 11 milioane de barili de țiței pe zi, iar jumătate din producție merge la export. Aproape un sfert din producția zilnică merge spre țări europene, în timp ce aproximativ 15% din producție către China. În cazul unei eventuale interdicții europene a importului, SUA și Europa vor trebui, așadar, să găsească soluții în alte părți.
Oficialii americani le caută deja și și-au îndreptat atenția spre doi mari producători de petrol din lume: Arabia Saudită și Venezuela.
Potrivit The New York Times, oficiali americani de top s-au aflat weekendul trecut într-o vizită la Caracas, capitala Venezuelei. Țara este cunoscută pentru apropierea sa de Rusia și, după invazia neprovocată comandată de Vladimir Putin în Ucraina, a criticat măsurile luate împotriva Rusiei de Occident.
Axios notează, la rându-i, că persoane de încredere din echipa președintelui Joe Biden discută despre o posibilă vizită oficială în Arabia Saudită. Ar fi un gest menit să repare relațiile dintre SUA și țara arabă, care s-au răcit în ultimii ani din cauza războaielor din Yemen și Siria, dar și din cauza viziunilor diferite referitoare la Iran.
Arabia Saudită produce cantități similare de țiței precum Rusia și deține 17% din rezervele cunoscute de petrol din lume.
Arabia Saudită deține 17% din rezervele globale de petrol cunoscute
Într-un articol publicat în The Conversation, Amy Myers Jaffe, profesor cercetător la Universitatea Tufts/SUA, scrie că de modul în care vor decurge discuțiile SUA – Arabia Saudită ar putea depinde inclusiv prețul țițeiului la nivel mondial.
„Relațiile dintre SUA și Arabia Saudită ar putea fi supuse unui test. Riad-ul are acces la depozite mari de țiței în vastul său sistem global de rezervoare și în cisternele sale care plutesc pe mare. În 2014, când Rusia a invadat Crimeea, aliații americani din Golful Persic dețineau peste 70 de milioane de barili în depozite din apropiere de Fujairah, în Emiratele Arabe Unite. Le-au folosit ca o amenințare la adresa Rusiei că vor declanșa un război al prețurilor dacă trupele ruse s-ar muta dincolo de peninsula. Rusia a rămas în Crimeea, așa că petrolul nu a fost eliberat”, a scris cercetătoarea.
Dependența de gaz a Europei
În interviul său, Antony Blinken a vorbit doar despre țiței, nu și despre gaz, o altă armă comercială importantă pentru Rusia și Vladimir Putin.
Dincolo de efectele nefaste asupra unor țări europene care sunt dependente 100% de gazul rusesc, cum sunt Macedonia de Nord, Moldova sau Bosnia – măsura ar fi, tehnic, și mai greu de pus în aplicare.
Spre deosebire de țiței, gazul natural trebuie să fie lichefiat pentru a putea fi transportat la destinație altfel decât prin conductele preexistente. Iar în afară de Norvegia, care oricum nu are capacitatea de producție pentru a acoperi necesarul din Europa, principalele țări exportatoare de gaz înspre Uniune sunt cele implicate direct sau indirect în războiul provocat de Rusia: Rusia însăși, Ucraina și Belarus.
Iar gazul care este exportat din Ucraina și Belarus vine, în mare parte, tot din Rusia. După anunțul americanilor privind posibilul embargo asupra petrolului rusesc, Rusia a anunțat că ia în calcul să sisteze furnizarea gazului în Europa.
Dintre țările Uniunii Europene, România stă cel mai bine în privința dependenței de gazul rusesc, cu aproximativ 10% din necesar importat din țara condusă de Vladimir Putin.
