Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a modificat deja fața Europei. A schimbat inclusiv strategia forțelor militare NATO din Europa de Est și nu numai. Până pe 24 februarie, armata română era antrenată să intervină, să răspundă preventiv într-o zonă de conflict, fie ea internă sau externă.

După invazia din Ucraina ordonată de Vladimir Putin, coordonarea forțelor armate din Europa Centrală și de Est va avea în vedere și răspunsul militar masiv la o invazie la scară largă, susțin experții în domeniu.

Armata Română a suferit numeroase schimbări după Revoluția din 1989. „Ca organizare, pregătire, strategie, se poate spune că suntem o armată a Alianței Nord Atlantice (n.r. - NATO). Dacă e să privesc pregătirea oamenilor, pot spune că Armata Română nu are nimic de-a face cu principiile sovietice. Dacă este să mă uit însă la dotări, la blindate, tancuri, nave, multe amintesc de trecut”, punctează chiar de la începutul interviului acordat Europei Libere, expertul în securitate națională, Claudiu Degeratu.

Transformarea Armatei Române, uneori lentă dacă este vorba de dotări, a fost influențată de trei momente importante. Evenimentele care au schimbat fața forțelor militare române, cel puțin din punct de vedere al pregătirii personalului, sunt următoarele:

• În 2004, admiterea României în NATO este acceptată de toți membrii Alianței. Încă din 1993, președintele de atunci, Ion Iliescu, a transmis oficial Alianței Nord Atlantice că România dorește să devină stat membru. Practic, de 29 de ani Armata Română este organizată după principiile moderne ale Alianței Nord-Atlantice și ale Statelor Unite, cea mai importantă putere militară de pe glob în acest moment.
• Din 1999, înainte ca România să fie membră NATO, Armata Română participă la exerciții și intervenții militare sub steagul unor misiuni internaționale. „Acest lucru a adus soldaților experiență de front, dar și deprinderi de luptă în interiorul mecanismelor de acțiune comune. La aceste misiuni internaționale au participat peste 15.000 de soldați. Activi sau în rezervă, aceasta înseamnă „15.000 de oameni care au fost într-un război, oameni care se gândeau că arma îi poate ține în viață sau nu încă o zi”, ne povestește și sublocotenentul (în retragere) Marius Apostol, președintele unei organizații a veteranilor de pe front (Asociația Militarilor Veterani si Veteranilor cu Dizabilitati „Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir”). Cele mai importante misiuni armate la care a participat România în cele trei decenii de candidatură și apartenență la NATO au fost cele din fosta Iugoslavie, Irak și Afganistan.
• Din 2018, România - ca orice stat membru NATO - și-a asumat (din nou) angajamentul de a aloca armatei proprii minimum 2% din Produsul Intern Brut (PIB). A fost rezultatul insistenței președintelui SUA de atunci, Donald Trump, ca Europa să-și finanțeze și singură apărarea, potrivit tratatului, nu să se bazeze pe forța militară a Statelor Unite. În septembrie 2014, în Țara Galilor/Marea Britanie, a fost semnat acordul privind alocările bugetare minime de 2% din PIB din fiecare stat membru al Alianței. Din acel moment, Armata Română a înregistrat și un salt al dotărilor de echipamente, cel puțin al contractelor semnate.

Rusia vede în România un inamic

Aderarea la NATO a făcut ca Româna sa devină și o țintă a atacurilor verbale și a amenințărilor oficialilor de la Moscova. Încă din 2010, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a răspuns afirmativ la invitația SUA de a amplasa instalații terestre antirachetă SM-3 în România pentru a proteja Europa de pericole externe.

În 2013 a început lucrările de construcție și după acest moment a început un adevărat război rece al declarațiilor între Rusia și Statele Unite, respectiv NATO, care privea și România.

Aceasta pentru că din 2013 au început lucrările la Deveselu, județul Olt, la așa-numitul Scut Antirachetă al NATO. Instalație militară, dată în folosință în 2016, are ca scop să intercepteze rapid rachetele cu rază medie - cu încărcătură nucleară sau nu - lansate din afara Europei, așa cum s-a exprimat la inaugurare Jens Stoltenberg (secretarul general al NATO).

De atunci, Vladimir Putin a amenințat frecvent România și Polonia (cele două state au astfel de scuturi antirachetă apropiate de Rusia) pentru faptul că instalațiile defensive sunt în opinia sa echipamente militare ofensive prin care s-ar putea bombarda Moscova.

„În România și Polonia sunt dislocate scuturile, iar acestea pot ține rachete Tomahawk. În scenariul acesta amenințările cresc exponențial și există riscul unui atac spontan împotriva noastră, cu rachete îndreptate către dușmanul NATO”, a spus Putin, într-un lung discurs televizat în luna din 21 februarie 2022, cu trei zile înainte de invadarea Ucrainei.

De altfel, ambasadorul Rusiei la București, Valeri Kuzmin, declara într-un interviu acordat în 2020 că între amplasarea scutului de la Deveselu și politica Rusiei în Ucraina este o legătură directă.

„Ce a fost mai întâi scutul sau activitatea din Ucraina, din Crimea și alte zone cu populație rusă? Mai întâi a fost scutul de la Deveselu, apoi a fost acțiunea din Ucraina. Rusia s-a apărat la amenințări”, spunea ambasadorul. Kuzmin pretindea că Deveselu este cauza, iar conflictul din Ucraina este efectul amplasării scutului anti-rachetă din România.

Declarația venea după ce Crimeea a fost anexată de Rusia în 2014 printr-o decizie unilaterală și în urma unui referendum controversat, iar forțele militare rusești au susținut fățiș forțele separatiste din Lugansk și Donețk.

Forțele armatei române: 70.000 militari activi

Prin urmare, încă de la primele semnale îngrijorătoare transmise de Kremlin, adică din 2013, Armata Română a început să se pregătească pentru a răspunde unor provocări din partea Rusiei, explică expertul militar Hari Bucur-Marcu. Acesta este ofițer de aviație. Ultima funcție deținută ca ofițer activ a fost șeful Serviciului Strategii de Apărare, la Statul Major General, J-5. În perioada 1990 - 2003 a fost responsabil de, sau s-a implicat în aspecte esențiale ale reformei Armatei României.

Conform datelor obținute de Europa Liberă de la Ministerul Apărării Naționale, dacă înainte de Revoluție, armata României număra peste 300.000 de oameni, stagiul militar fiind obligatoriu, acum armata activă numără în jur de 70.000 de oameni. Potrivit Military Balance 2021 realizat de IISS (Institutul Internațional pentru Studii Strategice) România are în prezent numai 68.500 de militari activi. Aceștia sunt împărțiți astfel:

• Forțe Terestre: 35.800;
• Forțe Navale: 5.500;
• Forțe Aeriene: 10.700;
• Forțe compozite: 16.500;

Lor li se adaugă un număr de 57.000 de forțe paramilitare, în principal Jandarmerie, unități speciale ale Poliției sau ale serviciilor de informații. Forțele militare în rezervă sunt și ele estimate la un efectiv de 53.000 de oameni.

Rezultă că forțele militare profesioniste - pe care România se poate baza în cazul unui conflict - se ridică la 178.000 de oameni, incluzând aici atât militari activi și în rezervă, cât și forțele paramilitare.

Spre comparație, jurnalistul ucrainean Illia Ponomarenko, de la Kyiv Independent, notează faptul că forțele armate din Ucraina au reușit în această săptămână să mobilizeze întreg personalul posibil al Armatei Ucrainene. Jurnalistul, specializat în domeniul Apărării, menționa astfel 200.000 de oameni care ar lupta împotriva invaziei rusești, la o populație de 44 de milioane de locuitori. Aceasta în condițiile în care Rusia a dislocat pentru războiul din Ucraina peste 150.000 de militari.

E de remarcat că populația Ucrainei este de mai mult de două ori mai numeroasă decât cea a României, iar forțele militare, deși similare numeric, înregistrează cel puțin un avantaj în dreptul României - tehnicile și instrucția de tip occidental. În timp ce, spun experții, tradiția militară sovietică a fost cultivată în Ucraina și după căderea Cortinei de Fier și dezmembrarea URSS.

Uman, România stă mai bine

Expertul Claudiu Degeratu susține că din punct de vedere al personalului, Armata Română se află într-o situație relativ bună.

Aceeași opinie o exprimă și caporalul Marius Apostol, veteran în teatrele de operațiuni din Afganistan și președintele unei organizații de profil.

„Pe front nu cred că se poate face o diferență dintre soldatul român și cel american, atunci când vine vorba de pregătire. Noi eram chiar respectați de americani pentru faptul că ne descurcam în condiții la fel de grele fără să avem echipamentul lor modern”, ne spune acesta.

Poate pe lângă forțele armatei autohtone, mai trebuie aminte și Forța Aliată din România (armata NATO).

Canada asigură un detașament de poliție aeriană în cadrul Alianței Nord Atlantice (NATO) cu 135 militari și 6 avioane de vânătoare Hornet. Polonia are o companie de infanterie mecanizată.

În plus, din 2 februarie 2022, SUA a decis să trimită 1.000 de soldați americani care fac parte dintr-un regiment de infanterie Stryker. Pe 25 februarie și Emmanuel Macron, președintele Franței, a anunțat că vă trimite un contingent de 500 de militari în România, pentru a întări frontiera NATO din Est după ce Putin invadase Ucraina cu o zi înainte.

Bazele militare în care există soldați străini sunt cele de la Deveselu (acolo unde este instalat sistemul Aegis Ashore - Scutul Antirachetă), Câmpia Turzii și Mihail Kogălniceanu, județul Constanța.

Noua specie de soldat: rezervistul voluntar

Din 2015, a fost aprobată în România o legea care a permis apariția unei noi categorii de militari: rezerviștii voluntari.

Mai exact, o persoană între 18 și 55 de ani poate semna cu MApN un contract valabil pe o perioadă de trei ani. În acest interval participă la perioade de instrucții care pot dura până la 60 de zile. Când nu participă la instrucție, rezerviștii militari se pot dedica altor activități, fără obligații suplimentare față de armată.

În cei trei ani, aceștia sunt plătiți cu soldă întreagă în timpul perioadei de instrucție și cu 30% din soldă când stau acasă. Solda întreagă a unui militar este undeva la 2.300 de lei pe lună, fără indemnizații și alte venituri suplimentare. 30% din această sumă ar însemna aproape 700 de lei.

Cu toate acestea, în primii ani de la aplicarea acestui proiect, sub 1.000 de persoane s-au înscris în acest program. Prima promoție a fost consemnată în 2018, este vorba de a Batalionul 1 Instrucție Olt, din Caracal.

„Recruții au învățat regulamente militare, au executat trageri cu armamentul specific unității – pistolul mitralieră, pușcă, AG-7, mitralieră de companie – și-au format deprinderi de folosire a echipamentelor genistice, de protecție individuală și de acordare a primului ajutor”, ne-au explicat reprezentanții MApN.

Totodată, nu au lipsit din programul lor instrucția de front, educația fizică militară, lupta corp la corp și altele.

Soldatul rezervist voluntar Laurențiu Nițu a aflat de acest curs din mass-media. „Am fost foarte curios să văd despre ce este vorba. Probele sportive nu au fost foarte grele. Și un om cu mai puțină pregătire le poate trece”, spune acesta. Laurențiu are 39 de ani, a făcut sport, a lucrat ca șofer și acum este instructor de educație fizică. Este căsătorit, are doi copii, iar cel mare, de zece ani, își dorește să devină militar.

Dotările Armatei: 10.000 de piese de echipament, vechi și foarte vechi

Dacă din punct de vedere al forței umane Armata Română ar sta bine, din punct de vedere tehnic, lucrurile nu stau chiar așa. Conform datelor obținute de la Ministerul Apărării Naționale, principalele dotări și echipamentele militare pe care Armata Română le deține sunt:

Infanteria blindată:

• 377 de tancuri,
• 785 de transportoare blindate,
• 480 de vehicule utilitare blindate,
• 109 de vehicule NBC (nuclear, biologic, chimic),
• 60 de vehicule blindate de patrulare.

Dotări anti-tanc:

• 158 autopropulsate, sisteme anti-tanc portabile Spike,
• 23 autopropulsate anti-tanc de calibru 100 mm și 218 tunuri remorcate de 100 mm

Artilerie, 1.118 piese:

• 40 autopropulsate de calibru 122 mm,
• 47 tractate ( calibru 122 și 152 mm), 188 lansatoare rachete multiple 122 mm,
• 443 mortiere (calibrul 82 și 120 mm)

Apărare antiaeriană:

• 96 rachete suprafață-aer,
• peste 65 de tunuri antiaeriene

Forțele Navale:

• 3 fregate,
• 4 corvete,
• 3 nave de patrulare rapide dotate cu rachete,
• 3 nave de patrulare rapide dotate cu torpile,
• 8 nave de patrulare rapide pe râuri

Forțele Aeriene:

• Avioane de vânătoare: 2 escadrile MiG -21 Lancer C și o escadrilă escadrilă F16 – A

• Avioane de atac: o escadrilă IAR-99 Șoim;
• Avioane de transport: o escadrilă An-30 și C-27 Spartan și o escadrilă C130B Hercules;
• Elicoptere de transport: două escadrile multirol IAR Puma Socat, două escadrile SA 330 Puma;

Conform datelor obținute de Europa Liberă, Armata Română deține peste 10.000 de echipamente militare.

Dotările sunt veriga slabă

Expertul în domeniul Apărării, Claudiu Degeratu, explică faptul că puține dintre aceste echipamente ar face față unei invazii.

„S-a plecat de foarte jos: echipamentele mai datează încă, în majoritate, din epoca comunistă. Și doar o parte din efective – cea desemnată a activa în componența NATO – are și pregătirea de luptă necesară”, mai adaugă Claudiu Degeratu.

Cum se împart banii Apărării; cei mai mulți, spre salarii și pensii

Conform datelor puse la dispoziție de MApN, în 2022 va fi al cincilea an în care bugetul de stat va asigura peste 2% din PIB pentru Apărare. 2% din PIB însemnă anual în jur de 22 miliarde de lei/4,5 miliarde de euro, bani care au fost cheltuiți de MApN.

Spre exemplu, anul trecut s-au cheltuit 23 de miliarde de lei, iar în 2020 - 22 de miliarde de lei. Anul acesta, 2022, sumele prognozate în februarie trec de 22 de miliarde și ating 2,04% din PIB.

După izbucnirea războiului, președintele Klaus Iohannis a anunțat că bugetul MApN va fi suplimentat până la aproape 2,5% din PIB. Se pare că decizia a fost luată la ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) din 10 martie. Majorarea de la 2% la 2,5% înseamnă un plus de un miliard de euro. Nu e clar însă de când anume se va aplica.

Bugetul Ministerului Apărării, cele 4,5 miliarde de euro asigurate anual în ultimii ani, se împarte astfel:

• minimum 1,4 miliarde de euro - salarii și asigurări sociale;
• 500 de milioane de euro pe infrastructură, este vorba de poligoane și cazărmi;
• 1 miliard de euro de cheltuieli cu dotările și întreținerea lor (echipamente pentru militari și echipamentele militare - de la tancuri până la avioane);
• 1,5 miliarde de euro pentru achiziții de echipamente militare la standarde NATO.

Mai trebuie precizat aici că din datele obținute de la MApN, o sumă de 1,5 miliarde de lei /300 de milioane de euro din acest buget este investită în industria militară autohtonă.

„Un deceniu de apartenență la NATO nu a împiedicat bugetele Armatei să se ducă preponderent pe salarii, pensii și de nevoile armatei sale speciale: în jur de 1800 de generali activi sau în rezervă pe care-i are România postcomunistă. Armată de generali ce crește permanent la fiecare 1 decembrie prin decret prezidențial”, mai atrag atenția reprezentanții Expert Forum.

Cheltuielile statului român cu Armata s-au dublat din 2016 în 2020, ajungând în 2021 să depășească 22 de miliarde de lei (peste 4,5 miliarde de euro).

Ce vrea să mai cumpere Armata Română

Claudiu Degeratu susține că echipamentele militare pentru care România a încheiat contracte sau a început să organizeze licitații internaționale după 2020 pot face unei eventuale invazii. Important este ca acestea să fie finalizate.

La finalul anului 2021, Armata a anunțat că va cumpăra 32 de aparate F-16 second-hand, modernizate, din Norvegia. Costul avioanelor, plus modernizarea, ar urma să depășească 450 de milioane de euro.

Sistemele de apărare antiaeriană cu rachete sol-aer Patriot au fost achiziționate direct de la Guvernul SUA în schimbul a 3,9 miliarde dolari. Sistemele sunt create de e la compania americană Raytheon. Armata română a primit în 2020 primul din cel 7 sisteme comandate. Restul vor veni în perioada 2024-2026.

Transportoarele blindate Piranha V au început să fie livrate din 2020 în baza unui contract de 895 de milioane de euro. 227 de transportoare blindate ar urmă să intre în dotarea armatei.

Sisteme lansatoare multiple (3 bucăți) de rachete sol-sol cu bătaie mare (54 de bucăți) HIMARS, achiziționate direct prin Guvernul SUA de la compania Lockheed Martin. Instalațiile militare vor costa România 1,5 miliarde de euro. Primul sistem a sosit în România în februarie 2021, restul fiind așteptate până în decembrie 2023.

Contractul de dotare a Forțelor Navale cu patru corvete, decis în 2018. Navele ar urma să fie gata între 3 și 7 ani de la semnarea contractului. Înțelegerea contractuală între statul român și compania franceză care urma să producă navele nu a fost semnat încă și riscă să fie anulat.

Sistemele de rachete anti-navă sunt programate să ajungă în România la finele lui 2024. În aprilie 2021, a fost încheiat acordul guvernamental cu americanii de la Raytheon, pentru patru sisteme de rachete anti-navă, în valoare de circa 340 de milioane de dolari.

Sisteme de apărare antiaeriană SHORAD-VSHORAD (rachete cu rază mică și foarte mică de acțiune împotriva aparatelor de zbor), program prioritar pentru Armată care nu este demarat. Cele 27 de sisteme solicitate de România au fost evaluate inițial la 2,1 miliarde de euro, fără TVA, însă din cauza întârzierilor, Apărarea a cerut în 2020 Parlamentului să aprobe reevaluarea programului la 2,7 miliarde de euro.

Schimbarea de strategie provocată de regimul Putin

Expertul în securitate națională, Cătălin Degeratu, spune că după anexarea Crimeei, în 2014, strategiile militare au început să se schimbe. Responsabilitatea aparține în principal Rusiei, inclusiv când vine vorba de România.

Schimbările de strategie militară în regiune au început să fie vizibile după 2014, odată ce Rusia a anexat Crimeea și a sprijinit deschis conflictele separatiste din estul Ucrainei. „Prognoza privind schimbarea strategiilor militare au apărut în 2014. Acum, după războiul din Ucraina este clar că armata NATO nu trebuie doar să respingă un atac punctual, ci și să se pregătească să facă față unei invazii la scară largă”, stabilește Cătălin Degeratu punctul de plecare al discuției.

La rândul său, Hari Bucur-Marcu crede că atunci când vorbim despre o invazie, nu e cazul să ne gândim la invaziile din cele două războaie mondiale din secolul trecut.

„Nu se mai poate ocupa o țară de dimensiuni însemnate pentru că nu mai există armată de un milion de oameni care pleacă la război, așa cum era înainte. Vedeți și Rusia, care este o putere militară și o populație de 140 de milioane, a adunat de-abia vreo 180.000 de oameni pe care i-a trimis în Ucraina. Armata România a început să se pregătească de câțiva ani să respingă un atac din partea Rusiei”, este opinia lui Hari Bucur-Marcu.

Cu toate acestea, specialistul în securitate militară concluzionează răspicat: „România nu se poate apăra de una singură în fața unei invazii rusești. Probabil ar reuși să facă mai puțin decât armata ucraineană”. „În schimb, noi suntem parte a NATO. Raportul de forțe dintre NATO și Rusia este de 10 la 1 în favoarea Alianței”, conchide Hari Bucur-Marcu.