Jurnalista acuză că operațiunea de compromitere a început la doar câteva ore după ce a publicat, pe 18 ianuarie 2021, investigația prin care a arătat că premierul Nicolae Ciucă ar fi devenit doctor în științe militare cu o teză plagiată. Potrivit capturilor prezentate de PressOne și citate de multe publicații, cel puțin 42 de pagini din cele 168 ale lucrării de doctorat semnate de actualul premier, în 2003, sunt copiate. Autorii pasajelor originale și-au declarat consternarea, intervievați fiind la acel moment de Europa Liberă.
Ulterior, în Parlament, la un proiect de modificare a legii Educației, a apărut subit un amendament, votat de parlamentarii PSD și PNL din comisia de specialitate a Camerei Deputaților, prin care plagiatele săvârșite înainte de 2011 erau scoase de sub incidența legii, deci inclusiv teza generalului Ciucă. Amendamentul a fost însă eliminat în urma scandalului.
Astăzi, 4 aprilie, Emilia Șercan povestește în detaliu, pe site-ul PressOne, modul în care a decurs ceea ce numește „o operațiune de kompromat”. Kompromat este termenul care desemnează, de obicei în spațiul ex-sovietic, operațiuni puse la cale de servicii de informații, angajați ai instituțiilor de forță și/sau angajați ai unor agenții de pază și protecție, operațiuni menite să compromită reprezentanți ai opoziției politice, ai organizațiilor civice sau a oricăror personaje publice care devin la un moment dat incomode pentru puternicii zilei.
Astfel, de la data publicării investigației privind plagiatul premierului, Emilia Șercan a fost amenințată de trei ori. Cea de-a treia, la mijlocul lunii februrie, este și cea mai gravă. O tentativă de șantaj.
Jurnalista explică și de ce ales să denunțe public acțiunile de discreditare și intimidare la adresa sa: principalul vinovat pe care îl indică cercetările sale este chiar statul român, prin autoritățile sale.
Pe scurt, ziarista a descoperit că o probă de șantaj furnizată Poliției Române pe 17 februarie 2022, a fost publicată de un site din Republica Moldova după numai patru ore de la momentul în care jurnalista a informat poliția. La capătul unui traseu complicat, parcurs de atunci pas cu pas, Emilia Șercan a ajuns să constate că responsabili din Poliție și posibil și alte instituții nu sunt numai complici, ci chiar principalii vinovați de hărțuire și intimidare.
Este vorba despre o captură de ecran cu un mesaj primit pe Facebook, pe 16 februarie, care înfățișa câteva vechi fotografii din viața privată, din casa logodnicului de acum 20 de ani, despre care jurnalista spune că i-au fost furate dintr-un dispozitiv electronic. Fotografii în ținute casnice pe care nu le-a publicat niciodată pe vreo rețea de socializare și nu le-a trimis vreodată cuiva.
De ce a ales să avertizeze publicul acum? Emilia Șercan spune că a acordat răgazul necesar Parchetului și Poliției să investigheze infracțiunea de violare a vieții sale private, dar și dezvăluirea ilegală a probei din dosar. În cele 45 de zile, spune ea, nu a fost audiată nici măcar o dată și a obținut cu greu chiar și numărul de înregistrare al dosarului penal în care figurează propria plângere.
Mai mult, Emilia Șercan acuză reprezentanți ai Poliției Române de mușamalizare a scurgerii de informații, în complicitate cu șefi din alte instituții ale statului.
Poliția Română, Ministerului Afacerilor Interne și nici ministrul Lucian Bode nu au reacționat până la acuzațiile aduse de Emilia Șercan.
În aprilie 2019, Emilia Șercan a fost amenințată cu moartea de un ofițer angajat la Academia de Poliție, după ce a dezvăluit că șeful de atunci al Direcției Generale Anticorupție din Ministerul de Interne, Cătălin Ioniță, a plagiat aproape în întregime teza de doctorat.
Emilia Şercan s-a specializat în ultimii ani pe cercetarea tezelor de doctorat ale demnitarilor și, mai apoi, ale celor care și-au obținut diplomele la Academia de Poliție și la Academia SRI. Ea a dezvăluit plagiate ale unor politicieni precum Gabriel Oprea, fost vicepremier în Guvernul Ponta, Petre Tobă, ministru de interne în Guvernul Cioloș.
Ulterior, cercetările Emiliei Șercan s-au concentrat asupra rețelei de complicități dintre politicieni și conducerea celor două școlile doctorale. În opinia sa, o pepinieră de cadre care avansau rapid în carieră, după obținerea titlului de doctor în domeniul securității și al informațiilor.
