În debutul cărții „Rusia lui Putin”, publicată încă din 2004, jurnalista Anna Politkovskaia descria armata rusă ca pe un „sistem închis”, similar cu cel al unei închisori.

Armata rusă nu răspunde în fața autorităților civile, iar diligența soldaților ruși piere în fața autorității ofițerilor de rang superior, care îi folosesc pe colegii lor mai tineri și neexperimentați cum își doresc.

Pe lângă orașele asediate și zonele rezidențiale de civili bombardate, războiul din Ucraina înseamnă și atrocități care se înscriu în categoria crimelor de război și care sunt comise de militari. Civili maltratați și împușcați în plină stradă, bătrâni și copii uciși fără milă sau femei umilite și violate de soldații ruși sunt parte a unul tablou care îngrozește lumea de câteva zile.

Autoritățile ucrainene au fost de-a dreptul șocate când au dat de trupurile a aproximativ 410 civili în mai multe orașe din apropierea Kievului.

În localitatea Bucea, aflată în nord-vestul Kievului, armata rusă este acuzată a ucis peste 300 de civili. Unii dintre civilii morți prezintă semne de gloanțe la ceafă, semn că soldații ruși i-au executat sumar și fără pic de milă, ca mai apoi să se descotorosească de trupurile lor în gropi comune.

Anatolie Fedoruk, primarul din Bucea, a transmis că cel puțin 280 de persoane au fost înmormântate astfel. Localnicii au trebuit să-i înmormânteze pe alți 57 într-o groapă comună separată.

Într-o altă localitate din apropiere, soldații lui Putin l-au ucis pe primar și pe familia sa, aruncându-le trupurile ulterior într-o groapă comună.

Liderii NATO și-au exprimat rând pe rând indignarea față de agresiunile rusești. Secretarul de stat american Antony Blinken a numit masacrul de la Bucea – unde reporterii au dat de cadavre legate la mâini pe străzi și în gropi comune – drept „un pumn în stomac”. Iar mesajele de dezaprobare venite din partea celor mai importanți lideri ai lumii au continuat.

Atrocitățile de la Bucea nu sunt însă doar rezultatul unor acțiuni individuale ale unor soldați sau ale unor grupuri de militari ruși. Nu sunt nici acțiuni noi pentru armata rusă, a cărei brutalitate este consemnată de istoricii care au documentat al Doilea Război Mondial sau de cei care i-au supraviețuit. Violul, de pildă, e una dintre brutalitățile care au caracterizat Armata Roșie a lui Stalin în drumul ei de „eliberare” a Europei de Est de naziști. „Arma” violului a folosită de soldații ruși și în războaiele din Cecenia, unde Armatei Rusei i s-au imputat de asemenea crime de război.

Richard Moore, șeful serviciilor secrete britanice MI6, a declarat că se știa de la început că planurile de invazie ale lui Putin includeau execuțiile sumare ale civililor de către trupele militare ruse. „Rapoartele cu privire la așa-zisele execuții ale civililor sunt înfiorătoare și înfricoșătoare”, a spus Moore, citat de publicația The Times.

Istoricul român Cosmin Popa spune că, pentru cei care au studiat comportamentul Armatei ruse în diverse conflicte din ultimul secol, barbariile comise acum în Ucraina nu sunt, din păcate, surprinzătoare.

„Fiind de cele mai multe ori o armată nu doar extrem de dur controlată, dar și foarte puternic ideologizată, isterizată, armata rusă este predispusă la comiterea crimelor de război în general”, e de părere istoricul Cosmin Popa. Popa a declarat că acțiunile Rusiei din Ucraina se înscriu într-un tipar al violenței după care soldații ruși au acționat și în trecut.

La nivel formal, Armata Rusă a trecut, teoretic, printr-un proces de modernizare în urma căruia ar fi trebuit să lase în urmă metehnele descrise de Anna Politovskaia în cartea sa din 2004, care i-a adus asasinarea.

Violența de care au dat până acum dovadă soldații ruși în Ucraina este, așadar, una inexplicabilă, crede generalul Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major al Armatei Române.

„Din ce știu eu, din 2009 s-a început o reformă în armata rusă și ar fi trebuit ca aceasta să fie una modernă pentru că nu e vorba de doar echipamente noi și salarizare, dar e vorba și de antrenamentul lor care, cel puțin declarativ, a fost îmbunătățit. Am văzut modul în care au acționat în Siria – destul de bine coordonate acțiunile militarilor din Siria. Din păcate, în Ucraina nu s-a văzut același lucru”, a explicat Dănilă.

De ce comit rușii crime de război în Ucraina

Pe 1 martie, organizația Amnesty International anunța că reușise să strângă mai multe dovezi ce indicau faptul că Rusia se făcea responsabilă de comiterea de crime de război.

Printre acestea se numărau bombardarea zonelor și infrastructurii civile, bombardarea obiectivelor protejate, cum ar fi spitalele sau școlile, utilizarea munițiilor și bombelor cu dispersie (pentru a cauza distrugeri extinse) și lansarea de rachete balistice.

Motivele din spatele acestora sunt multiple. Cosmin Popa crede că există trei procese care au dus la comiterea de crime de război în Ucraina:

• Rezultatul schimbării ordinelor de la Moscova;
• Isterizarea populației ruse în jurul ideii de război împotriva Ucrainei văzută că depozitare a intereselor Occidentului, care amenință existential Rusia;
• Reflexul frustrării și furiei soldaților ruși, incapabili să obțină succese militare pe teren.

Popa mai crede că actele de violență ar putea fi explicate și de modul în care Vladimir Putin s-a raportat la invazia din Ucraina. Liderul de la Kremlin a dat de înțeles că ar fi vorba mai degrabă de un conflict civil, între două popoare slave, decât de un război între două țări suverane și complet independente una față de cealaltă.

„Toată lumea știe că violența războaielor civile este aprigă și, dacă vreți, mai intensă decât cea a războaielor între națiuni, pentru că Putin a pus de prima oară războiul împotriva Ucrainei în termenii unui război civil al slavilor – unii împotriva celorlalți. Acest lucru a făcut ca apetitul armatei ruse pentru crime de război să fie crescut înainte de a fi tras primul foc”, a spus Cosmin Popa.

Istoricul a adăugat că „denazificarea Ucrainei” a constat dintotdeauna din asemenea acte violente îndreptate împotriva civililor ucraineni, acestea făcând parte din planul inițial al Kremlinului încă de dinaintea invaziei.

„Toată lumea a taxat presupusa denazificare drept gogoriță propagandistică. Nu, denazificarea a însemnat exact ce a făcut armata rusă în Bucea, Gostomel, Irpin, Volnovaha: anihilarea fizică a elitelor și a administrației ucrainene astfel încât să obții efectul de terorizare a populației civile combinate cu acceptarea – de frică – a administrației rusești. Acesta a fost planul initial al rușilor”, a transmis Popa.

Orașele asediate de armata rusă în Ucraina – de la Cernigău la Harkov și Mariupol – au urmat un tratament similar aplicat de către forțele Kremlinului.

Pentru început, Moscova a întrerupt comunicațiile și necesarul de electricitate, gaz și apă din orașe. După care a bombardat fără încetare țintele civile, în același timp angajându-se în mod fals să organizeze coridoare umanitare pentru oamenii prinși în mijlocul conflictului.

Acțiunile din prezent ale Rusiei în Ucraina se aseamănă, potrivit lui Cosmin Popa, cu cele comise de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau cu cele comise de armata sovietică (iar mai apoi rusă) în Afganistan și Cecenia.

Crimele de război din trecut ale Rușilor: de la violuri la execuții colective

Potrivit ziarului The Economist, atrocitățile comise de Rusia în Ucraina amintesc de războaiele violente ale Rusiei din anii ’90 și 2000.

Primul război din Cecenia a izbucnit pe data de 11 decembrie 1994, când armata rusă a invadat Republica Cecenia, aflată în sudul țării. Întrucât în primele luni ale războiului rușii nu au reușit să ocupe pe cale terestră capitala Republicii, Groznîi, armata Rusiei a bombardat sistematic orașul, ucigând mii de civili nevinovați în decursul a câtorva săptămâni. În martie 1995, după o perioadă intensă de asediu și bombardamente, forțele ruse reușeau să captureze Groznîi.

Numărul morților rămâne în continuare necunoscut, însă unii oficiali ruși de la acea vreme susțineau că acesta s-ar putea ridica la câteva zeci de mii.

Într-un incident din februarie 2000, poliția și soldații ruși au pătruns într-o suburbie de la marginea Groznîiului și au mers din casă în casă, executându-i pe toți civilii ce le ieșeau în cale.

În septembrie 1999, mai multe atentate cu bombă au avut loc asupra unor blocuri rezidențiale din Moscova și alte orașe din Rusia, ucigând sute de oameni. Potrivit Kremlinului, atentatele ar fi fost organizate de mai mulți partizani ceceni, fapt ce a dus la un nou război în Cecenia.

„Aceste crime de război s-au întâmplat cu precădere în timpul celui de-al Doilea Război din Cecenia, pentru că înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război din Cecenia, Putin, deja aflat la conducerea Rusiei, a instrumentat politic, imagistic și propagandistic valul de atentate din Moscova, atentate cărora le-au căzut victime civili. Așa că al doilea război cecen a fost marcat de astfel de crime în mai mare măsură decât primul”, a punctat istoricul român.

Printre crimele de război de care Rusia a fost acuzată la momentul respectiv, Popa a precizat executarea sumară și fără judecată – sub bănuiala că ar fi colaborat cu inamicul – a populației civile, dar și violurile, execuțiile colective, luarea de ostatici din familiile soldaților și așa mai departe.

Statul rus a acționat similar în Siria, unde Robert Ford, fost ambasador al Statelor Unite la Damasc, transmitea – citat de NPR - că forțele aeriene ale acestuia nu ezitau să lovească ținte civile.

În urma unui bombardament al orașului Alep ce a durat aproape o lună, Rusia, alături de soldații sirieni, au reușit să ucidă 440 de civili, inclusiv aproape 90 de copii.

Armata Rusiei a dat dovadă de violență nu doar împotriva altor populații străine din afară, ci și împotriva propriului popor.

„În timpul războiului civil, între 1918 și 1921, confruntările, fie că au fost între albi și roșii, între roșii și anarhiști, între roșii și verzi, apoi războaiele țărănești care au urmat după terminarea războiului civil, celebra răscoală a lui Antonov-Ovseenko, dar chiar și revolta marinarilor din Kronstadt, Rusia, din 1921, toate au fost marcate de violențe inimaginabile asupra populației civile”, a povestit istoricul Cosmin Popa.

„Gândiți-vă doar la foametea din Ucraina din 1920 și din Rusia din 1921 în care milioane de oameni au fost lăsați cu bună știință să moară de foame, deși guvernul bolșevic avea sub control importante rezerve de alimente, inclusiv furnizate de organizații internaționale, mai ales de SUA. Și nu a furnizat astfel de provizii doar pentru că acele zone se opuseseră instaurării puterii bolșevice. Gândiți-vă la celebra conducătoare a unei filiale Ceka din sudul Rusiei, care se amuza aruncându-și prizonierii în furnalul care funcționa al unei uzine”.